ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 145 din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 2319/117/2009, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților B.S.M. și B.G. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. și C.C., împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și, în consecință: S-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în comuna L., tarla 1, număr cadastral C2., teren în suprafață de 42.052 mp, la suma reprezentând echivalentul în RON la data plății a sumei de 761.982,24 euro, după cum urmează: - în favoarea reclamanților C.I.

și C.D. suma de 295.957,13 euro; - în favoarea reclamanților S.I.L. și S.A. suma de 295.957,13 euro; - în favoarea reclamanților C.D.C. și C.C. suma de 104.455,45 euro; - în favoarea reclamanților C.C.I. și C.A.S. suma de 54.360 euro; - în favoarea reclamanților T.E.V. și T.L.M. suma de 11.252,52 euro. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B.S.M. și B.G., împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA S-a admis cererea de intervenție principală formulată de C.V., C.D.E. și C.D.A., ambele prin reprezentant C.V. S-a constatat că a operat de drept strămutarea privilegiilor înscrise în CF C1. Câmpia Turzii (provenită din conversia pe hârtie a CF C2. G.S.) sub C 1-3, în favoarea intervenientelor, asupra despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților C.I.

și C.D. și a reclamanților S.I.L. și S.A. A fost obligat pârâtul să achite reclamanților C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. și C.C. suma de 4.441,76 RON, cheltuieli de judecată. Au fost obligați reclamanții C.I., C.D., S.I.L. și S.A. să achite intervenientelor suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele: Prin Hotărârea nr. 1 din 17 aprilie 2008 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost aprobată acordarea de despăgubiri în cuantum de 870.505,42 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 239.696,40 euro, pentru imobilul expropriat situat în comuna L., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 1, în suprafață de 42.052 mp, identificat prin număr cadastral C2., în favoarea reclamanților C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., B.S.M., B.G., C.D.C.

și C.C., persoane aparent îndreptățite să primească despăgubiri. Din extrasele CF depuse la dosar și din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul D.A.N. a rezultat că terenul expropriat, în suprafață de 42.052 mp, se identifică astfel: - suprafața de 38.431 mp este înscrisă în CF C2. G.S., cu nr. topo. T1., parte din terenul în suprafață totală de 263.124 mp, proprietari tabulari fiind reclamanții C.I. și C.D., în cota parte de 17/40, reclamanții S.I.L. și S.A., în cota parte de 17/40 și reclamanții C.D.C. și C.C., în cota parte de 3/20; - suprafața de 3000 mp este înscrisă în CF C2. G.S., cu nr. topo. T2., proprietari tabulari fiind reclamanții C.C.I., C.A.S.; - suprafața de 621 mp este înscrisă în CF C3.

G.S., cu nr. topo. T3., parte din terenul în suprafață de 3.000 mp, proprietari tabulari fiind reclamanții T.E.V. și T.L.M. Reclamanții B.S.M. și B.G. sunt proprietarii tabulari ai terenului în suprafață de 1.800 mp înscris în CF C4. G.S., cu nr. topo. T4., care nu a fost expropriat. Expertul a mai arătat că terenurile menționate sunt parte din imobilul înscris inițial în CF C2. G.S., cu nr. topo. T2., situat parțial în intravilanul și parțial în extravilanul comunei L., cu suprafața totală de 270.924 mp. În ceea ce privește terenul rămas în proprietatea reclamanților, după expropriere, din expertiză a rezultat că lotul nr. 8 din planșa anexă nr. 2 are o deschidere la calea publică (DN 15) în suprafață de 204,98 mp, lotul nr. 7 din aceeași planșă are o deschidere la calea publică (DN 15) în suprafață de 26,84 mp, în timp ce loturile 5 și 6 nu au acces la calea publică (DN 15), DN 10 fiind blocat/intersectat de ampriza autostrăzii, CCN 30 neexistând faptic pe teren.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de experții M.S.S., L.N. și E.L.Ș., precum și din răspunsul acestora la obiecțiuni a rezultat că valoarea de circulație a terenului expropriat este de 18,12 euro/mp, rezultând pentru suprafața de 42.052 mp valoarea de 761.982,24 euro. Experții au menționat că au estimat valoarea terenului la data întocmirii raportului de expertiză (iulie 2010), folosind grila datelor de piață pentru trei comparabile aflate în apropierea terenului evaluat și tranzacționate la date apropiate datei la care s-a emis hotărârea de expropriere, rezultând o valoare a terenului expropriat pentru luna aprilie 2008, de 30 euro/mp.

Întrucât nu se cunosc terenuri tranzacționate în zonă la o dată apropiată datei la care a fost întocmit raportul de expertiză, experții au apreciat o reducere de 40% a valorii obținute la data exproprierii, având în vedere ofertele de terenuri de la aceste date, 35 euro/mp la data exproprierii și 20-21 euro/mp la data întocmirii raportului. Excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților B.S.M. și B.G., au fost respinse deoarece, chiar dacă din probele administrate a reieșit că terenul lor nu a fost expropriat, aceștia figurează în Hotărârea nr. 1 din 17 aprilie 2008 în calitate de persoane aparent îndreptățite să primească despăgubiri.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți ținând cont de prețurile cu care se vând imobilele de același fel în comuna L. la data întocmirii raportului, la suma de 18,12 euro/mp, solicitarea acestora de stabilire a valorii de 30 euro/mp din momentul exproprierii neputând fi luate în considerare, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în privința datei la care trebuie raportată evaluarea. Totodată, instanța a considerat neîntemeiată solicitarea reclamanților de includere în cuantumul despăgubirilor și a sumelor reprezentând diminuarea valorii terenurilor rămase în proprietatea lor ca urmare a exproprierii, loturile nr. 7 și 8 având în continuare acces la calea publică, iar loturile nr. 5 și 6 nu au avut acces la drumul public nici anterior exproprierii.

Prin decizia nr. 118/A din 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admise în parte apelurile declarate de reclamanții C.I., C.D., S.I.L., S.A. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la suma de 724.556 euro, reprezentând echivalentul în RON la data plății, după cum urmează: - în favoarea reclamanților C.I. și C.D., suma de 281.420,60 euro; - în favoarea reclamanților S.I.L. și S.A., suma de 281.420,60 euro; - în favoarea reclamanților C.D.C. și C.C., suma de 99.324,91 euro; - în favoarea reclamanților C.C.I. și C.A.S., suma de 51.690 euro; - în favoarea reclamanților T.E.V.

și T.L.M., suma de 10.699,83 euro. Din dispozitivul sentinței a fost înlăturată dispoziția referitoare la obligarea reclamanților C.I., C.D., S.I.L. și S.A. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientelor și a fost menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. Pe baza raportului de expertiză efectuat în apel, instanța a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 17,23 euro/mp, valoarea totală a suprafeței fiind de 724.556 euro, sens în care a fost admis apelul declarat de pârât. Apelurile declarate de reclamanții C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., B.S.M., B.G., C.D.C. și C.C. și, respectiv de intervenientele C.V., C.D.E. și C.D.A., au fost respinse ca nefondate, reclamanții-intimați și intervenientele intimate fiind obligate să plătească pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA suma de 5.700 RON, cheltuieli de judecată în apel. Instanța de apel a reținut că reclamanților nu li se pot acorda despăgubiri în cuantum de 30 euro/mp, raportat la valoarea pe care terenul expropriat o avea la data emiterii hotărârii de expropriere, în aprilie 2008, întrucât, se opun dispozițiile exprese ale art. 26 alin. (2) teza I din Legea nr. 33/1994, în raport de care instanța de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de la data întocmirii raportului de expertiză. Împrejurarea că Hotărârea de expropriere nr. 1 din 17 aprilie 2008 a fost comunicată reclamanților doar în martie, respectiv, aprilie 2009, și că, astfel, aceștia au pierdut un an de zile, perioadă de timp în care piața imobiliară a început să cunoască un serios declin, în niciun caz nu poate servi ca argument în sprijinul stabilirii unor despăgubiri de 30 euro/mp, aferente momentului anului 2008, când a fost emisă hotărârea de expropriere.

Drept urmare, Curtea de Apel Cluj a luat în considerare, la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat prin Hotărârea de expropriere nr. 1 din 17 aprilie 2008, valoarea de la data întocmiri raportului de expertiză de către Comisia de experți formată din experții T.C., D.M., L.S.N., aceea de 17,23 euro/mp. Prin cererea introductivă de instanță reclamanții nu au învestit instanța cu un petit având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat terenului rămas neexpropriat, ca urmare a diminuării valorii acestuia.

Împrejurarea că reclamanții au invocat în motivarea cererii de chemare în judecată prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, conform cărora, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, în niciun caz nu echivalează cu o învestire expresă a instanței, în sensul obligării pârâtului și la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în absența formulării în mod expres a unui petit în acest sens. Invocarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, de către reclamanți s-a făcut cu titlu general, cu intenția evidentă de a justifica cererea lor de chemare în judecată, care avea ca obiect majorarea despăgubirilor pentru terenul expropriat; conform art. 129 alin. final C. proc.

civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății și potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face niciun fel de cereri noi, cereri care nu au făcut obiectul judecății în primă instanță. S-a constatat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., coroborat cu art. 275 C. proc. civ., în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 RON, stabilite în sarcina reclamanților și în favoarea intervenientelor prin hotărârea fondului, față de poziția procesuală manifestată de reclamanți, aceea de admitere a cereri de intervenție, și față de împrejurarea că reclamanții nu ar fi în culpă față de intervenienți. Critica reclamanților, referitoare la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale și onorarii expertiză, s-a apreciat ca nefondată, în raport de prevederile art. 276 C. proc.

civ., prima instanță, în mod corect acordând reclamanților cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile ce le-au fost admise. Pentru aceleași considerente expuse, coroborat și cu prevederile art. 274 C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată critica pârâtului privind greșita obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți. Instanța a admis excepția lipsei de interes a intervenientelor în a mai critica soluția primei instanțe sub aspectul strămutării de drept a celor trei privilegii, asupra despăgubirilor cuvenite reclamanților, invocată din oficiu, având în vedere că prin sentința apelată, ca urmare a admiterii cererii de intervenție în interes propriu, s-a constatat că a operat de drept strămutarea privilegiilor asupra despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților C. și S. Referitor la dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., s-a reținut că tocmai în aplicarea acestor dispoziții legale, prima instanță a apreciat asupra caracterului nefondat, nepertinent, neconcludent și neutil, al cererii pârâtului de încuviințare a refacerii expertizei ori efectuarea unei contraexpertize. Apelul reclamanților B., s-a reținut ca vădit nefondat, în condițiile în care de la aceștia nu s-a expropriat nici o suprafață de teren și nu justifică nici un interes în a critica cuantumul despăgubirilor ori cheltuielile de judecată stabilite la fondul cauzei. În temeiul art. 274 C. proc. civ., raportat la art. 1169 C. civ., în sarcina reclamanților intimați și intervenientelor intimate a fost stabilită obligația de a plătii pârâtului apelant suma de 5.700 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorarii definitive pentru expertiza evaluatorie.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs reclamanții C.D.W. și C.D., S.I.L. și S.A., C.C.I. și C.A.S., T.E.V. și T.L.M., B.S.M. și B.G., C.D.C. și C.C., prin care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului lor și pe fond, admiterea cererii prin care s-a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor care urmează a fi acordate pentru suprafața expropriată de 42.052 mp, la suma de 30 euro/mp (iar în subsidiar, la suma de 18,12 euro/mp) și a contravalorii despăgubirilor stabilite pentru diminuarea terenului rămas neexpropriat de 3 euro pentru fiecare metru pătrat de teren rămas neexpropriat. Au arătat că înțeleg să critice hotărârea instanței de apel și pentru greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă și au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în toate etapele procesuale, fond, apel și recurs.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenții reclamanți au susținut că nelegalitatea hotărârii constă în faptul că valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat a fost diminuată față de valoarea solicitată de aceștia, de 30 euro/mp. Invocând prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, text de lege pe care și-au întemeiat acțiunea, reclamanții au arătat că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și chiar dacă textul de lege face referire la stabilirea valorii imobilului la data întocmirii raportului de expertiza, instanța era datoare să aplice legea în spiritul și nu doar in litera ei.

Au considerat că sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri calculate la data exproprierii (nu la data efectuării expertizei) dar și de contravaloarea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în funcție de valorile stabilite la același moment, emiterea Hotărârii de expropriere nr. 1/2008. În subsidiar, au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală raportat și la soluția de diminuare a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, stabilit de prima instanță, sens în care se impune modificarea hotărârii recurate. În privința prejudiciului solicitat au arătat că, atâta timp cât acțiunea a fost fundamentată pe prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, este evident că s-a urmărit a se uza de aceste dispoziții legale, fără a exista obligația de a formula două petite, unul pentru acordarea valorii de piață a terenului expropriat și altul pentru prejudiciul cauzat urmare exproprierii.

Deși s-a respins această cerere de acordare a prejudiciului cauzat pentru considerente de fond, instanța a reținut că nu a fost investită cu o astfel de cerere pentru că nu a fost formulată în mod expres. În privința cheltuielilor de judecată au considerat că reducerea acestora s-a făcut în mod nejustificat și fără nici o motivare, iar obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod greșit, ca și exonerarea pârâtei de plata acestora. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea unei noi expertize tehnice judiciare, cu respectarea art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat de pârât, și pe fond, respingerea cererii de majorare a despăgubirilor stabilite pentru expropriere ca neîntemeiată.

Recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art. 4 alin. (9) și art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și a art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; precum și a art. 129 C. proc. civ. În raport de textele legale invocate, a arătat că, deși instanța de control judiciar a dispus efectuarea unei noi expertize evaluatorii, aceasta nu a încuviințat și solicitarea pârâtului de efectuare a unor adrese către O.C.P.I. Cluj și Serviciul Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei comunei L., jud. Cluj pentru comunicarea unor tranzacții autentice având ca obiect terenuri de același fel cu cel în litigiu, ceea ce ar fi asigurat stabilirea în conformitate cu art. 26 alin. (2) a cuantumului despăgubirii aferente terenului expropriat.

Conținutul raportului de expertiză întocmit în apel contrazice concluziile instanței de apel potrivit cărora lucrarea de specialitate ar fi fost realizată cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât experții judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii la momentul întocmirii raportului printr-o metodă de evaluare care nu este compatibilă cu textul amintit anterior - metoda comparației prin bonitare. În acest sens, recurentul pârât a invocat și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a configurat înțelesul normei legale invocate în sensul că: sintagma - prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele - are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare (Decizia civilă nr. 5721/2009, 6680/2008, 4681/2010 și 5154/2010).

În raport de dispozițiile art. 129 C. proc. civ. ce reglementează rolul activ al instanței, a arătat că încălcarea acestuia constă în faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probatoriului administrat, în speță, fiind vorba de proba cu expertiză tehnică evaluatorie întocmită în apel de specialiștii L.S.N., D.M. și T.C. În susținerea concluziilor cu privire la casarea deciziei recurate, s-a solicitat să se constate că instanța de apel a respins în mod nelegal cererea privind refacerea raportului de expertiză, motivat de obiecțiunile pertinente formulate pentru termenul din data de 08 noiembrie 2012 și a negat relevanța contractelor autentice de vânzare-cumpărare depuse de apelantul pârât.

Prin neîncuviințarea cererii privind refacerea raportului de expertiză, a fost încălcat și dreptul pârâtului la apărare, singura modalitate de a demonstra nepertinența valorilor reținute prin raportul de expertiză efectuat în apel, fiind întocmirea unui nou raport în cauză cu stricta respectare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Soluția casării deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare a fost adoptată de către instanța supremă în numeroase alte cauze similare celei prezente, când s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (deciziile civile nr. 1022/2011, nr. 1438/2011, nr. 2874/2011 și nr. 3257/2011). Analizând criticile formulate de recurenții reclamanți și de recurenta pârâtă se constată următoarele: Excepția cu privire la lipsa de interes a recursului declarat de reclamanții B.S.M.

și B.G., invocată de recurentul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., va fi respinsă, întrucât din actele dosarului rezultă că aceștia au formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și, astfel, cât timp această cale de atac a fost respinsă, reclamanții au justificat existența unui interes în exercitarea prezentei căi de atac. În schimb, recursul acestora este nul, deoarece criticile formulate nu vizează motivarea instanței de apel, de respingere a apelului lor, diferită de motivarea care a justificat respingerea apelului celorlalți reclamanți. Astfel, apelul declarat de reclamanții B.S.M. și B.G. a fost respins pe motiv că de la aceștia nu s-a expropriat nicio suprafață de teren, astfel încât nu justifică nici un interes în a critica soluția dată de prima instanță pe fondul cauzei.

În recurs, reclamanții B. formulează în comun cu ceilalți reclamanți critici care vizează fondul cauzei, făcând abstracție de faptul că acțiunea, în ceea ce îi privește, a fost respinsă din perspectiva interesului lor de a pretinde despăgubiri majorate. Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia din apel, care a fost fundamentată, în ceea ce îi privește pe acești recurenți, pe anumite considerente, recurenții nu critică hotărârea din perspectiva acestor considerente ale instanței de apel, ci, nesocotind limitele în care situația lor juridică a fost lămurită prin decizia instanței de apel, invocă motive de fond, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului, fiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. În ce privește recursul celorlalți reclamanți și recursul pârâtului, se constată că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care s-a susținut nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel pentru încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În baza acestui motiv de recurs, atât recurenții reclamanți cât și recurentul pârât au formulat critici ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Critica reclamanților potrivit căreia despăgubirile trebuiau calculate de la data exproprierii terenului și nu de data întocmirii raportului de expertiză, nu poate fi reținută.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)". Astfel, în condițiile în care art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 face trimitere expresă la procedura reglementată de art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, fără nici o distincție, concluzia care se impune este aceea că această trimitere include modalitatea de stabilire a despăgubirilor în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, adică prin raportare la data efectuării raportului de expertiză.

Această reglementare este rezultatul voinței legiuitorului care, dacă ar fi dorit ca în cazul exproprierilor efectuate în baza Legii nr. 198/2004 să existe o altă dată de referință în calculul despăgubirilor, ar fi prevăzut acest aspect în cuprinsul Legii nr. 198/2004, însă, trimiterea la dispozițiile Legii nr. 33/1994, pe care Legea nr. 198/2004 o face în cuprinsul său, în ceea ce privește data în raport cu care se calculează despăgubirile, denotă intenția legiuitorului de a reglementa unitar data de referință în privința despăgubirilor ce se cuvin persoanelor expropriate. Recursurile sunt însă întemeiate în privința criticilor ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în articolul 26 din Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”. Deși instanța de apel a reținut că reclamanții nu au solicitat în mod expres acordarea prejudiciului cauzat în urma exproprierii terenului, apreciind astfel că nu a fost investită cu acest petit, se observă că reclamanții au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 26 din Lege, iar prima instanță a analizat pe fond aceste despăgubiri, astfel că, în mod greșit instanța de apel a considerat că nu a fost investită cu soluționarea acestui petit.

În ceea ce privește criticile pârâtului, se constată că, deși instanțele fondului au identificat corect dispozițiile legale incidente cauzei pendinte, prin hotărârea atacată nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Față de caracterul explicit al normei legale și față de jurisprudența unitară a instanței supreme care a configurat înțelesul acestei norme, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a prețului; sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială și nici înscrisurile sub semnătură privată.

Raportul de expertiză întocmit de către Comisia de experți formată din T.C., D.M., L.S.N. prin care s-a stabilit că, la data întocmirii raportului de expertiză, valoarea terenului expropriat, obținută prin metoda comparației prin bonitare este de 17,23 euro/mp, nu putea fi însușit de instanță, în lipsa unor dovezi care să susțină afirmația experților în sensul că la nivelul anului 2012 nu au fost identificate și găsite tranzacții cu terenuri similare, care să constituie comparabile viabile de vânzare cumpărare. În respectarea acestor prevederi legale și a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din C. proc.

civ., instanța avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții imobiliare cu privire la terenuri de același fel și prețul la care s-au tranzacționat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză. Fără o motivare pertinentă, instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, depuse de apelantul pârât la 2 noiembrie 2012, în cadrul cărora s-a solicitat ca experții să aibă în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada de referință a evaluării, octombrie 2012 și nu aprilie 2008, folosind metoda comparației directe și nu pe cea a comparației prin bonitare, deoarece această metodă nu vizează prețul de tranzacție a unor imobile similare celui în litigiu.

De asemenea, din hotărârea instanței de apel nu rezultă motivele care au justificat respingerea obiecțiunilor aceleiași părți, privind utilizarea de către experți a unor coeficienți care au crescut valoarea terenului. Pentru cele arătate, în rejudecare, instanța de apel, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994, ținând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, din această perspectivă solicitarea de relații de la Camera Notarilor Publici, Serviciul de taxe și impozite locale și O.C.P.I.

Cluj fiind pe deplin pertinentă. Pentru aceste considerente, fără a mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, pentru soluționarea unitară a cauzei, instanța, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamanți și de pârâtă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate, la aceeași Curte de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții C.I., C.D., S.I.L., S.A., C.C.I., C.A.S., T.E.V., T.L.M., C.D.C. și C.C. și de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 118/A din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Respinge excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanții B.S.M. și B.G., invocată de recurentul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. Constată nul recursul declarat de reclamanții B.S.M. și B.G. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.