ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 134 din 19 noiembrie
2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu referire la art. 1 alin. (1) lit. b) din aceeași lege și cu
raportare la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
condamnarea inculpaților M.I.M. și la o pedeapsă de câte 2 ani și 6 luni închisoare
fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În temeiul art. 65
alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor
civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de
2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, iar în
baza art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie privind interzicerea acelorași
drepturi civile.
În baza art. 86
1
rap. la art. 86
2
C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei
de 2 ani și 6 luni închisoare pe o perioadă de 5 ani și 6 luni care reprezintă termenul
de încercare.
În baza art. 86
3
C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpaților măsuri de supraveghere.
S-au aplicat prevederile
art. 359 C. proc. pen. rap. al art. 86
6
C. pen. și s-a atras atenția
inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere
aplicate în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor și măsurilor de
supraveghere stabilite de instanță.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii
s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților
M.I.M. și M.I., dacă nu sunt arestați în alte cauze.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii preventive
din data de 19 septembrie 2012, precum și perioada arestului preventiv începând
cu data de 27 septembrie 2012 până la data punerii lor efective în libertate.
În baza art. 6
1
alin. (4) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispuns restituirea
sumei de 115.000 RON către denunțătorul H.S. sumă care a fost indisponibilizată
la C. Bank - Sucursala Alba Iulia ca și măsură asiguratorie dispusă prin ordonanța
procurorului dispusă în Dosar nr. 108/P/2012.
În baza art. 191 C.
proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că la data de 04 mai 2012 martorul H.S., asociat și administrator
al firmei SC M. SRL Sibiu, s-a adresat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul
Teritorial Alba Iulia și a denunțat faptul că în cursul anului 2012, inculpatul
M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins suma
de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare firmei
conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru Protecția
Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități economice
pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate
din județul Sibiu.
Ulterior, la data de 11
iunie 2012 martorul H.S. a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de
președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma
de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare
obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate
deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice.
În vederea soluționării
solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu, Agenția Regională pentru Protecția Mediului
Sibiu a propus Asociației E. Brașov verificarea amplasamentului unde urmau a fi
efectuate activitățile economice de către SC M. SRL Sibiu și a stabilit data de
26 aprilie 2012 pentru întâlnirea reprezentantului A.R.P.M. Sibiu cu reprezentantul
Asociației E. Brașov.
Ca urmare a acestei propuneri
la data de 26 aprilie 2012 martorul C.I., angajat al A.R.P.M. Sibiu, s-a întâlnit
în orașul Avrig cu inculpatul M.I.M. și l-a chemat la fața locului și pe reprezentantul
SC M. SRL, martorul denunțător H.S.
Anterior acestei întrevederi
SC M. SRL Sibiu a încunoștiințat Asociația E. Brașov la data de 30 martie 2012 despre
intenția de a amplasa o stație de sortare agregate minerale în zona Avrig - Săcădate
și decolmatarea râului Olt în aceeași zonă, firma fiind interesată să cunoască dacă
perimetrele se află în zona de protecție și care sunt obligațiile firmei pentru
obținerea avizelor necesare la A.R.P.M. Sibiu.
La data de 27 aprilie
2012 inculpatul M.I.M. a comunicat la sediul Asociației E. Brașov rezultatul vizitei
în teren efectuate împreună cu reprezentanții A.R.P.M. Sibiu și SC M. SRL Sibiu.
În baza raportului întocmit
de către inculpatul M.I.M., Asociația E. a emis adresa din 02 mai 2012 comunicată
firmei SC M. SRL prin mail la data de 03 mai 2012.
Această adresă, neînregistrată
însă, a fost comunicată personal denunțătorului H.S., pe adresa acestuia de mail,
de către inculpatul M.I.M. la data de 30 aprilie 2012, inculpatul comunicându-i
totodată și actele necesare eliberării avizului consultativ.
După ce a comunicat aceste
date, inculpatul M.I.M. l-a contactat telefonic pe denunțătorul H.S. și i-a comunicat
acestuia faptul că i-a transmis prin e-mail răspunsul la cererea firmei SC M.
SRL, acesta fiind unul negativ.
Denunțătorul H.S. a citit
adresele comunicate și a luat legătura telefonic cu inculpatul M.I.M. și i-a solicitat
lămuriri acestuia în legătură cu răspunsul asociației la cererea firmei sale.
Cu această ocazie inculpatul
M.I.M. i-a pretins denunțătorului H.S. suma de 100.000 RON, pentru ca Asociația
E. Brașov să elibereze avizele favorabile necesare firmei SC M. SRL pentru obținerea
de la A.R.P.M. Sibiu a acordurilor de mediu solicitate la data de 02 aprilie 2012
și 12 aprilir 2012.
Denunțătorul H.S. a negociat
cu inculpatul M.I.M. stabilirea pretențiilor acestuia la suma de 50.000 RON și a
precizat inculpatului că o să-l încunoștințeze despre hotărârea luată.
La data de 03 mai 2012
Asociația E. a comunicat adresa din 02 mai 2012 prin e-mail firmei SC M. SRL, motiv
pentru care martorul H.S. s-a hotărât să-l denunțe pe inculpatul M.I.M. pentru că
i-a pretins suma de 50.000 RON pentru fiecare aviz favorabil pe care Asociația E.
urma să-l elibereze.
La data de 04 mai
2012 denunțătorul H.S. l-a contactat pe inculpatul M.I.M. și i-a comunicat acestuia
că deține suma de 50.000 RON, denunțătorul încercând să obțină de la inculpat pentru
această sumă și alte noi avize necesare la A.R.P.M. Sibiu pentru alte locații, unde
firma intenționa să efectueze lucrări, altele decât cele de pe raza localității
Avrig.
Inculpatul M.I.M. a refuzat
categoric această propunere, spunându-i denunțătorului că pentru alte lucrări, eliberarea
altor avize reprezintă „o altă discuție”, referindu-se în fapt la alte sume ce ar
urma achitate pentru noi avize favorabile pe care denunțătorul le-ar putea obține
(a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpat cu denunțătorul pe această
temă).
După ce inculpatul M.I.M.
a acceptat să elibereze cele două avize favorabile pentru zona Săcădate dacă va
primi suma de 50.000 RON, pentru a fi mascată activitatea infracțională i-a cerut
denunțătorului H.S. să-i vireze suma de 50.000 RON în contul bancar al Asociației
E., cu titlu de „sponsorizare”.
Inculpatul M.I.M. a pretins
ca denunțătorul să-i remită suma de bani în cursul aceleiași zile, urmând ca ulterior
acestui moment, la data de 07 mai 2012 să-i fie eliberate avizele și nu a acceptat
ca suma de bani să-i fie virată după eliberarea acestora (a se vedea convorbirea
telefonică purtată între cei doi).
După ce în contul bancar
al Asociației E. Brașov a fost virată suma de 50.000 RON, au fost eliberate de către
Asociația E. Brașov avizele de funcționare din data de 09 mai 2012, avize ce atestau
în mod nereal că lucrările nu afectează zona protejată.
La data de 14 mai 2012
ulterior primirii mitei, Asociației E. Brașov a emis pentru SC M. SRL Sibiu și factura
pentru suma totală de 1.922 RON, reprezentând taxă analiză documentație, evaluare
în teren și taxă eliberare aviz, deși conform procedurii comunicate firmei SC
M. SRL avizele puteau fi emise doar după plata acestor taxe.
Agenția Regională pentru
Protecția Mediului Sibiu ca urmare a solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu și a avizelor
favorabile emise de Asociația E. Brașov a emis deciziile din 24 mai 2012 și din
25 mai 2012.
Martorul H.S. a continuat
și și-a extins activitatea, astfel că a cumpărat și alte terenuri în zona Săcădate
și a dorit extinderea pe alte terenuri și a aflat că mai are nevoie de noi avize
de la Asociația E. Brașov pentru obținerea autorizațiilor de gospodărire a apelor,
care sunt eliberate în baza unor avize consultative emise de inculpați către Administrația
Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Olt.
Martorul H.S. s-a adresat
din nou prin e-mail, la data de 30 mai 2012 către Asociația E. Brașov în vederea
obținerii unor noi autorizații și a primit răspuns de la președintele asociației
- inculpatul M.I., deoarece vicepreședintele acesteia, inculpatul M.I.M., era în
concediu din 06 mai 2012.
La data de 11 iunie 2012
martorul H.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I. și i-a comunicat acestuia
intenția de extindere a activităților pe terenurile recent achiziționate, dar inculpatul
a refuzat să poarte discuții telefonice în legătură cu acest subiect (încercând
astfel și punerea la adăpost de consecințele legii penale) solicitând a se întâlni
personal cu acesta la Scorei, locul unde martorul urma să desfășoare activitățile
dăunătoare florei și faunei protejate.
Ca urmare a discuțiilor
telefonice purtate din data de 11 iunie 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu denunțătorul
M.I. în localitatea Scorei, județul Sibiu, ocazie cu care inculpatul M.I. a fost
de acord pentru eliberarea avizelor favorabile pentru zona Săcădate, fără a preciza
atunci suma pretinsă pentru eliberarea acestora însă stabilind-o în final la 19
iulie 2012 la suma de 65.000 RON (a se vedea convorbirile telefonice purtate în
perioada 11 iunie - 18 iulie 2012).
Ca urmare a precizării
pretențiilor inculpatului M.I., la data de 18 iulie 2012 denunțătorul H.S. a remis
suma de 65.000 RON în contul bancar al Asociației E. Brașov, cu titlu „sponsorizare”
pentru a masca activitatea infracțională, iar în cursul aceleași zile au fost emise
avizele de funcționare prin care asociația își dă acordul favorabil pentru desfășurarea
activităților de către SC M. SRL Sibiu, în zona Săcădate, orașul Avrig, județul
Sibiu.
După eliberarea acestor
avize favorabile firmei SC M. SRL de către Asociația E. Brașov, Administrația Națională
Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Olt a eliberat firmei SC M. SRL Sibiu
avizul de gospodărirea apelor și autorizația de gospodărirea apelor din 21
august 2012.
Instanța de fond a reținut
circumstanțele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpaților respectiv
potrivit cazierului judiciar rezultă că aceștia se află la prima confruntare cu
legea penală, nu au antecedente penale, iar din multitudinea de diplome și caracterizări
elogioase de la dosar, a ajuns la concluzia că pentru ambii inculpați, scopul prevenției
generale și speciale poate fi atins chiar dacă aceștia nu vor executa pedeapsa aplicată
în regim de penitenciar.
În ceea ce-l privește
pe inculpatul M.I. instanța de fond a reținut că sub aspect educațional/profesional
acesta este inginer. Ulterior, între anii 1998-2009, a urmat numeroase cursuri post-universitare
în domeniul industriei lemnului, cursuri de antreprenoriat, lichidare judiciară,
management competitiv, managementul calității, evidențiind preocupare pentru dezvoltarea
personală și profesională.
De asemenea, în perioada
2006-2010 inculpatul a activat în calitate de membru al Colegiului de Conducere
al Camerei de Comerț și Industrie Brașov.
Împotriva sentinței pronunțate
de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia
și inculpații M.I.M. și M.I.
Apelantul Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -
Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat sentința atacată pentru motive de nelegalitate
și netemeinicie, învederând că în mod greșit instanța de fond:
- nu a aplicat inculpaților
pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64
lit. c) C. pen.
- nu a individualizat
temeinic pedepsele aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și a duratei termenului
de încercare.
În motivarea apelului
se arată că în mod greșit inculpaților nu li s-au aplicat pedepsele complementare
și accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
I. Inculpații sunt condamnați
pentru săvârșirea de infracțiuni în legătură cu serviciul, reținându-se că au abuzat
de funcțiile de conducere avute în cadrul Asociației E. Brașov care le permitea
condiționarea îndeplinirii unor acte privitoare la atribuțiile de serviciu (în speță,
emiterea avizelor) de primirea unor sume de bani care nu li se cuveneau.
S-a apreciat ca justificată
aplicarea pedepselor complementare și accesorii a interzicerii dreptului de a exercita
o activitate de natura căreia inculpații s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunilor
întrucât aceștia au fost găsiți vinovați de exercitarea în scopuri ilicite a acesteia,
devenind astfel nedemni să o desfășoare. S-a invocat decizia penală nr. 22/A
din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. 6377/97/2010.
S-a mai invocat netemeinicia
hotărârii și s-a considerat că se impune reindividualizarea cuantumului pedepselor
aplicate, cât și stabilirea unor termene de încercare mai lungi.
Asumarea răspunderii de
către inculpați, recunoașterea săvârșirii faptelor, sunt în speță acte de voință
lipsite de semnificație reală pentru că au intervenit ulterior descoperirii faptei.
S-a acordat în practică
semnificație atenuantă acestui act voluntar atunci când prin mărturisire s-a contribuit
esențial la dezlegarea pricinii, la restabilirea adevărului, la facilitarea anchetei.
Absența recunoașterii în cazul de față n-ar fi împietat asupra cursului justiției
cât timp au fost administrate probe certe și consistente în susținerea acuzațiilor.
Abia după ce inculpații
s-au convins de realitatea acuzațiilor, când libertatea le-a fost restrânsă prin
luarea unor măsuri preventive severe, aceștia au înțeles că prin declarațiile date
să confirme ceea ce probatoriul administrat anterior demonstrase deja.
În condițiile art. 320
1
C. proc. pen. recunoașterea săvârșirii faptei deși este un beneficiu substanțial
acordat de legiuitor inculpaților, nu presupune în mod automat și nu poate fundamenta
pertinent o pedeapsă fixată la limitele minime prevăzute de lege atât pentru cuantumul
pedepsei, cât și al termenului de încercare, dacă s-ar raționa astfel celelalte
funcții ale pedepsei, exemplaritatea, intransigența, fermitatea, capacitatea de
a forma o atitudine corectă față de regulile de conviețuire socială, ar fi anulate
in initio.
Judecata de valoare a
organelor judiciare care trebuie să decidă o pedeapsă concretă pentru fapta concretă
nu poate face abstracție de elementele circumstanțiale care caracterizează pericolul
social concret al infracțiunilor deduse judecății: modul în care inculpații au acționat,
soluția de aparentă legalitate (contractele de sponsorizare) găsită pentru a intra
în posesia foloaselor necuvenite; profesiile și atribuțiile avute la momentul comiterii
faptelor, care presupuneau respectarea legii. În contextul în care corupția în domeniul
privat este subiect de actualitate în societatea românească, modul în care inculpații
au acționat, eludarea legii prin mijloace „legale” în scopul obținerii unor sume
de bani și mai mari sunt aspecte suficiente pentru a contura aprecierea că pentru
sancționarea acestor tipuri de comportament se impune aplicarea unor pedepse mai
severe și a unei supravegheri pe o perioadă mai îndelungată.
Inculpații M.I.M. și M.I.
au solicitat:
- în principal achitarea
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)
1
C. proc.
pen.;
- în subsidiar reținerea
în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1)
lit. a), b) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și reducerea pedepselor
aplicate sub 2 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea apelului
inculpații au arătat că aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen. nu este incompatibilă cu dispozițiile art. 18
1
C. pen., iar aplicarea
acestui temei de achitare se justifică raportat la persoana inculpaților care nu
au antecedente penale, sunt persoane foarte bine integrate în mediul social, cu
o stabilitate socială și materială deosebită, cu studii superioare.
Sub aspectul conduitei
procesuale se arată că inculpații au recunoscut faptele potrivit procedurii prev.
de art. 320
1
C. proc. pen., au recunoscut și regretat faptele comise.
În justificarea pericolului
social redus al faptelor reținute în sarcina inculpaților aceștia arată că inculpații
au achitat suma de 115.000 RON în vederea restituirii acesteia către denunțător,
că avizele eliberate SC M. SRL reprezentată de denunțătorul H.S. nu au fost anulate
acestea fiind valide și producându-și efectul, avize care de altfel aveau caracter
consultativ astfel că lucrările beneficiarului puteau fi demarate și în lipsa acestora.
În ce privește reindividualizarea
pedepselor aplicate s-a solicitat reducerea cuantumului acestora, arătând că scopul
pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special
al pedepsei redus cu o treime, cu motivarea că circumstanțele personale ale inculpaților
justifică această solicitare. Mai mult, inculpații apelanți au învederat că procedura
urmată față de aceștia, perioada de arest preventiv de 55 de zile, asumarea faptelor
prin recunoașterea și regretul lor, depunerea sumei de 115.000 RON la dispoziția
organelor de cercetare penală, relevă faptul că s-a realizat coerciția, a fost restabilită
situația anterioară.
De asemenea, raportat
la circumstanțele personale ale inculpaților (situația familială, continuarea studiilor,
existența unui loc de muncă) justifică reducerea pedepselor și suspendarea executării
acestora.
Prin decizia penală
nr. 30/A din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru
cauze cu minori, a admis apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.I. și M.I.M. împotriva sentinței
penale nr. 134 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul
nr. 9150/85/2012.
A desființat sentința
penală atacată sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpații M.I. și M.I.M.
a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedepse accesorii și complementare și
al individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora și procedând la o nouă
judecată în aceste limite:
A redus pedepsele principale
aplicate inculpaților M.I. și M.I.M. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută
de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la
2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen. a interzis inculpaților M.I. și M.I.M., ca pedeapsă complementară, pe
aceeași durată de 2 ani, alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen. și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., constând
în dreptul de a ocupa funcția de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea
infracțiunilor, respectiv funcții de conducere în cadrul unei asociații având ca
obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activitățile care pot
afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpaților M.I. și M.I.M., ca pedeapsă accesorie, alături de drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și dreptul prevăzut
de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcția de natura aceleia
de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv funcții de conducere
în cadrul unei asociații având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative
pentru activitățile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes
comunitar.
A înlăturat dispozițiile
privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii
și, în baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepselor de 2 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare
de 4 ani. A pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin.
ultim C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale,
s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din data de 19
septembrie 2012 și perioada arestului preventiv din 27 septembrie 2012 până la 19
noiembrie 2012.
A menținut în rest dispozițiile
sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas
în sarcina acestuia.
Onorariile parțiale acordate
apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 50 RON pentru fiecare,
au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând hotărârea atacată
prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2),
art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că ambele apelurile sunt în parte
fondate.
Din actele și lucrările
dosarului rezultă că inculpații M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației
E. Brașov, și M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, au fost
trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de
art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen.
În fapt s-a reținut potrivit
probelor administrate în cursul urmăririi penale că inculpatul M.I.M., având calitatea
de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins denunțătorului H.S. suma
de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare firmei
conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru Protecția
Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități economice
pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate
din județul Sibiu.
Ulterior, la data de 11
iunie 2012 martorul H.S. a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de
președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma
de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare
obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate
deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice.
Inculpații au recunoscut
comiterea faptelor și și-au însușit probele administrate în cursul urmăririi penale
potrivit procedurii prev. de art. 320
1
C. proc. pen.
Analizând criticile apelanților
care privesc lipsa pericolului social al infracțiunii reclamate, Curtea a constatat
că în privința infracțiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza sub forma
pretinderii sau primirii de către funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase
ori sub forma acceptării sau nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase, în
scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor
la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârșirii unui act contrar acestor
îndatoriri. Probatoriul administrat în cauză coroborat cu declarațiile de recunoaștere
ale inculpaților demonstrează faptul că, acționând ilicit, inculpatul M.I.M., având
calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins denunțătorului
H.S. suma de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare
firmei conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru
Protecția Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități
economice pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea
Săcădate din județul Sibiu.
Ulterior, la data de 11
iunie 2012 martorul H.S. a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de
președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma
de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare
obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate
deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice.
Caracterul ilicit al pretinderii
sumelor de bani menționate rezultă fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpați
pentru ascunderea sursei banilor primiți, atât prin refuzul de a purta discuții
telefonice cu denunțătorul, cât și prin ascunderea sursei banilor primiți solicitând
denunțătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociației cu titlu de
sponsorizare,deși un astfel de contract nu a fost încheiat de părți.
În ce privește calitatea
în care inculpații au solicitat aceste sume de bani așa cum rezultă din înscrisurile
de la dosar aceștia au calitate de președinte și respectiv vicepreședinte al Asociației
E. Brașov care a încheiat în calitate de custode convenția de custodie cu Ministerul
Mediului și Pădurilor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul
Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, obiectul convenției
constituindu-l atribuirea în custodie a ariei de protecție specială avifaunistică
Avrig - Scorei - Făgăraș, pe o perioadă de 5 ani.
În această calitate conform
art. 28 alin. (10) și (11) din O.U.G. nr. 57/2007
privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,
a florei
și faunei sălbatice
,
„în procedura de emitere a actelor de reglementare
pentru planuri, proiecte și/sau activități care pot afecta semnificativ ariile naturale
protejate de interes comunitar, autoritățile competente pentru protecția mediului
solicită și țin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor
naturale protejate” și „administratorii și custozii ariilor naturale protejate de
interes național și/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor
din teren, vor fi consultați de către autoritățile de mediu competente în cadrul
etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităților care pot afecta
semnificativ ariile naturale protejate”. Față de aceste atribuții ce le-au fost
încredințate în baza contractului de custodie încheiat cu
Ministerul Mediului și
Pădurilor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul Ariilor Naturale
Protejate în calitate de autoritate responsabilă
în baza cărora emit în
numele autorității publice avize consultative aceștia au calitate de funcționar
în sensul disp. art. 147 alin. (2) C. pen.
Analizând
criticile inculpaților privind lipsa pericolului social al faptelor reținute în
sarcina inculpaților, Curtea a constatat că aceste critici nu se confirmă raportat
la circumstanțele săvârșirii faptelor precum și la eventualele consecințe ale acestora.
Potrivit art. 18
1
C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea
minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind
lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
În alin. (2) al aceluiași
articol, se stipulează că la stabilirea în concret al gradului de pericol social
se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de
împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut
produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
Raportând cauzei acest
text de lege se reține că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei,
de calitatea de care s-au folosit inculpații pentru a obține beneficii ilegale,
de urmările ce s-ar fi putut produce prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor
de serviciu a inculpaților, nu poate fi apreciată că aceasta este în mod vădit lipsită
de importanță și deci nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, infracțiunea de
luare de mită are în vedere relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare
și dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către
funcționari a atribuțiilor de serviciu ce le-au fost încredințate. Pe de altă parte,
cuantumul sumelor primite de către inculpați, precum și restituirea acesteia nu
poate constitui o circumstanță care imprimă faptei comise un caracter atenuant,
relevanță prezentând simpla împrejurare a condiționării eliberării unor avize prin
care se urmărește protecția mediului înconjurător a florei și faunei de plata unor
sume de bani.
Așadar cererea formulată
de inculpați, în sensul de a fi achitați deoarece fapta reținută în sarcina sa este
lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, este nefondată și urmează
a fi respinsă.
Analizând în continuare
criticile formulate atât de inculpații apelanți, cât și de Parchet cu privire la
individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a constatat justificată
critica inculpaților de reducere a pedepselor aplicate inculpaților, întrucât circumstanțele
reale și personale ale cauzei conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse orientate
la minimul special prevăzut de textele încriminatorii, cu suspendarea condiționată
a
executării pedepsei, asigură realizarea corespunzătoare
a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., neexistând
motive nici pentru agravarea tratamentului sancționator aplicat inculpaților de
către instanța de fond.
Natura faptei comise,
respectiv faptă de corupție, modalitatea de comitere a faptei constând în atitudinea
inculpaților de a pretinde și primi foloase materiale pentru a-și îndeplini atribuțiile
de serviciu, calitatea în care inculpații au comis fapta, inculpatul M.I.M., având
calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, și M.I., având calitatea de
președinte al Asociației E. Brașov, sunt împrejurări care justifică aprecierea că
fapta comisă de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, însă la individualizarea
pedepsei s-au avut în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpaților,
care sunt la primul conflict cu legea penală, având un comportament pozitiv înainte
de săvârșirea infracțiunii, în raport de care s-a apreciat că nu se impune stabilirea
unei sancțiuni penale cu executare în regim de detenție.
Curtea, în propria analiză
a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este aptă să contribuie
la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, neexistând indicii care
să impună înăsprirea sancțiunii penale nici sub aspectul cuantumului și nici sub
aspectul modalității de executare.
Față de gradul de instruire
al inculpaților relevat de actele depuse în cauză, Curtea a apreciat că reinserția
socială a acestora se poate realiza fără privare de libertate. În ce privește critica
apelanților inculpați privind nereținerea de circumstanțe atenuante Curtea a apreciat
că tocmai gravitatea deosebită a faptelor împiedică reținerea oricăror circumstanțe
atenuante judiciare în favoarea inculpaților, cum ar fi lipsa antecedentelor penale,
atitudinea de recunoaștere a faptei. Aceste circumstanțe au primit de altfel eficiență
prin stabilirea unui cuantum al pedepsei la minimul special prevăzut de lege și
prin modalitatea de executare dispusă prin suspendare.
Aceleași împrejurări cum
ar fi recunoașterea faptei și conduita procesuală au fost valorificate în procedura
prev. de art. 320
1
C. proc. pen. Lipsa antecedentelor penale este lipsită
de relevanță, întrucât respectarea legii penale este o stare de normalitate și nu
un merit care se impune a fi recompensat acestora din urmă neputându-li-se conferi
o preeminență distinctă, în
condițiile art. 74 C.
pen., ci au fost evaluate în stabilirea cuantumului minim, apreciat ca fiind suficient.
Curtea a apreciat ca întemeiată
critica privind omisiunea aplicării pedepsei accesorii și complementare prev. de
art. 71,64 lit. c) C. pen. constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția
de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv
funcții de conducere în cadrul unei asociații având ca obiect de activitate emiterea
de avize consultative pentru activitățile care pot afecta semnificativ ariile naturale
protejate de interes comunitar, pedeapsă care în raport de gradul de pericol social
al faptelor este proporțională.
Împotriva deciziei penale
sus-menționată au declarat recursuri inculpații M.I.M. și M.I., motivele formulate
fiind detaliate în mod amănunțit în practicaua deciziei penale.
Analizând recursurile
declarate împotriva deciziei penale sus-menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată următoarele:
În ceea ce privește greșita
aplicare a legii, cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
2
C. proc. pen., instanța de recurs găsește nefondate criticile
inculpaților.
În temeiul art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta
încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute
în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor fără să procedeze
la analiza sau reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă
în calea de atac a recursului. Solicitarea achitării inculpaților în baza art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., întrucât fapta
nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu are susținere în materialul
probator administrat, iar cazul de casare care permite cenzurarea situației de fapt
în sensul de a se verifica concordanța dintre situația de fapt și conținutul probelor
este art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat prin Legea
nr. 2/2003.
Procedura recunoașterii
vinovăției a avut loc în ședința publică de la termenul din 12 noiembrie 2012. La
acest termen de judecată conform celor menționate în practicaua încheierii de ședință,
inculpații în prezența apărătorului ales au solicitat aplicarea procedurii simplificate
a judecății prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., aceștia insistând în
aplicarea unei astfel de proceduri și după aducerea la cunoștință a condițiilor
în care devine aplicabilă.
Din probatoriul administrat
în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul M.I.M., în calitate de vicepreședinte,
și M.I., în calitate de președinte al Asociației E. Brașov au pretins martorului
H.S. sumele de 100.000 RON, respectiv 65.000 RON pentru eliberarea unor avize de
mediu necesare desfășurării activității economice a firmei SC M. SRL Sibiu.
Caracterul ilicit al pretinderii
sumelor de bani menționate a rezultat fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpați
pentru ascunderea sursei banilor primiți atât prin refuzul de a se purta discuții
telefonice cu denunțătorul, cât și prin ascunderea sursei banilor primiți, solicitându-se
denunțătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociației cu titlu de
sponsorizare, deși un astfel de contract nu fusese încheiat între părți calitatea
în care inculpații au solicitat sumele de bani așa cum rezultă din înscrisurile
aflate la dosar era aceea de președinte, respectiv vicepreședinte al Asociației
E. Brașov.
Inculpații aveau atribuții
ce le-au fost încredințate în baza contractului de custodie încheiat cu Ministerul
Mediului și Produselor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul
Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, în baza căruia
a cerut în numele autorității publice avize consultative, aceștia având calitatea
de funcționar în sensul dispozițiilor art. 147 alin. (2) C. pen.
Sumele de bani primite
de inculpați au intrat în contul asociației și ele nu reprezintă contravaloarea
serviciilor prestate taxele pentru eliberarea avizelor fiind achitate separat pe
bază de factură. De altfel, contractele de sponsorizare au fost semnate ulterior
iar pentru suma de 65.000 RON pretinsul contract de sponsorizare nici nu a fost
semnat de părți.
Instanțele în mod corect
au dispus restituirea sumei de 115.000 RON către martorul denunțător H.S. față de
care nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Este adevărat că inculpații
au recunoscut săvârșirea faptelor, beneficiind astfel de prevederile art. 320
1
C. proc. pen., dar nu se poate trece peste împrejurările și modalitățile în care
au fost săvârșite faptele, de calitatea de care s-au folosit inculpații pentru a
obține beneficii ilegale, astfel că în mod corect au fost înlăturate criticile formulate
în sensul de a fi achitați deoarece fapta reținută în sarcina lor este lipsită de
gradul de pericol al unei infracțiuni.
Ca urmare, având în vedere
toate considerentele anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații M.I.M. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 18
februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații M.I.M. și M.I. împotriva deciziei penale
nr. 30/A din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurenții inculpați
la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 50 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale
cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie
2013.