ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2150 din 17 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC D.I.C. SRL și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință. Prin decizia nr. 159 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat din nou recurs reclamantul Z.N., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4137/1/2012. Înalta Curte, la termenul din 21 ianuarie 2013, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc.

civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționaîă, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.N. împotriva deciziei nr. 159 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013 .