ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4864/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1543/PI din 17 mai 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.G., iar prin decizia nr. 2054 din data de 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins calea de atac. Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul B.G. înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 25 aprilie 2013. La data de 29 octombrie 2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate la rândul său în recurs.

Înalta Curte constată că recursul dedus judecății nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. Art. 299 C. proc. civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, și anume hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate, neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de instanța de recurs.

În speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei nr. 2054 din data de 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, dată în recurs, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, hotărârea pronunțată de Curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului. Astfel, recurentul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil. Față de cererea intimatei pârâte SC F. SRL privind plata cheltuielilor de judecată, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora instanța are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori se constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat până la complexitatea cauzei.

Având în vedere sancțiunea procedurală aplicată recursului declarat de reclamant, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 6.416,9638 RON pretins de avocatul intimatei pârâte SC F. SRL, întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, față de munca depusă, constând în formularea notelor scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, precum și faptul pricina a fost soluționată la primul termen de judecată când a susținut această excepție, sens în care va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și va obliga pe recurent la plata sumei 3.651,76 RON, cheltuieli în favoarea intimatei pârâte. În acest sens, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., reținând în motivare că: „nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial cuvenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.” În considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a reținut și faptul că jurisprudența Curții Europeană a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale „a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.”

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 2054 din data de 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurentul reclamant la cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC F. SRL în cuantum de 3.651,76 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.