ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 407 din 26 octombrie 2011 Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 6016/118/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul E.S., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a Il-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani ; stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.E., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit. În baza art 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a cantității de 191,4 grame rezină de cannabis, respectiv 4,9 grame rezină de cannabis, conținând tetrahidrocannabinol (THC), depusa la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R., Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, în baza dovezii din 19 martie 2010, în vederea distrugerii.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a obligat inculpații E.S. și I.E. la plata contravalorii operațiunii de distrugere a drogurilor rămase în urma analizelor de laborator. În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanta a sumei de 300 RON pentru doamna avocat S.M. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul E.S. la plata sumei de 700 RON, iar pe inculpatul I.E., la plata sumei de 900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Întrucât existau informații că, I.E. s-ar ocupa de procurarea de rezină de cannabis au fost autorizați doi investigatori sub acoperire și un colaborator pentru a strânge date și informații privind activitatea infracțională desfășurată de acesta.

La data de 2 martie 2010, investigatorul sub acoperire M.G. a obținut o întâlnire cu inculpatul I.E., în parcarea complexului comercial C.P.M. din Constanța, în vederea realizării operațiunii de vânzare-cumpărare a unei bucăți de hașiș pe care o are disponibilă. În jurul orei 17:00, inculpatul I.E. a venit la locul stabilit, la volanul unui autoturism de teren marca X1 și după ce a coborât, s-a întâlnit cu investigatorul și colaboratorul la intrarea în complexul sus amintit. Împreună cu cei trei, au revenit Ia autoturism, inculpatul urcând la volan, iar investigatorul sub acoperire și colaboratorul pe bancheta din spate. La scurt timp, a intervenit o echipa de polițiști din cadrul B.C.C.O.

Constanța, care în prezența martorului asistent, la volan a fost identificat inculpatul I.E., iar pe cotiera dintre scaunele din față, s-a descoperit o bucată de substanță solidă de culoare maro, cu miros specific de rezină de cannabis, ambalată într-o folie transparentă din material plastic. Inculpatul a recunoscut imediat că, în folie se află ambalat hașiș și îl are de la o persoană numită S., pe care ar avea posibilitatea să o contacteze. În aceste condiții, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona A.S. Constanța, unde în urma unui mesaj dat de inculpatul I.E., în jurul orei 18:30 s-a prezentata inculpatul E.S. Întrebat dacă are cunoștință despre bucata de hașiș descoperită asupra inculpatului I.E., inculpatul E.S.

a declarat că a primit-o de la un individ numit N., în contul unei sume de 400 euro pe care i-o datora. A arătat că este consumator de rezină de cannabis și întrucât a observat că marfa respectivă nu era de bună calitate, i-a dat-o lui I.E. să o vândă, urmând să primească ulterior bani sau bunuri în schimbul acesteia. Substanța descoperită asupra inculpatului I.E. a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, iar prin raportul din 4 martie 2010 întocmit de Laboratorul de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța s-a stabilit că, bucata de substanță de culoare maro, ambalată în folie transparentă din plastic era constituită din 196,8 grame rezină de cannabis, drog de risc.

Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul E.S. a declarat că este consumator ocazional de droguri și a primit de la o persoană numită N., în contul unei datorii de 400 de euro, o bucată de hașiș, care în urma cântăririi a constatat că are 212 grame. La jumătatea lunii februarie 2010, E.S. l-a cunoscut pe inculpatul I.E. care s-a recomandat E. și discutând despre posibilitatea de a câștiga bani, cei doi s-au înțeles ca I.E. să încerce să vândă rezină de cannabis, urmând ca în acest fel E.S. să recupereze cel puțin suma de 400 de euro, în contul căreia primise substanța. În scopul vânzării, Ia data de 28 februarie 2010, E.S. i-a remis Iui I.E. cantitatea de rezină de cannabis pe care o mai avea.

La data de 1 martie 2010, simțind nevoia de a fuma, E.S. i-a cerut telefonic lui I.E. să îi dea câteva grame de hașiș, din cantitatea pe care i-o înmânase anterior. În jurul orelor 22:00, în timp ce se afla împreună cu martora L.M.V. și cu numita H.A., E.S. a primit de la coinculpați o bucățică de rezină de cannabis, învelită în folia unui pachet de țigări. Restul cantității din aceeași substanță a rămas în continuare la I.E. în vederea vânzării. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Instanța de apel a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul E.S., criticile parchetului sunt întemeiate în parte, în sensul că pentru reeducarea acestuia și realizarea prevenției generale, sunt întrunite cerințele pentru aplicarea art. 86 1 și urm. C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, dar în condițiile suspendării sub supraveghere. Pentru inculpatul I.E. s-a apreciat că cerințele art. 72 C. pen. pot fi îndeplinite numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În consecință, prin decizia penală nr. 21/P din 28 februarie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 407 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6016/118/2011. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând: 1. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E.S.

pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul E.S. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existente. Datele prevăzute Ia lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului E.S. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul E.S. 2. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 359 C. proc. pen. pentru inculpatul I.E., urmând ca pedeapsa principală de 3 ani închisoare să fie executată în regim privativ de libertate, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 375 RON reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu s-a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța. Împotriva acestei decizii a declarat recurs peste termen inculpatul I.E. A arătat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru declararea căii de atac peste termen, având în vedere că e lipsit de Ia toate termenele de judecată și de Ia pronunțare, iar mandatul a fost pus în executare în data de 20 aprilie 2013. Inculpatul a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 5 C. proc.

pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță, întrucât în perioada desfășurării procesului s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoare în Suedia. Mai mult decât atât inculpatul nu a fost niciodată citat la domiciliul său din Suedia, deși autoritățile judiciare au cunoscut, încă de la început, că domiciliul său nu se află în România, astfel că era necesară efectuarea procedurii cu străinătatea. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând menținerea modalității de individualizare cu suspendarea condiționată a pedepsei, așa cum a dispus instanța de fond. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că recursul inculpatului este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează: Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea recursului peste termen, astfel cum prevăd dispozițiile art. 388 C. proc. pen. raportat la art. 365 C. proc. pen., conform cărora partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara recurs peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Din datele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nici la pronunțare, a fost încarcerat în vederea executării mandatului la data de 20 aprilie 2013, iar recursul a fost formulat la data de 26 aprilie 2013, deci nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.

În ceea ce privește motivele de recurs, Înalta Curte va avea în vedere cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013, în raport de data pronunțării deciziei recurate. Într-o primă critică, raportată la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen., inculpatul a învederat că în perioada desfășurării procesului s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoare în Suedia, astfel că judecata nu putea avea loc în lipsa sa, fiind arestat în altă cauză. Critica nu este fondată întrucât nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că la data judecării cauzei în apel inculpatul s-ar fi aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea în Suedia.

În dosarul de urmărire penală și chiar în decizia de apel se face referire la o posibilă astfel de situație în care s-ar putea afla inculpatul, dar nu există nici un act care să ateste perioada de detenție. Mai mult, chestionat sub acest aspect în recurs, în declarația pe care inculpatul a consimțit să o dea, acesta a fost evaziv, nu a putut indica nici data la care a părăsit țara, nici infracțiunea pentru care a fost condamnat, menționând că a executat o pedeapsă privativă de libertate deoarece nu a plătit un impozit, iar perioada executării pedepsei de doi ani o situează între anii 2010-2012, deși în martie 2010 era în țară, luându-i-se o declarație în prezenta cauză în cursul urmăririi penale.

Deși nu o indică în mod distinct, inculpatul formulează și o altă critică ce s-ar putea încadra în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., respectiv judecarea cauzei atât la fond cât și în apel cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește, întrucât autoritățile judiciare aveau cunoștință că domiciliază în Suedia, însă nu a fost citat decât în România. Nici această critică nu este fondată. Conform dispozițiilor art. 188 alin. (3) C. proc. pen., în caz de schimbare a adresei arătate în declarația inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 C. proc.

pen. că s-a produs o schimbare de adresă. În cursul urmăririi penale, singura adresă pe care inculpatul a indicat-o, în prezența unui avocat, a fost aceea din Constanța, str. B.C. Toate verificările efectuate la Evidența Populației au relevat aceeași adresă pe care a indicat-o și inculpatul. Într-adevăr, la un moment dat, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 22 februarie 2011, din verificările efectuate a rezultat că apartamentul de la adresa inculpatului a fost vândut în luna octombrie 2010, iar noul proprietar a comunicat că inculpatul s-ar putea afla în Suedia. Din verificările ulterioare s-a stabilit că inculpatul s-ar putea afla în Suedia, în A., care este o suburbie a municipalității G. având 40000 de locuitori, astfel că adresa inculpatului nu a putut fi identificată, În aceste condiții, în mod corect, instanțele au procedat la aplicarea dispozițiilor art. 177 alin. (4) C. proc.

pen., conform cărora „dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea”. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt motive de casare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Înalta Curte reține, însă, ca fondată, critica subsidiară privind greșita individualizare a pedepsei (art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Este de observat că în cauză s-a reținut, ca situație de fapt, că inculpatul E.S. a fost cel care a procurat cantitatea de 212 gr. rezină de cannabis, încercând să vândă prin intermediul inculpatului I.E. cantitatea de 196,8 gr. Ambii inculpații sunt fără antecedente penale, iar probele îl indică pe inculpatul E.S.

ca instigator al activității infracționale (instigare absorbită în autorat), astfel că o diferență de tratament juridic între cei doi în sensul dispus în apel, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul E.S. și executare în detenție pentru inculpatul I.E. apare vădit disproporționată. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că orientarea către o pedeapsă cu suspendarea condiționată, conform art. 81 C. pen., astfel cum a fost dispusă de prima instanță, este în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, răspunzând mult mai eficient art. 72 C. pen. și art. 59 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul inculpatului și va casa în parte decizia pronunțată în apel, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului I.E. În baza art. 81-82 C. pen. se va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. se va dispune și suspendarea pedepsei accesorii. Inculpatul va fi pus de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul peste termen declarat de inculpatul I.E. împotriva deciziei penale nr. 21/P din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală recurată și rejudecând: În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fixează termen de încercare pe o durată de 5 ani, conform art. 82 C. pen. Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.