ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2949/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Cluj la 8 octombrie 2001 reclamantele au chemat în judecată pârâta Primăria orașului Huedin solicitând desființarea dispoziției nr. 148 din 21 septembrie 2001 emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului casă și teren situat în orașul Huedin, str. H. După ce dosarul a parcurs două cicluri procesuale, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 21/A din 15 martie 2013 Curtea de Apel Cluj a constatat perimat apelul declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 326 din 23 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în rejudecare după anularea sentinței instanței de fond.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în rejudecarea apelului, în ședința de judecată din data de 9 decembrie 2011, s-a dispus suspendarea judecății în baza dispozițiilor 155 1 C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu și-au îndeplinit obligația de a achita onorariul pentru expert. Obligația a fost îndeplinită abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanței din dosar. Cum de la data acestei suspendări și până la îndeplinirea obligației a trecut mai mult de 1 an, pricina rămânând în nelucrare din motive imputabile părților, în temeiul art. 248 și 252 C. proc. civ. s-a constatat perimarea recursului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 4975 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată decizia recurată și trimis apelul spre rejudecare cu motivarea că la data de 4 decembrie 2012 reclamantele au formulat o cerere de repunere pe rol, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, deși avea această obligație, fiind obligată și să argumenteze o soluție de respingere a unei astfel de cereri, încheierea pronunțată în acest condiții fiind susceptibilă de recurs separat de hotărârea finală a judecății, lipsa acestei încheieri împiedicând exercitarea controlului judiciar.

În rejudecare, completul de judecată care a constatat perimarea apelului în ciclul procesual precedent, prin încheierea din 14 martie 2014, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelante, cu motivarea că acestea aveau obligația să îndeplinească cerința pentru care s-a dispus suspendarea judecării apelului până la momentul formulării cererii de repunere pe rol, și nu la un moment ulterior, părțile achitând acest onorariu după împlinirea termenului de perimare. După respingerea acestei cereri, completul de judecată a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepției perimării și, întrucât s-a pronunțat cu privire la aceasta în ciclul procesual precedent, în temeiul art. 24 alin. (1) C. proc.

civ., s-a declarat incompatibil, cauza fiind repartizată aleatoriu unui alt complet de judecată. Cu ocazia soluționării excepției perimării, având în vedere considerentele ultimei decizii de casare, instanța de apel a pus în discuția apelantelor dacă au exercitat recurs separat împotriva încheierii de respingere a cererii de redeschidere a cauzei, conform dispozițiilor art. 244 1 C. proc. civ., iar reprezentanta acestora a arătat că nu a uzat de acest mijloc procesual. Față de împrejurarea că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol nu s-a exercitat calea de atac a recursului, constatând împlinit termenul de perimare de la data lăsării cauzei în nelucrare în mod imputabil apelantelor, în temeiul art. 252 C. proc.

civ., prin decizia civilă nr. 451/A din 08 mai 2014 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a constatat perimarea apelului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății. Au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea recusului au arătat că în mod greșit s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a constatat perimat apelul, având în vedere faptul că la data de 4 decembrie 2012 au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ce fusese suspendată la 9 decembrie 2011 în temeiul art. 155 1 C. proc.

civ., că prin depunerea acestei cereri au îndeplinit un act de procedură ce a întrerupt cursul perimării, astfel încât termenul de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ. nu era împlinit. Analizând recursul declarat de reclamantele B.Z.L. și S.A.A.K., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: În cauza de față pricina a fost suspendată la data de 9 decembrie 2011 în baza dispozițiilor 155 1 C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu și-au îndeplinit obligația de a achita onorariul pentru expert. Reclamantele au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 4 decembrie 2012, înainte de a se împlini termenul de un an de la suspendare și au pretins că acesta este un act procedural ce ar fi întrerupt cursul perimării.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, prevăzut de art. 155 1 C. proc. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite de judecător. Pentru a decide dacă a operat întreruperea cursului perimării, instanța are a analiza care a fost scopul actului săvârșit de reclamante. Dacă pretinsul act de procedură nu are în vedere continuarea judecății, el nu poate întrerupe curgerea termenului de perimare. Or, așa cum s-a reținut, suspendarea a intervenit ca urmare a culpei reclamantelor în neîndeplinirea unei obligații stabilite de instanță, fără de care cercetarea judecătorească a pricinii nu putea continua.

Pentru a avea efectul reclamat, cererea de repunere pe rol trebuia să fie însoțită de dovada îndeplinirii obligației procesuale, adică de dovada achitării onorariului de expert. Obligația a fost îndeplinită însă abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanței din dosarul de apel, adică după împlinirea termenului de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ. Cum pricina a rămas în nelucrare din culpa reclamantelor pe o durată mai mare decât cea permisă de legiuitor, în mod legal instanța de apel a constatat perimarea căii de atac. A decide altfel, ar însemna că ar fi suficient ca partea să depună o simplă cerere de repunere pe rol înăuntrul termenului de un an și să întrerupă cursul perimării, rămânând la latitudinea sa momentul îndeplinirii obligației.

Or, nu acesta este scopul sancțiunii procedurale instituite de dispozițiile art. 155 1 și art. 248 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele B.Z.L. și S.A.A.K. împotriva deciziei civile nr. 451/A din 08 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.