ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 343/2012

În condițiile art. 257 C. proc. civ., asupra recursului civil de față constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 2059 din 6 iunie 2008 a respins contestația formulată la 15 septembrie 2007 și ulterior precizată de contestatorii D.A., D.E.J. și D.J. - în calitate de moștenitori ai defunctului D.I. împotriva Municipiului Brașov prin primar. În motivarea acestei soluții s-a reținut că pentru imobilul în litigiu titularii notificării au urmat procedura instituită de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 169/1997 pentru valorificarea drepturilor lor, astfel că valorificarea acelorași drepturi în temeiul unui alt act normativ, Legea nr. 10/2001 nu este posibilă.

2. Instanța de apel Decizia nr. 161/ AP din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov care a confirmat sentința Tribunalului a fost casată prin decizia nr. 8843 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. S-a constatat că este necesar să se stabilească dacă, pentru imobilul solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a făcut o reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul procedurii prevăzute de legile fondului funciar prin echivalent fâneață, după cum se reține în dispoziția contestată, prin echivalent fâneață. Verificarea s-a dispus a fi făcută deoarece în ipoteza în care s-au îndeplinit formalitățile de preluare, fie a titlului, fie a terenului, nu se mai poate pune problema restituirii către foștii proprietari.

S-a mai reținut că este necesar a fi avută în vedere poziția procesuală a contestatorilor care au contestat incidența Legii nr. 18/1991, caz în care se impune verificarea dacă imobilul face obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 10/2001. Rejudecând apelul, Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 185/ AP din 16 decembrie 2010 a respins apelul reclamanților D.A., D.E.J. și D.J. pentru acesta din urmă, decedat pe parcursul procesului, continuată poziția procesuală prin moștenitorii săi, R. (D.) R.I. și D.I.

În motivarea acestei decizii s-au reținut în esență următoarele: S-a făcut verificarea situației de fapt în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 - lege pe care reclamanții și-au întemeiat contestația - potrivit căruia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data verificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 solicitate conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997. În raport de această reglementare s-a reținut că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile aflate în una din următoarele situații: fie situate în extravilanul localității, fie situate în intravilanul localității, dar regimul lor juridic este reglementat de legile fondului funciar și să fi fost solicitate pentru reconstituire potrivit acestor legi.

S-a constatat că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 0,64 ha, prin hotărârea nr. 162 din 29 noiembrie 2002 a Comisiei județene Brașov de aplicare a Legii nr. 18/1991, ca urmare a cererii formulate în acest sens de contestatori. Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001 - terenul fiind solicitat și făcând obiectul Legii nr. 18/1991 - Tribunalul a reținut că reclamanții nu se mai pot prevala pentru acest teren de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de apel având în vedere îndrumările deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în raport de motivele de apel a constatat că imobilul înscris în CF Brașov a fost dobândit la 5 ianuarie 1935 de D.A.

(tatăl lui D.A. - contestatorul și a lui D.I., pentru care au făcut contestație moștenitorii acestuia, D.E.J. și D.J.). Această proprietate a fost dezmembrată în 1973 în trei parcele înscrise în CF astfel: top 8293/1/1 la A + 2 (compus din teren de 142 m 2 ); top 8293/1/3 la A + 3 (compus din teren de 881 m 2 ) și top 8293/1/3 la A + 4 (compus din teren de 2811 m 2 ). În ceea ce privește imobilul de la A+3 compus din teren în suprafață de 881 m.p. se constată că, a fost comasat cu alte terenuri și trecut în CF. nr. 29615 Brașov, iar dreptul de proprietate, a fost trecut în favoarea Statului Român, ea efect al actului de expropriere. Asupra celorlalte nr. top. 8293/1/1 în suprafață de 142 m.p.

și 8293/1/3, în suprafață de 2811 m.p. autorul reclamanților, numitul D.I. și-a menținut dreptul de proprietate. Pentru soluționarea notificării s-a depus un raport de expertiză topografică, efectuat de expert M.G., expertiză din care rezultă că imobilul teren în suprafață de 881 m.p. aflat sub top. 8293/1/2, a fost în administrarea fostei întreprinderi Poligrafice Brașov, iar în prezent se află, în proprietatea SC T. SA și SC T.B.V. SA, iar terenurile de sub top. 8293/1/1 în suprafață de 142 m.p. și top. 9293/1/3 în suprafață de 2811 m.p. formează în continuare, proprietatea lui D.I. Tot în raportul de expertiză extrajudiciară s-a arătat că terenurile ce se află sub top. 8293/1/1 și 8293/1/3, asupra cărora este proprietar tabular autorul contestatorilor, au fost preluate de fostul CAP Săcele, intrând în patrimoniul acestuia, întrucât la acea vreme s-a aflat în perimetrul comasat al acestei localități.

În baza acestei stări de fapt, reclamanții au formulat cerere întemeiată pe dispoziții Legii nr. 18/1991 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, cerere care a fost soluționată în sens favorabil, reconstituindu-se dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, mai mare decât cea cu care s-a intrat în CAP, respectiv, 0,64 ha și eliberându-se astfel, Hotărârea nr. 162/2002, anexa 28, poziția 88. S-a apreciat că răspunsul emis de O.C.P.I. - Serviciul de Cadastru Brașov - din care rezultă că potrivit evidențelor întocmite la nivelul anilor 1970-1974, imobilul înscris în CF Brașov, figurează în intravilanul localității Brașov - este lipsit de relevanță.

Autorul reclamanților a fost deposedat de acest teren, încă din anul 1950, în baza decretului 151 și apoi, prin decretul de expropriere din 1972 a intrat în patrimoniul CAP Săcele, în considerarea faptului că se afla în extravilan, înainte de anii 1970. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia s-a realizat în baza Legii nr. 18/1991, așa cum a fost modificată, partea alegându-și astfel calea de urmat, în vederea înlăturării nedreptății la care a fost supusă. S-a constatat așadar că, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile, dispozițiile art. 8 din legea 10/2001, potrivit cărora, nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 și ale Legii nr. 167/1997, situație în care se află reclamanții din prezenta cauză.

Or, terenul ce face obiectul prezentului litigiu, se afla situat în extravilan, așa cum am arătat mai sus, pentru că la momentul deposedării, respectiv anii 1950, a fost preluat de CAP Săcele, fiind exclusă astfel ipoteza, că se afla în patrimoniul Orașului Brașov. 3. Recursul Reclamanții contestatori au formulat în termen legal recurs împotriva deciziei nr. 185/2010 a Curții de Apel Brașov invocând ca motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat aprecierea instanței că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Recurenții au arătat că nu li s-a eliberat Titlul de proprietate asupra terenului în echivalent fâneață și nici nu au fost puși în posesie pe acest teren, situație ce rezultă din adresa nr. 19286/2010 a Primăriei Municipiului Săcele.

Ca urmare ei au apreciat că, nefiind îndeplinite aceste formalități - cum s-a reținut în decizia nr. 8843/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - au deschisă calea restituirii terenului în procedura Legii nr. 10/2001 iar împrejurarea că au formulat contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 conduce la concluzia clară că au contestat incidența legilor fondului funciar în concordanță cu art. 1, 6 și 8 din Legea nr. 10/2001. S-a arătat că în urma dezmembrărilor din 1989, terenul de 881 m 2 nr. top. 8293/1 + 3 a fost înscris în proprietatea Statului, teren aflat în perimetrul CAP Săcele. Recurenții au criticat, ca fără relevanță, înlăturarea de către instanța de apel a adresei emise de O.C.P.I.

Brașov - potrivit căreia în evidențele de la nivelul anilor 1970 - 1974 imobilul înscris în CF 16495 Brașov figura în intravilanul localității Brașov. De asemenea au criticat faptul că instanța de apel a reținut că autorul reclamanților a fost deposedat încă din 1950 în baza Decretul nr. 151/1950 iar la acel moment terenul a fost preluat de CAP Săcele, deși cooperativizarea a început în anul 1962, deci în 1950 nu exista CAP Săcele. Recurenții au mai arătat că terenul a avut destinație agricolă - destinație care nu mai există în prezent, fiind teren intravilan în parte liber, în parte construit. În temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001 s-a arătat că terenul liber indiferent în posesia cui se află se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, liber de orice sarcini.

Recurenții au solicitat - pentru ipoteza în care se va constata că terenul nu se poate restitui în natură - măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. 4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată sub aspectul criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează. Interpretarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 dată de instanțe și aplicarea acestuia la cazul dedus judecății este corectă. Cele două categorii de imobile pentru care este exclusă de la aplicarea Legii nr. 10/2001 sunt - terenurile situate în extravilan la data deposedării proprietarului sau la data notificării precum și cele care intră în reglementarea juridică a legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000) aceste din urmă terenuri solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1699/1997.

Împrejurarea că reclamanților li s-a reconstituit proprietatea pentru terenul de la top. 8293/1/3 de 881 m 2 - în procedura Legii nr. 18/1991, prin hotărârea nr. 167/1997 - nu a format obiect de controversă. Obiectul Hotărârii nr. 167/1992 a fost un teren a cărui natură a atras incidența Legii nr. 18/1991 potrivit art. 18 din această lege (în temeiul căreia de altfel s-a făcut o cerere de către reclamanți) și anume un teren care se găsea în patrimoniul cooperativei agricole Săcele. Critica, invocată de recurenți că prin prezenta acțiune aceștia au contestat incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001 în cauză, cu privire la terenul solicitat, față de împrejurarea că la data deposedării autorului lor nu se înființase CAP Săcele este nefondată.

Reclamanții sunt cei care au declanșat procedura de revendicare a terenului în discuție în temeiul Legii nr. 18/1991 care a fost aplicată tocmai pentru că cererea se referea la un teren aflat (la data acelei cereri) în patrimoniul unei cooperative agricole de producție, teren agricol în înțelesul art. 2 din Legea nr. 18/1991. Situația de fapt și de drept stabilită prin Hotărârea nr. 167/1997 nu a fost atacată de reclamanți. Împrejurarea că reclamanții nu au intrat în posesia titlului sau terenului restituit prin hotărârea nr. 167/1997 ține de executarea acestei hotărâri și nu de fondul ei. Ca urmare, în mod corect s-a apreciat că în cauză - prin intervenția hotărârii menționate s-a rezolvat o cerere formulată de reclamanți pentru același teren, în procedura Legii nr. 18/1991 și ca urmare Legea nr. 10/2001 în temeiul art. 8 este exceptată de la aplicare.

Situația de fapt dedusă judecății se înscrie în ipoteza a doua a art. 8 din Legea nr. 10/2001 și anume regimul juridic al terenului este reglementat de Legea nr. 18/1991 și a fost solicitat potrivit prevederilor acestei legi. Ca urmare împrejurarea că la data preluării sau a notificării, terenul se afla sau nu în extravilanul localității este irelevant a fi cercetat, după ce s-a soluționat o cerere anterioară cu privire la acesta. Situația de fapt mai sus reținută nu deschide reclamanților o cale de atac împotriva hotărârii nr. 167/1997 prin procedura Legii nr. 10/2001, așa cum aceștia au lăsat să se înțeleagă că se poate interpreta prezenta acțiune. În primul rând procedurile de contestare a măsurilor din legile speciale în această materie sunt expres prevăzute de acestea iar în al doilea rând - așa cum s-a reținut mai sus - Legea nr. 10/2001 este exclusă în temeiul art. 8 de la aplicare în cazul dedus judecății prin prezenta acțiune.

Constatând pentru considerentele arătate că nu sunt întrunite condițiile pentru ca în temeiul de recurs invocat să se modifice decizia curții de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.A., D.E.J., D.J., R.R.I., D.I. împotriva deciziei nr. 185/ AP din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.