ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. , Biroul Teritorial Dâmbovița, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen. și art. 149 1 și urm. din același cod, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., pe o durată de 29 zile, începând cu data de 19 iunie 2013 până la 17 iulie 2013 . S-a motivat că inculpatul, împreună cu alte persoane, a desfășurat începând cu luna aprilie 2013 o activitate de trafic de droguri de risc, pe raza municipiului Târgoviște și deținând droguri de risc, pentru consumul propriu.

Pe baza unor probe evidențiate de parchet, inclusiv, declarațiile celorlalți inculpați și ale martorilor, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a considerat că s-au dovedit existența unor indicii privind comiterea infracțiunilor de care inculpatul este acuzat, considerând îndeplinite cumulativ cerințele art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și a pronunțat încheierea din 19 iunie 2013, prin care, în baza art. 149 1 alin. (9)-(11) raportat la art. 148 alin. (1) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. , Biroul Teritorial Dâmbovița, privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului N.C.

și, în consecință, a dispus luarea acestei măsuri față de el pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 19 iunie 2013 până la data de 17 iulie 2013, inclusiv. Instanța a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpat. Împotriva acestei încheieri, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, considerând că în raport cu probele din dosar, cu starea de sănătate precară pe are o are, atât el cât și mama sa, dovedite cu actele medicale depuse la dosar, nu sunt îndeplinite condițiile arestării preventive, admise de instanță. Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de inculpat. Potrivit dispozițiilor legale în materie cuprinse în Partea generală, Titlul IV al C. proc.

pen. rezultă că pentru a se dispune arestarea preventivă a unei persoane, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, să existe vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar măsura preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, avocat în Baroul Dâmbovița începând cu luna aprilie 2013 s-a ocupat cu traficul de droguri de mare risc pe raza Municipiului Târgoviște și a deținut droguri în vederea consumului propriu, săvârșind faptele pentru care este cercetat, așa cum s-a reținut în expunerea propunerii de arestare preventivă formulată de către parchet și acceptată de instanța de fond. În ceea ce privește existența în cauză al unui temei din cele menționate în art. 148 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că această condiție nu este îndeplinită, neexistând probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tulburarea ordinii publice invocat ca și temei al arestării preventive este suficient, în jurisprudența C.E.D.O., doar în situația în care s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura realmente liniștea publică [Degeratu c. României, 35104/02, 6 iulie 2010; Scundeanu c. României, 10193/02, 2 februarie 2010; Yuriy c. Rusiei, 5453/08, 29 aprilie 2010; I.A. c. Franței (1/1998/904/1116), 23 septembrie 1998]. Ori, în aprecierea acestui criteriu, instanța de judecată nu trebuie să se limiteze numai la gravitatea faptelor în abstract, ci trebuie să arate în mod concret, cu referire la datele speței, caracterul cert și actual al atingerii aduse ordinii publice și totodată să precizeze în ce măsură punerea în libertate a inculpatului ar avea un asemenea efect.

În acest context, împrejurările arătate în referatul cu propunere de arestare preventivă sunt elemente ce țin mai mult de pericolul social al faptei. Aceste elemente nu demonstrează caracterul cert al pericolului pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Pe de altă parte, împrejurările concrete în care se reține ca s-au desfășurat faptele imputate inculpatului relevă o implicare redusă a acestuia în grupul infracțional, generată de consumul propriu de droguri. În concluzie, Înalta Curte constată că nu s-au probat elemente concrete din care să rezulte că ordinea publică ar fi tulburată de starea de libertate în care s-ar afla inculpatul. În ceea ce privește scopul instituirii măsurilor preventive, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. au în vedere buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau executarea pedepsei. În aceste condiții, având în vedere și criteriile menționate în jurisprudența C.E.D.O. referitoare la justificarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că nu există date că inculpatul intenționează să se sustragă procedurilor penale, că va influența buna desfășurare a procesului penal, sau pericolul comiterii altor infracțiuni. În același timp, prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele naționale să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative privării de libertate (Tarău c. României, 3584/02, 24 februarie 2009; Matyush c. Rusiei, 14850/03, 9 decembrie 2008; Galuashvili c. Georgiei, 40008/04, 17 iulie 2008) care să asigure prezentarea inculpatului la procesul penal.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Totodată, prin instituirea obligațiilor inerente măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara se asigură desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat și va casa încheierea recurată. Rejudecând, va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului N.C., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Dâmbovița.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 149 1 alin. (12) raportat la art. 146 alin. (11 1 ) cu referire la art. 145 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate a acestuia. Potrivit art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu ia legătura cu numiții C.A.C., M.D. și Z.C.R. Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., în sensul că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva încheierii din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 487/42/2013. Casează încheierea atacată și, rejudecând: Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului N.C. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Dâmbovița. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului N.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 487/42/2013, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 149 1 alin. (12) raportat la art. 146 alin. (11 1 ) cu referire la art. 145 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate a acestuia. Potrivit art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu ia legătura cu numiții C.A.C., M.D.

și Z.C.R. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., în sensul că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări conform art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (2 1 ) C. proc. pen. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.