ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1405/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1405/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mureș, prin

sentința penală nr. 94 din 12 iulie 2012 a condamnat pe inculpații:

- R.C., la 3 ani închisoare

și 2 ani și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin.

(1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 3 ani închisoare și 2 ani și 6

luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru

aceeași infracțiune în formă simplă, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) și a) a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 2 ani și 6 luni pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

pe durata termenului de încercare de 5 ani, fixat conform art. 86

2

C. pen.

Inculpatului i s-au impus,

pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., individualizate la pagina 27 a sentinței.

Totodată, s-a dispus ca

măsurile impuse să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Brașov.

Inculpatului i s-a atras

atenția că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor, cu rea-credință, este posibil

ca instanța a fost sesizată cu revocarea beneficiului suspendării acordate, conform

art. 86

4

alin. (2) C. pen., aceeași sancțiune devenind aplicabilă și

în cazul comiterii unei noi fapte penale pe perioada termenului de încercare, conform

art. 86

4

lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

- L.M. la 2 ani și 7 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) același cod, a art. 74 alin. (2), cu referire la art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., precum și la 2 ani și 7 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(2), cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) și a) art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani și 7 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

pe termenul de încercare de 4 ani și 7 luni, fixat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca durata termenului de încercare, inculpatul să se

supună măsurilor de supraveghere individualizate.

Măsurile de supraveghere

s-a dispus să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

Inculpatului i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (2) C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aceeași sancțiune

devenind aplicabilă și în cazul săvârșirii unei noi fapte penale pe durata

termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea

specială a sumelor de 6.825 RON și de 400 RON, această din urmă contravaloarea a

20 litri de țuică, sume ce au format obiectul infracțiunilor de luare de mită, de

la fiecare din inculpați.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din

27 ianuarie 2011 emis în Dosarul nr. 189/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mureș, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor

de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., iar L.M. pentru infracțiunile de luare de

mită în formă continuată, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două

acte materiale, T.M.) și pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 6 din Legea

nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile concursului

de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Actul de inculpare a expus

că personalul din ramura transport feroviar, potrivit unei tematici și bibliografii

de examinare elaborate de Centrul Național de Calificare și Instruire feroviară

(C.E.N.A.F.E.R.) este supus verificărilor profesionale periodic, în sensul evaluării

cunoștințelor și deprinderilor necesare exercitării atribuțiilor privind

siguranța circulației trenurilor, securitatea transporturilor și calitatea serviciilor

în transportul feroviar.

În contextul expus, R.C.,

instructor „Mișcare” la Regionala C.F. B. și L.M., instructor „Mișcare-Comercial”

în cadrul Centrului Teritorial B. aparținând de C.E.N.A.F.E.R. în perioada 22-24

februarie 2006, cu ocazia testării anuale a personalului din ramura „Mișcare” aferentă

structurilor sistemului național de transport feroviar cu axare pe zona R.-D., 182

lucrători, fuseseră repartizați pentru activitățile menționate.

În ce-i privește, au existat

indicii că au pretins, pentru eliberarea atestatului, sume cuprinse între 40 RON-60

RON/persoană, atestarea fiind condiționată de primirea banilor de la fiecare persoană

verificată. Sumele urmau a fi achitate de C.V., O.I., G.R., instructori de centru

din L.-M. și de C.D., responsabil stația C.F. S. Pentru aceasta, s-au întocmit tabele,

în acestea fiind înscrise numele celor care au dat banii și suma dată.

Parte din cei care au

dat bani, au declarat că înainte cu una-două săptămâni anterior examinării, așa

cum se făcea de mai mulți ani, s-au interesat despre sumele ce urmau a fi date.

Cu referire la testarea

pentru zona M., 65 de persoane au declarat că au „cotizat” (din 80 ascultate), ele

cunoscând că banii urmau a fi remiși membrilor comisiei de examinare în vederea

determinării acestora să le promoveze. Practic, banii se adunau la un loc în fiecare

stație sau haltă C.F., în prima zi a examenului ei urmând a fi trimiși la T.M.,

nepunându-se problema organizării unui protocol cum existase în alți ani (o masă

organizată pentru comisia de examinare).

Comparativ salariilor

persoanelor ce urmau a fi examinate, sumele colectate reprezentau aprox.10% (acar,

circa 4,5 milioane ROL salariu, împiegat, circa 6,5-7 milioane ROL salariu).

G.R. și C.V., instructori

școlari de la centrele T.M. și Luduș au declarat cum s-au derulat faptele. Primul,

la 25 mai 2006 a menționat că a fost apelat telefonic de inculpatul R.C., acesta

i-a transmis ce sumă trebuie să adune (câte 40 RON acari și păzitorii de bariere,

câte 60 RON, împiegații), i-a cerut să comunice, la rândul lui, acestea în ideea

de a nu mai problemele întâmpinate „anul trecut” (când „picaseră” patru angajați),

el, textual, accentuând „să dea, și atunci nu vor mai fi probleme de promovare a

examenului”. Inculpatul l-a apelat telefonic pe G.R. și la 13 februarie 2006, întrebându-l

dacă a vorbit cu oamenii despre bani, și învățându-l ca banii să fie strânși de

oameni între ei, apoi puși într-un plic, care să conțină și lista nominală și toate

plicurile să fie centralizate de către el pentru a i se remite banii.

Ca atare, în zilele de

până la 15 februarie 2006, în cadrul unor ședințe, G.R. a comunicat sumele pretinse

de examinatori. În continuare, G.R. a susținut că în prima zi de examen, 22 februarie

2006, la el au ajuns toate plicurile de la stațiile T.M., T.M.-N., T.M.-S., halta

N.D. și halta D., examinarea luând sfârșit în jurul orei 13:00, oră la care inculpatul

R.C. l-a întrebat dacă are toate plicurile. Răspunzându-i-se afirmativ, inculpatul

i-a cerut lui G.R. să-l ducă pe el și pe L.M., la Hotelul P. din municipiul Târgu-Mureș,

loc de cazare a examinatorilor.

Însoțit de inculpați,

G.R. a pătruns în camera de hotel ocupată de R.C. și i-a dat acestuia plicurile

cu bani. Cei doi inculpați au „studiat” listele cuprinzându-i pe cei care „cotizaseră”,

astfel constatând că O.M., așa cum procedase și în anul anterior, nu dăduse bani.

Din cei 182 participanți

la examinare, O.M. a fost singurul care nu promovase.

După parcurgerea listelor,

inculpații i-au spus lui G.R. că nu va fi „problemă”, „vor trece toți oamenii”.

Același, a mai declarat că pe fiecare plic apărea stația C.F.R. și funcțiile pentru

care se dăduse examenul, la fel, că în 23 februarie 2006 discutând cu instructorul

C.V. a aflat de la acesta că și el, în aceeași manieră, va da examinatorilor sumele

colectate din zona L.

La rândul său, C.V. a

declarat la 12 mai 2006, că personal l-a sunat inculpatul R.C. tot la începutul

lunii februarie 2006, l-a întrebat dacă a făcut programările și i-a indicat 60 RON

împiegați și 40 RON celelalte categorii de personal, el înțelegând despre ce este

vorba și pentru că, în fiecare an, la examinările regionale, membrii comisiei pretindeau

colectarea de bani de la angajați „un fel de taxă”, la fel, că dacă cineva nu dă

bani, nu va promova.

Același a mai adăugat

că nepromovarea însemna retrogradarea respectivului pe timp de 30 de zile, reexaminarea

fiind și mai dificil de promovat.

În manieră asemănătoare,

C.V. a comunicat sumele ce trebuiau colectate și faptul că acestea urmau a fi totalizate

la el.

La 18 februarie 2006,

C.V. a fost apelat telefonic de inculpatul R.C., acesta s-a interesat dacă sumele

pretinse s-au strâns „în sensul dacă treaba aia este rezolvată”, cel apelat înțelegând

că este vorba despre colectarea banilor.

La fel, în prima zi a

examenului, 22 februarie 2006 s-a deplasat, cu 30 de angajați programați, de la

L., la T.M.

Aici, inculpatul R.C.

l-a întrebat la cine sunt banii, el spunându-i că sunt la C.D., cel din urmă fiind

programat pentru 23 februarie 2006 când, deci, va aduce și banii.

C.V., la 23 februarie

2006, astfel a declarat, știa că s-au strâns aproximativ 40 milioane ROL, introduși

în plic, la acea dată același R.C. întrebându-l „cum o să procedăm”, cel întrebat

înțelegând prin aceasta împrejurările în care i se vor preda efectiv, spre orelor

12:00, inculpatul R.C. l-a abordat, l-a învățat să ia toți banii de la C.D. și împreună

s-au deplasat la același hotel.

Deplasarea a fost făcută

și de inculpatul L.M., ei fiind transportați cu mașina condusă de G.R.

În camera ocupată de inculpatul

R.C., alături de acesta, a intrat C.V. aici i-a dat plicul cu bani, inculpatul,

după ce i-a înmânat, spunându-i „este în regulă”.

C.V., în declarație, a

menționat și că toate persoanele examinate dăduseră bani și că dacă cineva nu ar

fi dat, el era obligat să-i spună inculpatului numele respectivului.

L.M., la 3 iulie 2006,

a susținut că după examenul din 22 februarie 2006, G.R. l-a invitat pe el și pe

instructorul regional R.C., să mănânce în oraș, sens în care, inițial s-au deplasat

la un hotel, aici aflându-se și C.V.

După ce au mâncat, toți

cei patru s-au reîntors la hotel, dar în cameră au venit numai instructori de la

Brașov. La fel s-au derulat evenimentele și în ziua examenului din 23 februarie

2006, nu s-a discutat niciodată despre strângerea unor bani pentru el și pentru

R.C., nu a pretins și nu a primit bani de la cei examinați.

În ce privește nepromovarea

lui O.M., L.M. a arătat că lucrarea lui nu întrunea punctajul necesar promovării.

La 12 iulie 2006, R.C.

a declarat că, în zilele de 22 și 23 februarie 2006, după terminarea examinării

și corectarea lucrărilor, el, cu L.M., au fost duși la hotel cu mașina condusă de

G.R., acesta din urmă invitându-i la o masă, dar în hotel nu a intrat G.R. nici

C.V.

Privind lucrarea lui O.M.,

inculpatul a susținut că nu știe cine a fost corectorul dar și el și L.M. au fost

de acord că nu se poate promova.

În ce privește banii,

inculpatul a susținut că nu a auzit vreodată că s-au strâns, nu i-a spus nimeni

despre vreo asemenea „colectă”, nu i-au fost oferiți și nici nu a primit bani.

Confruntarea, la 12 iulie

2006, dintre inculpații L.M. și G.R. a reliefat că primul a negat constant că ar

fi știut despre colectarea banilor, că s-ar fi aflat vreodată împreună cu celălalt

și cu coinculpatul în camera de hotel, la fel, despre remiterea banilor către coinculpat.

La aceeași dată, cu ocazia

confruntării cu C.V., inculpatul L.M., la fel, a negat.

Audierea persoanelor care

au strâns banii a evidențiat că imediat după comunicarea datelor examinărilor, au

început discuțiile vizând banii ce trebuiau dați de către cei ce urmau a fi examinați,

C.D. ocupându-se de zona S.-L.-I. Declarația acestuia a confirmat cele susținute

de C.V. despre banii dați inculpatului R.C., acesta fiind și cel care stabilise

„tarifele”.

Costinaș C.G. „colector”

pentru zona L1-S1, a detaliat discuția cu C.V., acesta spunându-i „ai grijă ce faci,

că ăștia de pică”, la fel, că membrii comisiei l-au amenințat că cei care nu „cotizează”

vor pica examenul, el arătând că a strâns 4 milioane ROL de la 8 angajați, dintre

care 4 împiegați și 4 acari.

G.L., colector de la halta

N.D., a confirmat ceea ce susținuse G.R., ea, de la 10 acari strângând 4 milioane

ROL, sens în care a întocmit și lista cerută, banii dându-i în dimineața zilei de

22 februarie 2006 lui G.R. Aceeași, apropiată a inculpatului R.C., a mai declarat

că în momentele declanșării anchetei penale, R.C. i-a propus o întâlnire, aceasta

a avut loc la 17 mai 2006, ocazie în care i-a spus inculpatului că nu a recunoscut

că s-ar fi strâns bani pentru comisia de examinare, la aceasta inculpatul replicându-i

„bine ai făcut, că oricum nu au nicio probă”, nu este nimic negru pe alb. Întrebându-l

„bine, dar tabelele”, inculpatul i-a replicat „nu mai sunt”. În continuare, G.L.

a menționat că aflând de la G.R. că a declarat sincer, ea l-a informat pe inculpat

că va recunoaște și ea, R.C. răspunzându-i „dacă îți schimbi declarația, o să ai

de suferit”.

O.M., la 25 iulie 2006,

a declarat că a aflat despre componența comisiei de examinare, de la un împiegat

din Sibiu, tot acesta spunându-i că se cotiza cu 60 sau 70 RON. Același, a mai declarat

că în fiecare an se colectau bani pentru examinatori, despre cât știind de la T.M.,

iar nepromovarea lui a fost consecința faptului că a refuzat să dea bani.

C.B.V., instructor la

stația C.F.R. D., pentru examenele din perioada 15-17 martie 2006, când au fost

programați lucrători feroviari din stațiile C.F. R.-D., la 27 iulie 2007, a declarat

despre împrejurările în care s-au colectat bani și cum aceștia au ajuns la examinatori,

lucru devenit „tradiție” întotdeauna după anul 1990, sumele fiind „stabilite” de

examinatori, angajații acceptând pentru că „dacă nu vor da banii”, riscă să pice

examenul. Același, a mai declarat că sumele erau stabilite de examinatori.

Aflându-se că la examenul

de la Centrul de instruire Toplița au „picat” 11 persoane, lucrătorii de la D.,

convinși că neluarea examenului de către cei 11, probabil, s-a datorat sumelor mici

date, s-au hotărât să le mărească, respectiv câte 100 RON împiegații și câte 50

RON, acarii și alții.

Martorul a relatat că

L.M. și R.C. au sosit la D. în seara zilei de 14 martie 2006, el i-a așteptat la

gară și i-a condus la locul de cazare, M. Cu ocazia întâmpinării celor doi, martorul

i-a spus lui R.C. că s-au strâns sumele, cel din urmă necomentând.

În ziua examenului, 15

martie 2006, cei doi inculpați au fost prezenți, la 16 martie 2006, R.C. aflându-se

la Brașov, dar a revenit la 17 martie 2006, zi stabilită pentru a treia examinare.

În această zi, în jurul

orelor 9:00, R.C. a părăsit sala de examinare și i-a dat de înțeles martorului că

dorește să i se dea banii. Presarea banilor și a tabelului cotizanților i-au fost

înmânate în biroul martorului. După ce s-a asigurat că totul este „în regulă” R.C.

a vizualizat tabelul „cotizanților”, l-a mototolit, l-a aruncat, dar nu înainte

de a-i spune martorului să-l „distrugă”.

Martorul a îndeplinit

cerința, în acest timp R.C. băgând suma de bani în buzunar. După examen, cei doi

inculpați, dar în principal L.M., i-au spus martorului că oamenii sunt slab pregătiți

și ar trebui să mai învețe. În acest context, L.M. i-a transmis martorului că ar

avea nevoie de niște țuică. Crezând că este vorba de 2-3 litri, martorul i-a răspuns

„se rezolvă”, moment în care L.M. a precizat că are nevoie de 20 litri.

La rândul său, R.C. a

afirmat că și el face parte din comisie, astfel sugerând că și lui i se cuvine oferirea

băuturii. Ca atare, în aceeași zi, C.B.V. s-a dus la D.L., persoană domiciliată

în satul R.M., de la acesta cumpărând 40 litri de țuică cu prețul de 20 RON litrul.

După ce țuica a fost turnată în recipiente și predată celor doi, recipientele au

fost urcate în trenul cu care aceștia plecau din localitate, de către martor și

numiții P.I. șef de gară și D.V., împiegat. Despre suma cu care s-a plătit țuica,

martorul a relatat că parte s-a acoperit de către cei examinați, parte a fost achitată

de el.

D.L. a confirmat cumpărarea,

de la el, a 40 litri de țuică cu 800 RON, aceștia i-au fost achitați după un interval

de aproximativ 2 săptămâni, el cunoscând și că era pentru unii șefi ai lui C.B.V.

Modalitatea colectării

banilor, relatează martorul, a fost aceeași ca și la examinarea pentru zona T.M.

La 20 martie 2009, C.B.V.

a reiterat cele afirmate anterior.

Inculpații, audiați în

legătură cu aspectele relevate, au negat că ar fi primit vreo sumă de bani sau câte

20 litri de țuică.

Inițial, personalul examinat

la D., a negat că ar fi strâns bani pentru cei doi inculpați.

La 26 iulie 2006, C.P.F.,

împiegat la stația C.F.R. D. a relatat că în fiecare an, pentru examinări, erau

determinați să dea bani comisiei de examinare. La fel, că examinatorii verificau

cine a dat bani și că cel care s-a ocupat de aceasta a fost C.B.V.

La rândul său, a menționat

că atât el cât și soția sa, C.A., păzitor de barieră la I.J. au pus banii într-un

plic existent la biroul mișcare al stației D., aici aflându-se și listele cu persoanele

cotizante. Același, a mai declarat că, „tradiția” impunea ca bani strânși să fie

dați examinatorilor de către instructorul școlar și pentru că nicio persoană examinată

nu a „picat” a fost convins că banii au ajuns la examinatori.

În ce privește convorbirile

telefonice interceptate, martorul a confirmat că la 14 martie 2006, l-a sunat pe

inculpatul R.C., l-a rugat să îl ajute, cel apelat dictându-i răspunsurile pentru

întrebările de la examen, serviciu pentru care i-a dat 2-3 litri de țuică. La fel,

a confirmat că împiegatul de la D., R.I. i-a cerut numărul de telefon al inculpatului

pentru ca acesta să îl ajute și pe el, sens în care el l-a apelat.

Cercetarea penală a mai

relevat că după 3 august 2005, persoanele examinate au descris maniera de strângere

a banilor, scopul pentru care erau colectați, destinatarii lor, cât trebuiau să

strângă, înscrierea numelor lor pe liste/tabele, acestea introducându-se și ele

în plicurile cu bani.

Declarațiile persoanelor

examinate se coroborează cu susținerile lui C.B.V. și relevă similitudinea situațiilor

de fapt la examinările de la T.M. și D.

În ce privește datele

calendaristice în care au fost primiți banii, acestea au fost 22 februarie 2006

(prin intermediul instructorului școlar martor G.R.), 23 februarie 2006 (de la instructorul

școlar C.V.) și 17 martie 2006 (de la instructorul școlar C.B.V.).

Analiza testelor completate

și notate a relevat că la grilă s-au realizat completări cu mai multe instrumente

de scris, acestea conducând la obținerea, de către examinat a punctajului necesar

promovării.

Implicarea inculpatului

L.M. în activitatea infracțională este reliefată și de înregistrarea convorbirilor

telefonice dintre G.R. (aflat atunci la hotelul P., cum s-a arătat) și B.V., persoană

care nu dăduse bani, acestuia, G.R. spunându-i că numai trei persoane nu „cotizaseră”

încă, el, O.M. și o femeie „G.”. Cel apelat a întrebat de unde se știe că el nu

a dat bani, G.R. comunicându-i că examinatorii „amândoi” i-au cerut lista cu persoanele

care au dat bani, așa fiind și el identificat, deci, la înmânarea banilor către

inculpatul R.C. a fost prezent și coinculpatul L.M., la acea dată președinte al

comisiei de examinare.

În faza cercetării judecătorești,

inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, ei susținând că posibil, anumite

persoane să fi adunat bani, dar pentru protocol, respectiv cumpărarea de sucuri,

alte asemenea, pentru comisie pe durata desfășurării examinării sau pentru masă

la restaurant, aici participând și instructorii școlari, dar și cei care doreau,

dintre examinați.

Implicarea inculpaților

este relevată și în conținutul convorbirilor telefonice din datele de 3 mai 2006,

10 mai 2006, 15 mai 2006, 16 mai 2006, 15 iunie 2006, date la care inculpatul R.C.

discutând cu G.R., C.B.V., C.V., G.L. dar și cu coinculpatul L.M. în legătură cu

mersul anchetei, evidențiindu-se încercarea de a-i influența fie spunându-le că

vor avea de suferit dacă spun adevărul că listele nominale nu există, că pentru

niște țuică și o masă la restaurant nu li se poate întâmpla nimic.

G.R., C.V., C.D., G.L.,

C.G.C., P.M.D. au relatat constant derularea activității infracționale descrisă,

la fel, unii martori personal examinat, exemplu A.V.M., angajat la halta G.A., acesta

recunoscând că în fiecare an inculpații îi presau că vor pica, astfel fiind nevoiți

să „cotizeze”, același descriind evenimentele deja arătate. De asemenea, este elocventă

și declarația martorului M.G., lucrător la punctul P., acesta recunoscând și că

îi era frică să nu cotizeze.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și cei doi inculpați.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, atât în ce privește întinderea

lor, cât și modalitatea de executare.

Inculpatul R.C. și-a motivat

apelul pe nelegala sa condamnare, el susținând că nu s-au administrat probe care

să-i fi stabilit vinovăția, nu a pretins, primit, acceptat, nicio sumă de bani.

Inculpatul L.M., în apel,

a susținut că probele administrate au fost eronat interpretate, martorii, la urmărirea

penală au fost intimidați, în cel privește fapta nu a fost stabilită, nu a săvârșit-o,

impunându-se, deci achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) (fapta nu a fost săvârșită de către el), sau în baza temeiului

prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (lipsa elementelor constitutive).

Curtea de Apel T.M., prin

decizia penală nr. 89A din 23 noiembrie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

Inculpații, în termenul

legal, au formulat recursuri, cazurile de casare susținute fiind detaliate în prezenta.

În fața instanței de recurs,

inculpatul R.C. a depus o comunicare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

la 11 martie 2013 în Dosarul nr. 1085/P/2012, în aceasta detaliindu-se că la 13

noiembrie 2012, R.C. a denunțat fapte de corupție în legătură cu desfășurarea evaluărilor

periodice ale șefilor de stație C.F.R. din 19 și 20 noiembrie 2012, facilitând în

acest mod identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor, concret,

fapta continuate de luare de mită de către un expert C.E.N.A.F.E.R. și instructor

regional de specialitate din regionala Brașov, dar și fapte de dare de mită față

de majoritatea șefilor de stație C.F.R. din cadrul regionalei C.F.R. Brașov.

Cazurile de casare invocate

în recurs de cei doi inculpați nu sunt fondate, sub toate aspectele hotărârile pronunțate

fiind legale.

Astfel, probatoriul administrat

a conturat o corectă situație de fapt, legala încadrare juridică a faptelor, vinovăția

inculpaților.

Așa cum a motivat și instanța

de prim control judiciar, R.C., examinator, a pretins și primit, la 22 februarie

2006 și 23 februarie 2006 de la G.R. și C.V., sumele colectate de aceștia de la

personalul ce urma a fi examinat din centrele de instruire T.M. și L. (loc de examinare

T.M.) în scopul de a-i promova cu ocazia corectării lucrărilor (infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.).

Același inculpat, în aceeași

calitate, a pretins și primit, la 17 martie 2006, de la martorul C.B.V., banii colectați

de acesta din urmă de la persoanele ce urmau a fi examinate din centrul de instruire

D. (loc de desfășurare D., perioada 15-17 martie 2006), cu finalitatea promovării,

cu ocazia corectării lucrărilor, a persoanelor examinate care dăduseră bani așa

cum și se stabilise, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Inculpatul L.M., în aceeași

calitate, examinator, la 22 februarie 2006 și 23 februarie 2006, de la aceeași martori,

a primit sumele strânse de aceștia de la persoanele ce urmau a fi examinate din

centrele de instruire T.M. și L., pentru a le promova, fapta întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii continuate de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Același inculpat, în aceeași

calitate, a primit la 17 martie 2006 sumele strânse de C.B.V. de la personalul ce

urma a fi examinat din centrul de instruire D., tot pentru a le promova, fapta constituind

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (unei persoane care are influență sau lasă să se

creadă că are influență, inculpatul era președintele comisiei de examinare).

În ce privește probatoriul,

inculpații susținând că la cercetarea judecătorească o mare parte din cei ascultați

nu au mai relatat ceea ce declaraseră la urmărirea penală,m fază a procesului penal

în care fie fuseseră intimidați, fie li se impusese ce să declare, din verificarea

acestuia, se reține că toți au menținut declarațiile, nuanțându-le numai în sensul

că sumele de bani colectate știau că sunt destinate protocolului pentru comisia

de examinare (cumpărarea de sucuri, apă minerală, fursecuri, masă la restaurant)

or, în toate cazurile, sumele erai prea mari pentru a susține o asemenea destinație,

în plus, existând mai multe declarații care, coroborate, au conturat starea de fapt

și vinovăția celor doi, ceea ce a condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție.

Martorii audiați la cererea

inculpaților, nu au oferit nici un element concret în ce privește nesăvârșirea infracțiunilor

pentru care s-a dispus condamnarea.

Spre exemplu, B.L.T.,

J.D.G., D.M., P.V., B.V.O. nu cunoșteau aspecte directe, legate de examinările din

anul 2006, chiar D.M., care a arătat că nu a dat bani, a adăugat că se adunase sume

pentru comisia de examinare, declarația ei fiind singulară.

Odată ce aprecierea probatoriului

s-a realizat corespunzător situației la care se referă, judecătorul fondului și

instanța de apel coroborându-l, nu există eroare gravă de fapt, aceasta însemnând

nu dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

Referitor cererii inculpatului

R.C., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea

de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., și aceasta este

nefondată.

Inculpatul, la instanța

de fond, solicitase aceasta, cererea respinsă corect, din materialul probator rezultând

că pretinderea de bani de către el pentru sine și care l-a vizat și pe coinculpatul

L.M., acesta indirect, a avut loc, în toate datele, anterior zilelor în care s-au

derulat examinările, chiar dacă, în cazul de la T.M., primirea a avut loc după examinare,

iar pentru D., în timpul acesteia, textul incriminator al infracțiunii de primire

de foloase necuvenite comportând asupra „după ce a îndeplinit un act în virtutea

funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia”, ceea ce, în cauză, nu

se regăsește.

Ca atare, neexistând infracțiunea

de primire de foloase necuvenite, nu se impune analizarea eventualei prescrieri

a răspunderii penale, cerere formulată de inculpatul R.C.

În ce privește cazul de

casare invocat de către inculpatul recurent L.M., respectiv cel prevăzut de

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., motivarea fiind axată pe durata mare

de timp care s-a scurs de la datele săvârșirii faptelor (anul 2006), precum și pe

datele personale ale inculpatului (loc de muncă într-o altă structură decât cea

avută, lipsa antecedentelor penale, situația studiilor superioare ce le urmează)

nici acesta nu este fondat. Orientându-se la pedeapsa rezultă de numai 2 ani și

7 luni închisoare, executarea acesteia în condițiile suspendării sub supraveghere

pe un termen de încercare stabilit la minimul prevăzut de art. 86

2

C. pen. (2 ani), durată și modalitate găsite legale și temeinice și de instanța

de apel, judecătorul fondului a cuantificat temeinic criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. (pericolul social concret al faptelor, acestea fiind

de corupție, împrejurările în care s-au săvârșit, respectiv unele în formă continuată,

sumele mari de bani pretinse și primite pentru exercitarea unei atribuții la care

era obligat și pentru care era salarizat, iar pentru datele ce-l caracterizează,

s-au aplicat circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub minimul

prevăzut de textul incriminator (pedeapsa fiind de la 3 la 12 ani închisoare, pentru

sine fiind aplicat și art. 6 din Legea nr. 78/2000).

În ce-l privește pe inculpatul

R.C., acesta denunțând fapte de corupție, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 682/2002 privind protecția martorilor, art. 19 din aceeași lege beneficiază

de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 2 lit.

h) din aceeași lege, este infracțiune gravă, infracțiunea de corupție denunțată

de inculpat.

Ca atare, legal, beneficiind

de textul art. 19 din sus-menționata lege, sub acest aspect numai recursul declarat

de inculpat este fondat și potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de inculpatul L.M., nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192, cu referire

la art. 189 C. proc. pen., inculpatul recurent L.M. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate în recurs.

Potrivit art. 192 alin.

(3) același cod, cheltuielile judiciare în ce-l privește pe inculpatul recurent

R.C., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat

de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 23 noiembrie 2012 a Curții

de Apel T.M., secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia

și sentința penală nr. 94 din 12 iulie 2012 a Tribunalului Mureș, numai sub aspectul

reținerii în favoarea inculpatului R.C. a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului și repune în individualitatea

lor pedepsele componente.

Reduce cele două pedepse

principale de câte 3 ani închisoare la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C.

pen. contopește cele două pedepse principale de câte 2 ani închisoare fiecare și

aplică inculpatului R.C. pedeapsa rezultantă cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menține pedepsele complementare

stabilite pe lângă pedeapsa principală și, conform art. 33-35 C. pen., aplică inculpatului

pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., pe o durată de 2 ani și 6 luni.

Menține modalitatea

de executare prevăzută de art. 86

1

C. pen. și stabilește termenul de

încercare de 4 ani, care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpatul R.C. se vor suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.C., până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

II. Respinge recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 23 noiembrie

2012 a Curții de Apel T.M., secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

L.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi, 23 aprilie 2013.