ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2949/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului

Cluj la 8 octombrie 2001 reclamantele au chemat în judecată pârâta Primăria

orașului Huedin solicitând desființarea dispoziției nr. 148 din 21 septembrie

2001 emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului casă și teren situat

în orașul Huedin, str. H.

După ce dosarul a

parcurs două cicluri procesuale, în rejudecare după casare, prin decizia civilă

nr. 21/A din 15 martie 2013 Curtea de Apel Cluj a constatat perimat apelul

declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 326 din 23 martie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj în rejudecare după anularea sentinței instanței de fond.

În considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că în rejudecarea apelului, în ședința de judecată din

data de 9 decembrie 2011, s-a dispus suspendarea judecății în baza dispozițiilor

155

1

C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu și-au

îndeplinit obligația de a achita onorariul pentru expert.

Obligația a fost îndeplinită

abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanței din dosar.

Cum de la data acestei

suspendări și până la îndeplinirea obligației a trecut mai mult de 1 an, pricina

rămânând în nelucrare din motive imputabile părților, în temeiul art. 248 și 252

C. proc. civ. s-a constatat perimarea recursului.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamantele, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr.

4975 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată

decizia recurată și trimis apelul spre rejudecare cu motivarea că la data de 4

decembrie 2012 reclamantele au formulat o cerere de repunere pe rol, cerere asupra

căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, deși avea această obligație, fiind obligată

și să argumenteze o soluție de respingere a unei astfel de cereri, încheierea pronunțată

în acest condiții fiind susceptibilă de recurs separat de hotărârea finală a judecății,

lipsa acestei încheieri împiedicând exercitarea controlului judiciar.

În rejudecare, completul

de judecată care a constatat perimarea apelului în ciclul procesual precedent, prin

încheierea din 14 martie 2014, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată

de apelante, cu motivarea că acestea aveau obligația să îndeplinească cerința pentru

care s-a dispus suspendarea judecării apelului până la momentul formulării cererii

de repunere pe rol, și nu la un moment ulterior, părțile achitând acest onorariu

după împlinirea termenului de perimare.

După respingerea acestei

cereri, completul de judecată a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării

excepției perimării și, întrucât s-a pronunțat cu privire la aceasta în ciclul procesual

precedent, în temeiul art. 24 alin. (1) C. proc. civ., s-a declarat incompatibil,

cauza fiind repartizată aleatoriu unui alt complet de judecată.

Cu ocazia soluționării

excepției perimării, având în vedere considerentele ultimei decizii de casare, instanța

de apel a pus în discuția apelantelor dacă au exercitat recurs separat împotriva

încheierii de respingere a cererii de redeschidere a cauzei, conform dispozițiilor

art. 244

1

C. proc. civ., iar reprezentanta acestora a arătat că nu a

uzat de acest mijloc procesual.

Față de împrejurarea că

împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol nu s-a exercitat

calea de atac a recursului, constatând împlinit termenul de perimare de la data

lăsării cauzei în nelucrare în mod imputabil apelantelor, în temeiul art. 252 C.

proc. civ., prin

decizia

civilă nr. 451/A din 08 mai 2014 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,

a constatat perimarea

apelului.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății. Au invocat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recusului

au arătat că în mod greșit s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a

constatat perimat apelul, având în vedere faptul că la data de 4 decembrie 2012

au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ce fusese suspendată la 9 decembrie

2011 în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., că prin depunerea acestei cereri

au îndeplinit un act de procedură ce a întrerupt cursul perimării, astfel încât

termenul de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ. nu era împlinit.

Analizând recursul declarat

de

reclamantele

B.Z.L. și S.A.A.K., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins,

pentru considerentele ce succed:

În cauza de față pricina

a fost suspendată la data de 9 decembrie 2011 în baza dispozițiilor 155

1

C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu și-au îndeplinit obligația

de a achita onorariul pentru expert.

Reclamantele au formulat

cerere de repunere pe rol a cauzei la 4 decembrie 2012, înainte de a se împlini

termenul de un an de la suspendare și au pretins că acesta este un act procedural

ce ar fi întrerupt cursul perimării.

Cazul particular de suspendare

facultativă a judecății, prevăzut de

art. 155

1

C. proc. civ., constituie

o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea

unor obligații prevăzute de lege ori stabilite de judecător.

Pentru a decide dacă a

operat întreruperea cursului perimării, instanța are a analiza care a fost scopul

actului săvârșit de reclamante. Dacă pretinsul act de procedură nu are în vedere

continuarea judecății, el nu poate întrerupe curgerea termenului de perimare.

Or, așa cum s-a reținut,

suspendarea a intervenit ca urmare a culpei reclamantelor în neîndeplinirea unei

obligații stabilite de instanță, fără de care cercetarea judecătorească a pricinii

nu putea continua.

Pentru a avea efectul

reclamat, cererea de repunere pe rol trebuia să fie însoțită de dovada îndeplinirii

obligației procesuale, adică de dovada achitării onorariului de expert.

Obligația a fost îndeplinită

însă abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanței din dosarul de apel, adică

după împlinirea termenului de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ.

Cum pricina a rămas în

nelucrare din culpa reclamantelor pe o durată mai mare decât cea permisă de legiuitor,

în mod legal instanța de apel a constatat perimarea căii de atac.

A decide altfel, ar însemna

că ar fi suficient ca partea să depună o simplă cerere de repunere pe rol înăuntrul

termenului de un an și să întrerupă cursul perimării, rămânând la latitudinea sa

momentul îndeplinirii obligației. Or, nu acesta este scopul sancțiunii procedurale

instituite de dispozițiile art. 155

1

și art. 248 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantele B.Z.L. și S.A.A.K. împotriva deciziei

civile nr. 451/A din 08 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.