ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 946/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 3 iunie 2009, reclamanții C.l., C.M.A. și C.L.C. au solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 1201 emisă la data de 20 martie 2006 de primarul municipiului Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 648 din 12/A/2013, Tribunalul Cluj a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtul D.S.P. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților municipiul Cluj-Napoca și Instituția prefectului județului Cluj și a respins acțiunea reclamanților fața de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții C.I., C.M.A. și C.L.C. în contradictoriu cu pârâții D.S.P. și primarul municipiului Cluj-Napoca. Cu privire ia excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților instituția prefectului Cluj și municipiul Cluj-Napoca, Tribunalul a reținut că potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor prevăzute la alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se acordă, sau, după caz. se propun prin dispoziție motivată a primarului; în atare situație, municipiul Cluj-Napoca și Instituția prefectului nu au stabilite, în mod legal, atribuții cu privire la cererea reclamanților.

în ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților, Tribunalul a reținut că prin adresa din 21 iulie 2006 emisă de primăria municipiului Cluj-Napoca s-a comunicat reclamanților faptul că în data de 14 iulie 2006 imobilul în discuție a fost predat noului proprietar, respectiv pârâtului D.S.P., prin împuternicit W.I., în baza procesului-verbal de predare-primire din 7 iunie 2006. Reclamanții sunt terți față de dispoziția contestată și au solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 1201 din 20 martie 2006 prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj-Napoca la data de 3 iunie 2009, înăuntrul termenului de 3 ani de prescripție extinctivă.

Pe de altă parte, raportat la motivul invocat în susținerea nulității absolute a dispoziției contestate și anume, fraudarea legii în sensul că s-a restituit un alt imobil care nu aparținea antecesorului pârâtului, instanța a apreciat că în speță, nerespectarea legii constituie o cauză de nulitate absolută care poate fi invocată oricând, acțiunea reclamanților fiind imprescriptibilă. Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1201 din 20 martie 2006 emisa de primarul municipiului Cluj-Napoca s-a dispus restituirea în natură a apartamentului înscris în cartea funciară colectivă și cartea funciară individuală și cota de 56/440 parte din terenul înscris în cartea fiinciară din imobilul situat în Cluj pârâtului D.S.P.

domiciliat în Germania, orașul Munchen. Pentru restul imobilului revendicat, respectiv pentru apartamentele, înstrăinate în baza Legii nr. l 12/1995 și pentru terenul aferent acestora s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv -titlul VII din Legea nr. 247/2005. Reclamanții locuiesc în apartamentul nr. 7 situat în Cluj-Napoca Cluj, In baza contractului de închiriere încheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca pe perioada 8 aprilie 1999-8 aprilie 2004, prelungit prin act adițional. Totodată, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 863 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2563/R din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului D.S.P.

să încheie contract de închiriere pe o durată de 5 ani cu privire Ia apartamentul situat în Cluj-Napoca Cluj. De asemenea, prin Decizia civilă nr. 1243/R din 8 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a constatat irevocabil că imobilul situat în Cluj-Napoca Cluj, ce a fost evidențiat în cartea funciară Cluj-Napoca, casă și teren, a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului. în considerentele acestei decizii, s-a reținut că imobilul înscris în cartea funciară Cluj a fost proprietatea tabulară a antecesorului pârâtului, numitul D.M., fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. În susținerea nulității absolute a dispoziției contestate, reclamanții au arătat că nelegal a fost restituit pârâtului imobilul din str. X (respectiv apartamentul nr. 7 care nu era vândut la data notificării și pentru restul apartamentelor s-au propus despăgubiri), deși antecesorul său nu a fost.

proprietarul tabular al acestui imobil. Reclamanții au susținut că în realitate, antecesorul pârâtului, numitul D.M. a fost proprietarul tabular al imobilului din str. X. Potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul naționalizat de la antecesorul pârâtului a fost compus din casă cu 3 camere, 1 bucătărie și dependințe la parter, iar la subsol 1 cameră, 1 bucătărie și dependințe, apoi curte și grădină în fosta str. X și nu compus din 8 apartamente și situat în fosta str. X. Reclamanții au arătat că eroarea produsă s-a datorat mențiunii false înscrise de mână - constând în str. X - în cererea înregistrată la secția de carte funciară din 1955, cu ocazia intabulării dreptului de proprietate al Statului român asupra imobilului înscris în cartea funciară, urmare a naționalizării.

Reclamanții au depus la fila 60 o altă copie a aceleiași cereri care, însă, nu poartă numărul de înregistrare la secția de carte funciară, unde este menționat același imobil înscris în cartea funciară, dar nu apare scris de mână str. X, au susținut că în mod fraudulos nr. administrativ 1 s-a transformat în nr. 9. În raport de ceie invocate, instanța a analizat cronologic situația de fapt și juridică a imobilului, ținând seama și de faptul că nu întotdeauna în cartea funciară este descrisă componența unui imobil și că numerele administrative pot suferi modificări în timp putând să intervină o renumerotare a imobilelor. Imobilul înscris în cartea funciară, descris ca fiind compus din casa din cărămidă, acoperita cu țiglă, compusă din la parter: 3 camere, 1 bucătărie și dependințe; la subsol din: 1 cameră, I bucătărie și dependințe, apoi curte și grădină în suprafață de 213 stj.

în str. X a fost proprietatea tabulară a antecesorului pârâtului, numitul D.M. Acesta și-a înscris dreptul de proprietate în baza Încheierii nr. 3640 din 8 martie 1938, în cartea funciară menționându-se că „în locul imobilelor vechi din cartea funciară înlocuită se înscrie imobilul nou distribuit prin comasație." Apoi, în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul a fost naționalizat de la antecesorul pârâtului, numitul D.M. și preluat prin procesul-verbal din 20 aprilie 1950. Statul român și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului din cartea funciară Cluj, prin Încheierea nr. 4358 din 30 noiembrie 1955. Așa cum rezultă din anexa la Decretul de naționalizare nr. 92/1950, la poziția 153 s~a menționat ca se naționalizează de la numitul D.M.

imobilul din str. X și este descris ca având parter și 3 etaje și compus din 9 apartamente. Că această apartamentare a imobilului din str. X exista la data preluării reiese și din procese!e-verbale întocmite la data de 20 aprilie 1950 de către Comitetul. Provizoriu al orașului Cluj și aflate în copie la filele 186-193, prin care au fost înștiințați chiriașii apartamentelor 1-8 că în baza Decretului nr. 92/1950, apartamentele în care locuiesc cu chirie au devenit proprietatea Statului român. Așadar, contrar susținerilor reclamanților, la data naționalizării imobilul era compus din 9 apartamente, însă construcția nu era descrisă în evidențele de carte funciară. Această situație reiese și din procesul-verbal pentru impunerea veniturilor din proprietățile clădite pentru perioada de recensământ 1942-1946 încheiat la data de 13 iulie 1945 și înregistrat la comuna Cluj.

Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că antecesorul pârâtului, numitul D.M. avea la acea dată în proprietate imobilul din str. X și că imobilul era compus din 9 apartamente. Apoi, prin contractul de închiriere înregistrat la Administrația financiară Cluj sub nr. 11637/1945, antecesorul pârâtului a închiriat locuința proprietate personală situată în str. X din Cluj-Napoca la K.A. Ulterior, din contractul de închiriere înregistrat la Secțiunea financiară Cluj la data de 29 noiembrie 1949 reiese că antecesorul pârâtului, D.M. era proprietarul locuinței situate în Cluj din mun, Cluj-Napoca, pe care a închiriat-o pe perioada 1 noiembrie 1949-1 mai 1950 soției iui K.A. Câtă vreme aceste contracte au fost înregistrate la organele fiscale ale municipiului Cluj-Napoca înseamnă că antecesorul pârâtului, D.M.

figura în evidențele acestora din anul 1949 ca având în proprietate imobilul din str. X din municipiul Cluj-Napoca. O nouă împărțire a aceluiași imobil prevăzut înscris în cartea funciară Cluj situat în Cluj s-a efectuat în anul 1996, așa cum rezultă din documentația aflată la filele 209-224 și din mențiunile din cartea funciară a imobilului potrivit încheierii din 9 noiembrie 1996. Astfel, așa cum rezultă din cartea funciară imobilul prevăzut cu nr. top a fost împărțit. în două parcele: - prevăzut - teren cu construcții în suprafață de 327 mp.; - prevăzut - teren-curte în suprafață de 440 mp. Imobilul prevăzut, s-a transcris în cartea funciară colectivă și cartea funciară individuală nou înființată, în favoarea Statului român.

Imobilul prevăzut, înscris în cartea funciară Cluj situat în str. X este descris ca având 8 apartamente. Pârâtul a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului situat în str. X înscris în cartea funciară Cluj, astfel cum rezultă din notificările înregistrate la B.EJ. din 29 iunie 2001. Este adevărat că în notificarea din 29 iunie 2001 s-a solicitat restituirea imobilului din str. X însă, în cazul ambelor notificări, dovada proprietății s-a făcut cu cartea funciară Cluj pentru imobilul și cartea funciară 123823 Cluj, unde apare înscris imobilul cu 8 apartamente, dezmembrat din imobil. Astfel, instanța de fond a constatat că pârâtul a solicitat restituirea unui singur imobil pentru care s-au depus cartea funciară Cluj și cartea funciara Cluj.

Dacă ar fi deținut două proprietăți imobiliare ar fi fost necesar să se depună cărțile funciare și pentru celălalt imobil» ceea ce nu s-a realizat, Din harta realizată la nivelul anului 1940 reiese că imobilul are o singură amplasare care se regăsește și în planul de situație întocmit cu ocazia efectuării documentației de împărțire din anul 1996 și apare ca fiind situat în str X. Din nota întocmită de Comisia tehnică din cadrul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca în Dosarul intern nr. 4925 privind revendicarea imobilului situat în Cluj-Napoca str. X, s-a reținut ca acest imobil figurează administrativ în str. X în anul 1938, apoi, din anul 1.945, în str. X, iar astăzi, urmare a schimbării denumirii străzii, imobilul este înregistrat ca fiind cel din str X. Preluarea abuzivă realizându-se în temeiul Decretului nr. 92/1950, regimul juridic al imobilului în discuție este guvernat de dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că în mod corect a fost restituit pârâtului, în calitate de moștenitor al defunctului D.M. imobilul pentru care a fost emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca Dispoziția nr. 1201 din 20 martie 2006, contestată, respectiv cel prevăzut cu nr. top înscris inițial în cartea funciară 10733 Cluj, neconcordanțele cu privire la numărul administrativ neconfirmând că ar fi fost vorba de două imobile distincte. De asemenea, nici faptul că imobilul din str. X s-a demolat nu are relevanță, cu privire la acest imobil nefiind depus la dosar niciun document care să ateste că anterior demolării acesta ar fi fost proprietatea antecesorului pârâtului.

Este adevărat ca pe un exemplar al cererii de intabulare a Statului român, cel care a și fost înregistrat la cartea funciară, apare adăugată cu scris de mână mențiunea str. X din documentele întocmite cu ocazia naționalizării, raportat la evidențele din cartea funciară, rezultă că a fost naționalizat imobilul prevăzut, înscris în cartea funciară Cluj, fiind preluat de Ia proprietarul tabular D.M., tatăl pârâtului și tot acest imobil a fost și restituit în baza Legii nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 1079/A/2014 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 648/2013 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o.

A obligat apelanții să-i plătească intimatului D.S.P. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut referitor la fondul cauzei că prin anexa decretului de naționalizare statul recunoaște că Ia data preluării imobilul avea un număr de 9 apartamente, având parter și 3 etaje. Faptul că în cartea funciară nu au fost înscrise modificările aduse construcției este lipsit de relevanță, cu atât mai mult cu cât construcția revenea proprietarului terenului în virtutea accesiunii imobiliare, care era mod de dobândire extratabular, potrivit dispozițiilor arî.26 din Decretul-Lege nr. 115/1938. Faptul că Statul român nu a adus la zi situația tabulară a imobilului la momentul în care și-a înscris dreptul de proprietate este irelevant raportat la recunoașterea întinderii acestuia din actul de preluare.

Sunt contestate contractele de închiriere din care rezultă compunerea imobilului, contracte încheiate de antecesorul pârâtului, pe motiv că ar exista la dosar probe din care rezultă că acesta a plecat din țară împreună cu armata germană în anul 1944. Cu alte cuvinte, reclamanții susțin că adresa din care ar rezulta plecarea acestuia este veridică, în timp ce contractele de închiriere și procesele verbale de impozitare pe mai mulți ani, înregistrate Ia organele statului din acea vreme, din care rezultă numărul de apartamente, sunt false. în realitate, aceste procese verbale se coroborează cu anexa decretului de preluare, au un caracter sistematic în timp, adresa din care ar rezulta plecarea antecesorului pârâtului din țară având un caracter neveridic și nu invers.

Reclamanții invocă o rezoluție cenzurată de instanța penală, însă, în realitate, prin aceasta s-a constatat doar prescripția răspunderii penale, fără a se statua asupra falsului. Se mai susține că parcela a fost dublată și că cea din cartea funciară ar corespunde parcelei pe care actualmente este situat Monumentul eroilor anticomuniști.

Cercetându-se planul de situație al străzii (fila 82 dosar judecătorie), rezultă că, într-adevăr, există două parcele, însă prima instanță în mod corect a stabilit că cea greșită este cea pe care este edificat monumentul la care fac referire reclamanții, întrucât această parcelă este situată lângă parcela, în timp ce cealaltă parcelă cu același număr topografic este situată lângă parcelele, știut fiind că atunci când au fost făcute măsurătorile în vederea atribuirii numerelor topografice, celor vecine li s-au acordat numere succesive, neexistând, astfel, posibilitatea unui salt de genul celui susținut de reclamanți, decât printr-o eroare. împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.l., C.M.A.

și C.L.C., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și modificării în tot a sentinței nr. 648/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, iar pe fond, admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a dispozițiilor primarului nr. 1201/2006 și nr. 2701/2008, acestea fiind emise pentru un imobil a cănii proprietate nu a fost dovedită a fi aparținut autorului pârâtului D.S.P. În baza primului motiv de recurs, reclamanții au invocat faptul că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 19 din Legea nr. 340/2004 și art. 16 alin. (2) cap. V, titlul VII din Legea nr. 245/2005, care stabilesc că Instituția prefectului are obligația de verificare și confirmare sau infirmare a propunerilor făcute de comisiile iocaie, fără aceste verificări dosarele administrative neputând fi trimise la A.N.R.P.

De asemenea, art. 20 din Legea nr. 340/2004 dă în sarcina prefectului verificarea măsurilor întreprinse de primar, în calitatea sa de reprezentant al Statului, astfel că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției prefectului față de aceste prevederi și raportându-se doar la prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 apare ca nelegaiă. Prin cei de-al doilea motiv de recurs, reclamanții au arătat că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că în anexa la decretul de naționalizare a fost trecut imobilul situat pe Cluj și că acest imobil, conform anexei, are 3 etaje și 9 apartamente, instanța a considerat că întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea din actul de preluare și "faptul că în cartea funciară nu au fost înscrise modificările aduse construcției nu are relevanță cu atât mai mult cu cât construcția revenea proprietarului în virtutea accesiunii imobiliare." Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate se prezumă a fi cel din actui de preluare în absenta unor probe contrare, iar din probele administrate în cauză reiese că a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în str. X, casă curte și gradină, cu suprafața de 213 stj., cuprins în cartea funciară în baza Decretului nr. 92/1950, conform adresei din 1955 a I.L.L.

Cluj și a Încheierii nr. 4258/1955 a Tribunalului Popular, precum și a procesului verbal din 20 aprilie 1950, iar acest imobil avea doar parter și subsol și a fost demolat, conform adresei din 30 septembrie 1997. Instanța a înlăturat susținerile reclamanților privind neautenticitatea contractelor de închiriere pentru imobilul situat în Cluj, apreciind ca acestea se coroborează cu anexa de preluare. Or, contractul privește imobilul situat în str. X, iar procesele verbale de impunere privesc un imobil situat în str. X descris ca având parter, două etaje și 13 apartamente, care în mod evident nu se coroborează nici cu anexa de preluare pentru imobil cu trei etaje X și 9 apartamente și nici eu mențiunile din cartea funciară care privesc imobilul din str. X și care era compus la data preluării din trei camere la parter și o cameră și dependințe la subsol.

Imobilul din str. X este altul decât cel din str. X, iar actele de proprietate privesc imobilul din str. X, care, potrivit adresei 1997 a fost demolat, iar în locul său a fost ridicat Monumentul eroilor anticomuniști. Instanța a dat o interpretare greșită și referatului de cercetare penală, apreciind că acesta nu a statuat nimic asupra falsului. În acest referat, organul de cercetare penală a reținut că: "D.M.

cu ocazia solicitării retrocedării a depus același document dar care are în plus aplicat cu scris de mână str. X, ceea ce demonstrează că acest înscris a fost inserat în fals, întrucât în documentul original nu exista." In același referat se apreciază ca "este posibil ca documentul în copie a procesului verbal de impunere a veniturilor pe perioada 1942-1946 să fie falsificat, întrucât acesta nu conține semnătura și ștampila, iar la poziția descrierea imobilului se face precizarea imobil compus din 13 apartamente, ceea ce vine în contradicție cu documentația.", astfel că singurul înscris ce face legătura între str. X este reținut ca fals de către organele de cercetare penală.

Documentul ce atestă faptul că autorul pârâtului ar fi părăsit țara în 1944 cu trupele germane a întărit apărările reclamanților, însă instanța nu s-a aplecat și asupra celorlalte critici, care privesc neconcordanța dintre copiile depuse la dosar de pârât în susținerea dreptului său de proprietate. Înscrisurile care atestă structura proprietății și localizarea ei pe str. X sunt: extras de carte funciară, adresa din 29 noiembri 1955 a întreprinderii de locuințe și localuri Cluj, Încheierea nr. 4258/1955 a Tribunalului Popular al orașului Cluj, secția cărți funciare. Toate probele reținute de instanță ca făcând dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din str. V, devenit st. Y, sunt contradictorii, nu sunt înscrisuri oficiale și autentice.

Actele oficiale atestă dreptul de proprietate al antecesorului pârâtului pentru imobilul din X, imobil ce a fost demolat. Recurenții-reclamanți au mai arătat că este netemeinică și nelegală motivarea instanței referitoare la anexa la decretul de naționalizare care se coroborează cu contractul de închiriere și că este vina statului că nu a rectificat în cartea funciară structura imobilului potrivit anexei. Orice modificare adusă imobilului de către proprietar trebuia făcută în baza unei autorizații și trecută în cartea funciară, obligație ce nu incumbă Statului. Deși instanța a observat că pe planul topografic există două parcele, din care prima este la capătul străzii, pe locul unde se află Monumentul eroilor anticomuniști și unde în mod logic ar fi fost Cluj, care conform adresei din 2007 a fost demolat, reține totuși că rsr.

corect al parcelei este cei de la nr. 9, iar cel pe care esîe monumentul este eronat. La dosarul administrativ există și două adrese emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, referitor la cererile de retrocedare, una pe numele pârâtului pentru imobilul situat în Cluj și una pentru M.A., care a solicitat imobilul din Cluj - adresa din 30 septembrie 1997 prin care se atestă faptul că imobilul din Cluj, a fost demolat. Există și fotografii din Monografia orașului Cluj, în care se vede unde era situat imobilul din Cluj și că acesta era o clădire cu parter, ca cea descrisă în cartea funciară, pe locul unde astăzi este amplasat Monumentul eroilor anticomuniști.

În mod evident anexa la Decretul nr. 92/1950 nu se coroborează cu nici unul din documentele reținute de instanță ca fiind acte ce atestă proprietatea asupra imobilului de la numărul 9, astfel că în baza actelor depuse de pârât la dosarul format în baza Legii nr. 10/2001 nu se poate constata decât că imobilul de la nr. 1 nu mai poate fi restituit în natură, ci urmează a se despăgubi, iar dispozițiile emise de primar sunt nelegale, pentru un imobil a cărui dovada de proprietate nu există. Recursul este nefondat, urmând a ft respins, pentru considerentele ce succed: Primul motiv de recurs vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția prefectului județului Cluj.

Condiția privind calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana fizică ori juridică chemată în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, art. 21 alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor. În procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritonală și, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este abilitat să emită dispoziția motivată.

Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii și anume, constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 1201 emisă la data de 20 martie 2006 de primarul municipiului Cluj-Napoca. Cum prefectul județului Cluj este terț față de raportul juridic născut din emiterea dispoziției atacate acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Referitor la criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs este de reținut, în prealabil, ca situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanțele fondului în baza probatoriului administrat nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs și, prin urmare, probele nu mai pot fi reevaluate, față de prevederile art. 304 C. proc. civ.

Instanța de recurs poate doar să verifice legalitatea deciziei atacate prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Pârâtul a criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea care rezultă din actul de preluare. Însă, în speță, instanțele fondului au stabilit situația de fapt nu numai în baza datelor înscrise în actul de preluare ai imobilului litigios, ci au analizat și celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Astfel, instanțele au constatat că prin Decizia civilă nr. 1243/R din 8 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a statuat irevocabil, cu putere de lucru judecat, că imobilul din Cluj-Napoca, Cluj, evidențiat în cartea funciară Cluj-Napocaa fost preluat fără titlu valabil și ca acest bun a aparținut antecesorului pârâtului, numitul D.M., fiind naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, (filele 83-84 din dosarul de fond). Mențiunile de la poziția 153 din anexa la decretul de naționalizare, potrivit cărora s-a preluat de la numitul D.M. imobilul din Cluj, având parter și 3 etaje și compus din 9 apartamente se coroborează cu procesele verbale din 20 aprilie 1950 emise de Comitetul provizoriu al orașului Cluj, prin care chiriașii apartamentelor din imobil erau înștiințați că acesta a devenit proprietatea Statului român,care va încasa chiria pentru viitor, precum și restanțele, (filele 186-193 din dosarul de fond).

Această stare de fapt privind localizarea și componența imobilului ce a aparținut antecesorului pârâtului D.S.P. reiese și din procesul-verbal de impunere din 13 iulie 1945, întocmit pentru perioada 1942-1946, precum șt din contractele de închiriere încheiate de autorul pârâtului cu familia K.A. în anii 1945 și 1949 și înregistrate la organele fiscale ale municipiului Cluj-Napoca, (filele 150 și 194-196 din dosarul de fond). De asemenea, din harta întocmita la nivelul anului 1940 și din planul de situație întocmit în anul 1996 rezultă că imobilul înscris în cartea funciară Cluj (transcris în cartea funciară colectivă Cluj și cartea funciară individuală, nou înființată, potrivit Încheierii nr. 17112 din 9 noiembrie 1996) are o singură amplasare și este situat în Cluj.

(filele 149 și 209-218 din dosarul de fond). Contrar susținerilor recurenților-reclamanțs, înscrisurile coroborate de către instanțe cu datele ce reies din actul de preluare reprezintă acte oficiale, ce emană de la instituții ale statului și anume, hotărâre judecătorească, procese verbale, contracte de închiriere înregistrate la organele fiscale, hartă și plan de situație. În raport cu înscrisurile analizate, instanțele fondului au constatat o situație de fapt care atestă prezumția de proprietate instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și s-a menținui dispoziția nr. 1201 din 20 martie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca privind restituirea imobilului situat în Cluj, ce a aparținut autorului petentuîui D.S.P.

- în natură și cota de 56/440 parte din teren și prin echivalent pentru restul apartamentelor și terenul aferent. Intimatul-pârât a administrat probe care fac dovada dreptului de proprietate al antecesorului său asupra bunului revendicat și nu s-au depus probe contrare, așa cum susțin recurenții. Astfel, s-a invocat referatul de cercetare penală din 23 septembrie 2011 prin care s-a reținut că „faptele reclamate sunt prescrise în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals" și s-a propus neânceperea urmării penale față de D.S.P. și W.I. (mandatarul părții). Așadar, prin acest act nu s-a constatat a fi fetse înscrisurile ce au făcut obiectul cercetării penale și care sunt invocate de reclamanții C. ca făcând dovada că D.M.

ar fi fost proprietarul imobilului din Cluj: adresa din 24 noiembrie 1955 a Î.L.L, Cluj și extrasul de carte funciară ce conțin adăugiri scrise de mână. De asemenea, actul ce atestă faptul că autorul pârâtului ar ft părăsit țara în 1944 cu trupele germane a fost considerat neveridic de către instanța de apels fiind analizat în contextul probator al cauzei. Acest înscris reprezintă o adeverință de înmânare a corespondenței emisă la data de 25 iunie 1956 de către Tribunalul popular al orașului Cluj, secția de carte funciară, referitor la Dosarul nr. 4358/1955 și poartă o mențiune cu privire la o presupusă plecare din țară a numitului D.M. ce ar fi avut loc cu 12 ani în urmă, respectiv în anul 1944, acesta fiind motivul returnării corespondenței, neînmânată destinatarului, (fila 206 din dosarul de fond).

În ceea ce privește susținerea recurenților că în planul topografic există două parcele cu nr. 10924, instanța de apel a constatat că parcela ce corespunde numărului administrativ 9 de pe str. Arany Janos este situată într-o succesiune logică lângă parcele. Din releveu rezultă aceeași succesiune logică de numerotare și pentru alte parcele situate pe terenurile alăturate. (fila 101 din dosarul de fond). Față de toate considerentele reținute, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamanților urmând a fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-reclamanți vor fi obligați la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii aflate la fila 20 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.I., C.M.A. și C.L.C. împotriva Deciziei nr. 1079/A din data de 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.S.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.