ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1784/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1784/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată, la 10 septembrie 2003, pe rolul Tribunalului Cluj, R.C. și Y.A. au

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu O. Huedin prin

P. și C.L.O. Huedin, modificarea în întregime a dispoziției nr. 492 din 14

iulie 2003 emisă de P.H. și, pe cale de consecință, restituirea în natură a

imobilului situat în Huedin, județul Cluj către reclamanți, în calitate de

moștenitori ai proprietarilor D.F. și S., decedați în Holocaust, precum și

intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cote egale de

½ în cartea funciară care va fi identificată.

Tribunalul Cluj, secția

I civilă, prin sentința nr. 615 din 6 aprilie 2005, a admis acțiunea civilă

înaintată de reclamanți împotriva pârâtului P.O. Huedin din cadrul P. Huedin

și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 492 din 14 iulie 2003 și l-a obligat

pe pârât să se pronunțe, prin dispoziție, asupra măsurilor reparatorii

solicitate de reclamanți pentru imobilul situat în Huedin, Piața Unirii, având

în vedere concluziile de evaluare a experților C.G. și P.A. A respins acțiunea

reclamanților împotriva pârâtului C.L.O. Huedin. L-a obligat pe pârâtul P.O. Huedin

să plătească reclamanților suma de 13.625.000 lei.

S-a constatat că

soluția de respingere a notificării prin dispoziția nr. 492/2003, cu motivarea

nedovedirii dreptului de proprietate, respectiv nedepunerea actelor de

proprietate tabulară în termenul considerat ca limită, este exagerată și

nedovedită, în condițiile în care la dosarul instanței s-au depus extrase de

carte funciară cu numele și prenumele antecesorilor reclamanților, care au

însoțit și notificarea. S-a constatat astfel că extrasul de CF nr. 661 Huedin nr.

top.653 construcție și nr. top. 654 grădină sub nr. serial A + 15 și A + 16,

precum și notarea naționalizării în baza Decretului nr. 92/1950 de sub B 22 fac

dovada susținerilor reclamanților, respectivele notații nefiind străine nici

pârâților care au încercat să dovedească că imobilul aparține domeniului public

al orașului Huedin.

S-a reținut că

aceasta nu exclude aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001

(constatându-se că imobilul constituie sediul P.O. Huedin și C.L.), iar la

solicitarea reclamanților, instanța a dispus efectuarea a două expertize de

evaluare, atât a construcției cât și a terenului.

Prin decizia nr. 75/ A

din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de P.O.

Huedin și P. Huedin împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în

sensul că a respins plângerea reclamanților împotriva dispoziției emise de

primar. A menținut dispoziția de respingere a acțiunii față de C.L. Huedin. A

respins apelul reclamanților împotriva aceleiași hotărâri.

Prin decizia nr. 1381

din 29 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei pronunțate în apel, pe

care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut, în

esență, că cel puțin unul din reclamanți, R.C., a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.

10/2001. În privința reclamantului Y.A., având în vedere pe de o parte, că

aprecierea calității sale de persoană îndreptățită s-a realizat în considerarea

probelor insuficiente administrate până la acel moment și, pe de altă parte,

caracterul devolutiv al apelului, s-a reținut ca la reluarea judecății să se

țină seama, în limitele principiului disponibilității, de posibilitatea

completării probatoriului sub acest aspect.

Rejudecând, prin

decizia nr. 64/ A din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a

admis în parte apelurile declarate de reclamanta R.C. și de pârâtul P.O. Huedin

împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

respins în întregime acțiunea formulată de reclamantul Y.A. A admis excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P.O. Huedin, cu consecința

respingerii acțiunii formulate de reclamanta R.C. în contradictoriu cu această

pârâtă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.C. împotriva

pârâtului P. Huedin. A anulat în parte dispoziția nr. 492 din 14 iulie 2003

emisă de primar în ceea ce privește respingerea notificării nr. 127/2001

formulată de reclamanta R.C. A menținut dispoziția nr. 492 din 14 iulie 2003 în

ceea ce privește respingerea notificării nr. 127/2001 formulată de Y.A. A

stabilit dreptul reclamantei R.C. la măsuri reparatorii în echivalent, constând

în despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Huedin, Piața Unirii, înscris

în CF nr. 661 Huedin nr. top. 476, constând din: „casă din piatră (102) nr. 245,

4 spații de locuit și 2 spații pentru magazine și curte în suprafață de 105

stjp.”( = 378 mp), la valoarea de 216 euro/mp construit, respectiv de 74,60

RON/mp teren, conform expertizelor pentru teren efectuate de expert C.G. și

pentru construcție, efectuată de expert P.A., care fac parte integrantă din

decizie. A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. A respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de pârâta P.O. Huedin. A respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul Y.A. împotriva aceleiași sentințe. A obligat pe

pârâtul P.O. Huedin la plata către reclamanta R.C. a sumei de 2000 lei

cheltuieli de judecată în apel, parțiale.

Prin decizia nr. 1087

din 4 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

admis recursurile declarate de reclamanta R.C. și de pârâtul P. Huedin

împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care a casat-o și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor celor două părți. A menținut

celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la respingerea apelurilor

declarate de reclamantul Y.A. și de pârâta P.O. Huedin.

S-a reținut, în

esență, că pentru clarificarea situației reale a imobilului, care reprezintă

sediul actual al primăriei, se impunea ca prin expertizele efectuate să fie

evidențiat și evaluat atât corpul vechi de clădire ce a fost preluată abuziv,

cât și lucrările și extinderile noi, cu explicitarea modalității în care au

fost executate, pe verticală și pe orizontală, în raport cu forma inițială a

imobilului, examinarea efectuându-se astfel prin raportare la art. 19 din Legea

nr. 10/2001.

Rejudecând după

casare, prin decizia nr. 247/ A din 11 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta R.C. și de pârâtul

P. Huedin împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte și,

în consecință, a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și a

dispus anularea dispoziției nr. 492/2003 emisă de primar în ceea ce privește

respingerea notificării nr. 127/2001 formulată de R.C. A stabilit dreptul

reclamantei la măsuri reparatorii prin puncte prevăzute de Legea nr. 165/2013

pentru imobilul situat în Huedin, Piața Unirii, înscris în CF 661 Huedin, nr. top.476

constând din casă din piatră (102) nr. 245, 4 spații de locuit și 2 spații

pentru magazine și curte în suprafață de 105 stj. A compensat parțial

cheltuielile de judecată privind onorariile avocațiale achitate de părți și a

obligat-o pe reclamantă la plata în favoarea pârâtului a sumei de 2000 lei

onorariu avocațial, precum și la suma de 2600 onorariu expert.

S-a reținut, pornind

de la art.

315 alin. (1) C. proc. civ., că în cazul

de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1087 din 4

martie 2013, a statuat că numai reclamanta R.C. are calitate procesuală activă

pentru a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și, totodată, a

arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001

(forma inițială), în condițiile în care trebuia să aplice dispozițiile art. 16

din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005.

În ceea

ce privește starea de fapt, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și

Justiție a reținut că raporturile juridice nu sunt pe deplin lămurite, întrucât

nu s-a clarificat situația imobilului în litigiu, impunându-se efectuarea unei

noi expertize în construcții, care să evidențieze corpul vechi de clădire,

preluat abuziv și lucrările de extindere pe verticală sau orizontală.

În

rejudecare, curtea de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză în

construcții pentru a clarifica situația imobilului solicitat prin notificare.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert F.V. s-a stabilit că în Huedin,

str. Horea județul Cluj au fost identificate două corpuri de clădire: corpul A

și corpul B. Corpul A în formă de L situat în corpul intersecției str. Horea cu

Piața Unirii, imobilul fiind ocupat actualmente de primărie sub nr. top 652-2

și acest corp de clădire nu constituie obiectul litigiului de față, dar în el

se găsesc o parte din birourile și încăperile ocupate de P. Huedin.

Corpul B

situat cu intrare dinspre Piața Unirii, înscris pe nr. top 653 este o clădire

de tip parter + etaj, cu fundații continue din beton și piatră, structura de

rezistență a parterului este realizată pe cadre de beton și pereți, diafragme

din zidărie de cărămidă peste care se situează un planșeu alcătuit dintr-o

placă de beton armat. Structura de rezistență a etajului este realizată din

pereți, diafragme din zidărie de cărămidă peste care se situează un planșeu de

lemn și acoperișul este realizat dintr-o șarpantă din lemn cu învelitoare din

țiglă. Acest corp este situat pe vechiul amplasament al construcției. A fost

evaluat imobilul la cca. 130.000 euro, echivalentul a 574.000 lei.

Prin

răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de către apelantul - pârât și

instanță, expertul a învederat instanței că actuala construcție supraterană nu

corespunde cu vechea clădire menționată în cartea funciară, datorită stilului

constructiv și a materialelor de construcție utilizate. Dacă imobilul preluat

de la antecesorii reclamantei era o casă de piatră cu 4 spații de locuit și 2

spații pentru magazine, în prezent imobilul este un corp parter + etaj cu o

suprafață utilă de 165,68 mp parterul și etaj cu 9 încăperi și o suprafață

utilă de 168,85 mp.

Verificându-se

planul cadastral s-a constatat că vechea clădire preluată de S.R. avea o

suprafață construită de cca. 170 mp, iar actuala construcție are o suprafață

construită de 204,61 mp și o suprafață desfășurată de 409,22 mp.

În consecință,

expertul a concluzionat că raportul dintre suprafața desfășurată actuală și cea

inițială este de 409,22/170, adică 2,407.

Totodată,

s-a mai arătat că nu se poate identifica dacă mai există ceva din vechea

clădire, deoarece posibilitățile de investigare sunt distructive, sunt necesare

intervenții de amploare pentru a evidenția structura fundațiilor, respectiv

săpături, dezveliri de fundații, de zidărie și betoane, carotări, penetrări și

încercări distructive care ar presupune un alt tip de expertizare.

S-a

constatat că imobilul inițial compus din 10 încăperi și o zonă de acces a fost

modificat și etajat, dându-li-se încăperilor o altă compartimentare care să

corespundă scopului în care imobilul este folosit în prezent. În prezent, nu

mai poate fi identificată vechea construcție, deoarece pe acel amplasament se

află o nouă construcție, edificată după demolarea sau extinderea fundației

inițiale.

Atașat la

raportul de expertiză s-au depus și fotografii ale imobilului în litigiu în

forma existentă înainte de preluare, din care a rezultat, fără echivoc, că

imobilul era o clădire edificată pe un singur nivel, situată între corpul A al

primăriei de azi (menționat în raportul de expertiză ca fiind o clădire parter

+ etaj) și o altă clădire cu parter și etaj, după cum a reieșit din fotografii.

În

prezent pe amplasamentul pe care era edificat imobilul în litigiu există o

construcție parter + etaj, după cum a fost descris în raportul de expertiză și

cum a reieșit și din fotografiile recente ale imobilului.

În cauză

a fost administrată și probațiune testimonială, din depoziția martorului

rezultând că imobilul în litigiu a aparținut numitului D., avea destinația de

tipografie și era o construcție edificată pe un singur nivel, parter. Martorul

a mai precizat că după ce a fost preluat imobilul de către S.R., construcția a

fost modificată și extinsă, astfel încât corpul A al primăriei de azi a fost

unit cu clădirea alăturată, rezultând corpul B al construcției de azi, compus

din parter + etaj.

Prin

urmare, curtea de apel a constatat că imobilul preluat de la antecesorii

reclamantei a fost o construcție pe un singur nivel, iar în prezent aceasta

este parter + etaj, constatându-se totodată și o dublare a suprafeței utile

față de imobilul preluat. Mai mult, în raportul de expertiză s-a constatat că,

corpul B prezintă soluții constructive diferite față de imobilul inițial.

Etajul a fost edificat pe verticală, iar aria noilor corpuri însumează peste

100 % din aria desfășurată a construcției existente anterior preluării.

Curtea de

apel a mai constatat că imobilul în litigiu a fost transformat, i-au fost

adăugate corpuri de zidărie prin etajare, care reprezintă peste 100 % raportat

la aria desfășurată existentă la data preluării. Mai mult, transformările

imobilului au avut așa o amploare încât vechea construcție nu a mai putut fi

identificată, neavând utilizare independentă încât să permită restituirea

acelui corp în natură.

Potrivit

dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a reținut

că reclamanta nu mai poate beneficia de restituirea în natură a imobilului, ci

doar de măsuri reparatorii în echivalent, măsuri prevăzute de art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 165/2013.

Reclamanta

a solicitat prin apelul declarat ca măsurile reparatorii să fie stabilite de instanță

și instanța să determine cuantumul despăgubirilor în baza expertizelor

efectuate.

Curtea de

apel, aplicând decizia în interesul Legii nr. XX/2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, a constatat că este fondat primul motiv de apel

invocat de reclamantă și a stabilit îndreptățirea reclamantei la măsuri

reparatorii potrivit dispozițiilor legale.

În ceea

ce privește a doua critică, respectiv ca instanța să determine cuantumul

despăgubirilor pe care reclamanta este îndreptățită să le primească, curtea de

apel a constatat că acest motiv de apel nu este fondat.

A reținut

că după soluția de condamnare a României în cauza Atanasiu, legislația în

materia măsurilor reparatorii acordate în echivalent s-a modificat, fiind

adoptată Legea nr. 165/2013, care are dispoziții tranzitorii, în sensul că

măsurile prevăzute de această lege se aplică și în cauzele care sunt pe rolul

instanței.

Prin

urmare, fiind vorba de un raport juridic în desfășurare, așa cum a stabilit

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1087 din 4 martie 2013,

pronunțată în recurs în prezentul dosar, anterior casării, a aplicat

dispozițiile Legii nr. 165/2013.

S-a

constatat că apelul declarat de pârâtul P.O. Huedin are critici referitoare și

la lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei R.C. la măsuri

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece aceasta nu ar fi făcut, în

opinia apelantului, dovada calității de moștenitoare a proprietarilor tabulari.

Curtea de

apel a reținut că în etapele procesuale anterioare această problemă a fost

soluționată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a

statuat cu putere de lucru judecat că reclamanta R.C. este moștenitoarea

proprietarilor tabulari D.N. și K.S., așa încât nu a reanalizat și aceste

motive de apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.,

pârâtul P.O. Huedin, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii contestației reclamantei împotriva dispoziției nr.

492/2003.

A arătat, în esență,

că reclamanta nu a depus în termen legal actele care dovedesc moștenirea,

respectiv dreptul de proprietate, în susținerea notificării, astfel încât este

corectă soluția de respingere adoptată prin dispoziția contestată.

S-a prevalat de

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, a căror interpretare a apreciat că fost

corect și legal realizată.

Faptul că în timp, pe

parcursul judecării litigiului, pe rolul instanțelor de judecată au fost depuse

de reclamantă, suplimentar, și alte acte privitoare la dreptul de proprietate

sau calitatea succesorală, recurentul l-a considerat ca nefiind de natură a

suplini nedepunerea acestora odată cu notificarea, respectiv până la expirarea

termenelor prelungite.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod, prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate,

întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de

recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de

altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul

de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora

realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face

posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din același

cod.

Or, în speță,

recurentul, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele

de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurentul nesusținând

în vreun fel nelegalitatea soluției din apel.

Se observă astfel că

motivele de recurs privesc exclusiv considerații legate de nedepunerea în

termenul legal, de către reclamantă, a actelor doveditoare (referitoare la moștenire,

respectiv la dreptul de proprietate), în susținerea notificării.

Se reține, însă, că

acest aspect, soluționat anterior, nu a făcut obiectul deciziei pronunțate în

apel, a cărei judecată a pornit de la cele statuate cu caracter obligatoriu

prin decizia de casare nr. 1087/2013 a Înaltei Curți, potrivit dispozițiilor art.

315 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, ignorând

faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a

fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurentul nu

a înțeles să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze

astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotind existența

judecății anterioare.

Eventualele critici

susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ar fi trebuit

să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru

care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, obiect al

recursului constituindu-l respectiva decizie.

Văzând dispozițiile art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306

alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din același cod, se va constata

nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este

posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul P.O. Huedin împotriva deciziei nr. 247/ A din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2015.