ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2150 din 17

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă excepția lipsei

capacității de folosință a pârâtei SC D.I.C. SRL și a respins acțiunea ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

Prin decizia nr. 159 din 25 ianuarie

2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a

respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei din urmă decizii, a

declarat din nou recurs reclamantul Z.N.,

recurs

care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

4137/1/2012.

Înalta Curte, la termenul din 21

ianuarie 2013, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului,

pe care o va analiza cu prioritate,

față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

împotriva hotărârii judecătorești se

pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la

care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicționaîă, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs.

În speță, decizia atacată este o

hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit

art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă

de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de

art. 299 din C. proc. civ..

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în

alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o

încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce face obiectul

recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art.

377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs,

recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în

consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat

cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul Z.N. împotriva deciziei nr. 159 din 25 ianuarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

21 ianuarie

2013

.