ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 alin. (1) lit. b) din aceeași lege și cu raportare la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpaților M.I.M. și la o pedeapsă de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 71 C. pen.

s-a aplicat pedeapsa accesorie privind interzicerea acelorași drepturi civile. În baza art. 86 1 rap. la art. 86 2 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o perioadă de 5 ani și 6 luni care reprezintă termenul de încercare. În baza art. 86 3 C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpaților măsuri de supraveghere. S-au aplicat prevederile art. 359 C. proc. pen. rap. al art. 86 6 C. pen. și s-a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor și măsurilor de supraveghere stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților M.I.M. și M.I., dacă nu sunt arestați în alte cauze. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii preventive din data de 19 septembrie 2012, precum și perioada arestului preventiv începând cu data de 27 septembrie 2012 până la data punerii lor efective în libertate. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispuns restituirea sumei de 115.000 RON către denunțătorul H.S. sumă care a fost indisponibilizată la C. Bank - Sucursala Alba Iulia ca și măsură asiguratorie dispusă prin ordonanța procurorului dispusă în Dosar nr. 108/P/2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 04 mai 2012 martorul H.S., asociat și administrator al firmei SC M. SRL Sibiu, s-a adresat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și a denunțat faptul că în cursul anului 2012, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins suma de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități economice pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din județul Sibiu.

Ulterior, la data de 11 iunie 2012 martorul H.S. a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice. În vederea soluționării solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu, Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu a propus Asociației E. Brașov verificarea amplasamentului unde urmau a fi efectuate activitățile economice de către SC M. SRL Sibiu și a stabilit data de 26 aprilie 2012 pentru întâlnirea reprezentantului A.R.P.M.

Sibiu cu reprezentantul Asociației E. Brașov. Ca urmare a acestei propuneri la data de 26 aprilie 2012 martorul C.I., angajat al A.R.P.M. Sibiu, s-a întâlnit în orașul Avrig cu inculpatul M.I.M. și l-a chemat la fața locului și pe reprezentantul SC M. SRL, martorul denunțător H.S. Anterior acestei întrevederi SC M. SRL Sibiu a încunoștiințat Asociația E. Brașov la data de 30 martie 2012 despre intenția de a amplasa o stație de sortare agregate minerale în zona Avrig - Săcădate și decolmatarea râului Olt în aceeași zonă, firma fiind interesată să cunoască dacă perimetrele se află în zona de protecție și care sunt obligațiile firmei pentru obținerea avizelor necesare la A.R.P.M. Sibiu. La data de 27 aprilie 2012 inculpatul M.I.M.

a comunicat la sediul Asociației E. Brașov rezultatul vizitei în teren efectuate împreună cu reprezentanții A.R.P.M. Sibiu și SC M. SRL Sibiu. În baza raportului întocmit de către inculpatul M.I.M., Asociația E. a emis adresa din 02 mai 2012 comunicată firmei SC M. SRL prin mail la data de 03 mai 2012. Această adresă, neînregistrată însă, a fost comunicată personal denunțătorului H.S., pe adresa acestuia de mail, de către inculpatul M.I.M. la data de 30 aprilie 2012, inculpatul comunicându-i totodată și actele necesare eliberării avizului consultativ. După ce a comunicat aceste date, inculpatul M.I.M. l-a contactat telefonic pe denunțătorul H.S. și i-a comunicat acestuia faptul că i-a transmis prin e-mail răspunsul la cererea firmei SC M. SRL, acesta fiind unul negativ.

Denunțătorul H.S. a citit adresele comunicate și a luat legătura telefonic cu inculpatul M.I.M. și i-a solicitat lămuriri acestuia în legătură cu răspunsul asociației la cererea firmei sale. Cu această ocazie inculpatul M.I.M. i-a pretins denunțătorului H.S. suma de 100.000 RON, pentru ca Asociația E. Brașov să elibereze avizele favorabile necesare firmei SC M. SRL pentru obținerea de la A.R.P.M. Sibiu a acordurilor de mediu solicitate la data de 02 aprilie 2012 și 12 aprilir 2012. Denunțătorul H.S. a negociat cu inculpatul M.I.M. stabilirea pretențiilor acestuia la suma de 50.000 RON și a precizat inculpatului că o să-l încunoștințeze despre hotărârea luată. La data de 03 mai 2012 Asociația E. a comunicat adresa din 02 mai 2012 prin e-mail firmei SC M. SRL, motiv pentru care martorul H.S.

s-a hotărât să-l denunțe pe inculpatul M.I.M. pentru că i-a pretins suma de 50.000 RON pentru fiecare aviz favorabil pe care Asociația E. urma să-l elibereze. La data de 04 mai 2012 denunțătorul H.S. l-a contactat pe inculpatul M.I.M. și i-a comunicat acestuia că deține suma de 50.000 RON, denunțătorul încercând să obțină de la inculpat pentru această sumă și alte noi avize necesare la A.R.P.M. Sibiu pentru alte locații, unde firma intenționa să efectueze lucrări, altele decât cele de pe raza localității Avrig. Inculpatul M.I.M. a refuzat categoric această propunere, spunându-i denunțătorului că pentru alte lucrări, eliberarea altor avize reprezintă „o altă discuție”, referindu-se în fapt la alte sume ce ar urma achitate pentru noi avize favorabile pe care denunțătorul le-ar putea obține (a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpat cu denunțătorul pe această temă).

După ce inculpatul M.I.M. a acceptat să elibereze cele două avize favorabile pentru zona Săcădate dacă va primi suma de 50.000 RON, pentru a fi mascată activitatea infracțională i-a cerut denunțătorului H.S. să-i vireze suma de 50.000 RON în contul bancar al Asociației E., cu titlu de „sponsorizare”. Inculpatul M.I.M. a pretins ca denunțătorul să-i remită suma de bani în cursul aceleiași zile, urmând ca ulterior acestui moment, la data de 07 mai 2012 să-i fie eliberate avizele și nu a acceptat ca suma de bani să-i fie virată după eliberarea acestora (a se vedea convorbirea telefonică purtată între cei doi). După ce în contul bancar al Asociației E. Brașov a fost virată suma de 50.000 RON, au fost eliberate de către Asociația E. Brașov avizele de funcționare din data de 09 mai 2012, avize ce atestau în mod nereal că lucrările nu afectează zona protejată.

La data de 14 mai 2012 ulterior primirii mitei, Asociației E. Brașov a emis pentru SC M. SRL Sibiu și factura pentru suma totală de 1.922 RON, reprezentând taxă analiză documentație, evaluare în teren și taxă eliberare aviz, deși conform procedurii comunicate firmei SC M. SRL avizele puteau fi emise doar după plata acestor taxe. Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu ca urmare a solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu și a avizelor favorabile emise de Asociația E. Brașov a emis deciziile din 24 mai 2012 și din 25 mai 2012. Martorul H.S. a continuat și și-a extins activitatea, astfel că a cumpărat și alte terenuri în zona Săcădate și a dorit extinderea pe alte terenuri și a aflat că mai are nevoie de noi avize de la Asociația E. Brașov pentru obținerea autorizațiilor de gospodărire a apelor, care sunt eliberate în baza unor avize consultative emise de inculpați către Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Olt.

Martorul H.S. s-a adresat din nou prin e-mail, la data de 30 mai 2012 către Asociația E. Brașov în vederea obținerii unor noi autorizații și a primit răspuns de la președintele asociației - inculpatul M.I., deoarece vicepreședintele acesteia, inculpatul M.I.M., era în concediu din 06 mai 2012. La data de 11 iunie 2012 martorul H.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I. și i-a comunicat acestuia intenția de extindere a activităților pe terenurile recent achiziționate, dar inculpatul a refuzat să poarte discuții telefonice în legătură cu acest subiect (încercând astfel și punerea la adăpost de consecințele legii penale) solicitând a se întâlni personal cu acesta la Scorei, locul unde martorul urma să desfășoare activitățile dăunătoare florei și faunei protejate.

Ca urmare a discuțiilor telefonice purtate din data de 11 iunie 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu denunțătorul M.I. în localitatea Scorei, județul Sibiu, ocazie cu care inculpatul M.I. a fost de acord pentru eliberarea avizelor favorabile pentru zona Săcădate, fără a preciza atunci suma pretinsă pentru eliberarea acestora însă stabilind-o în final la 19 iulie 2012 la suma de 65.000 RON (a se vedea convorbirile telefonice purtate în perioada 11 iunie - 18 iulie 2012). Ca urmare a precizării pretențiilor inculpatului M.I., la data de 18 iulie 2012 denunțătorul H.S. a remis suma de 65.000 RON în contul bancar al Asociației E. Brașov, cu titlu „sponsorizare” pentru a masca activitatea infracțională, iar în cursul aceleași zile au fost emise avizele de funcționare prin care asociația își dă acordul favorabil pentru desfășurarea activităților de către SC M. SRL Sibiu, în zona Săcădate, orașul Avrig, județul Sibiu.

După eliberarea acestor avize favorabile firmei SC M. SRL de către Asociația E. Brașov, Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Olt a eliberat firmei SC M. SRL Sibiu avizul de gospodărirea apelor și autorizația de gospodărirea apelor din 21 august 2012. Instanța de fond a reținut circumstanțele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpaților respectiv potrivit cazierului judiciar rezultă că aceștia se află la prima confruntare cu legea penală, nu au antecedente penale, iar din multitudinea de diplome și caracterizări elogioase de la dosar, a ajuns la concluzia că pentru ambii inculpați, scopul prevenției generale și speciale poate fi atins chiar dacă aceștia nu vor executa pedeapsa aplicată în regim de penitenciar.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. instanța de fond a reținut că sub aspect educațional/profesional acesta este inginer. Ulterior, între anii 1998-2009, a urmat numeroase cursuri post-universitare în domeniul industriei lemnului, cursuri de antreprenoriat, lichidare judiciară, management competitiv, managementul calității, evidențiind preocupare pentru dezvoltarea personală și profesională. De asemenea, în perioada 2006-2010 inculpatul a activat în calitate de membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie Brașov. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.I.M.

și M.I. Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat sentința atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, învederând că în mod greșit instanța de fond: - nu a aplicat inculpaților pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. - nu a individualizat temeinic pedepsele aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și a duratei termenului de încercare. În motivarea apelului se arată că în mod greșit inculpaților nu li s-au aplicat pedepsele complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

I. Inculpații sunt condamnați pentru săvârșirea de infracțiuni în legătură cu serviciul, reținându-se că au abuzat de funcțiile de conducere avute în cadrul Asociației E. Brașov care le permitea condiționarea îndeplinirii unor acte privitoare la atribuțiile de serviciu (în speță, emiterea avizelor) de primirea unor sume de bani care nu li se cuveneau. S-a apreciat ca justificată aplicarea pedepselor complementare și accesorii a interzicerii dreptului de a exercita o activitate de natura căreia inculpații s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunilor întrucât aceștia au fost găsiți vinovați de exercitarea în scopuri ilicite a acesteia, devenind astfel nedemni să o desfășoare. S-a invocat decizia penală nr. 22/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. 6377/97/2010.

S-a mai invocat netemeinicia hotărârii și s-a considerat că se impune reindividualizarea cuantumului pedepselor aplicate, cât și stabilirea unor termene de încercare mai lungi. Asumarea răspunderii de către inculpați, recunoașterea săvârșirii faptelor, sunt în speță acte de voință lipsite de semnificație reală pentru că au intervenit ulterior descoperirii faptei. S-a acordat în practică semnificație atenuantă acestui act voluntar atunci când prin mărturisire s-a contribuit esențial la dezlegarea pricinii, la restabilirea adevărului, la facilitarea anchetei. Absența recunoașterii în cazul de față n-ar fi împietat asupra cursului justiției cât timp au fost administrate probe certe și consistente în susținerea acuzațiilor.

Abia după ce inculpații s-au convins de realitatea acuzațiilor, când libertatea le-a fost restrânsă prin luarea unor măsuri preventive severe, aceștia au înțeles că prin declarațiile date să confirme ceea ce probatoriul administrat anterior demonstrase deja. În condițiile art. 320 1 C. proc. pen. recunoașterea săvârșirii faptei deși este un beneficiu substanțial acordat de legiuitor inculpaților, nu presupune în mod automat și nu poate fundamenta pertinent o pedeapsă fixată la limitele minime prevăzute de lege atât pentru cuantumul pedepsei, cât și al termenului de încercare, dacă s-ar raționa astfel celelalte funcții ale pedepsei, exemplaritatea, intransigența, fermitatea, capacitatea de a forma o atitudine corectă față de regulile de conviețuire socială, ar fi anulate in initio.

Judecata de valoare a organelor judiciare care trebuie să decidă o pedeapsă concretă pentru fapta concretă nu poate face abstracție de elementele circumstanțiale care caracterizează pericolul social concret al infracțiunilor deduse judecății: modul în care inculpații au acționat, soluția de aparentă legalitate (contractele de sponsorizare) găsită pentru a intra în posesia foloaselor necuvenite; profesiile și atribuțiile avute la momentul comiterii faptelor, care presupuneau respectarea legii. În contextul în care corupția în domeniul privat este subiect de actualitate în societatea românească, modul în care inculpații au acționat, eludarea legii prin mijloace „legale” în scopul obținerii unor sume de bani și mai mari sunt aspecte suficiente pentru a contura aprecierea că pentru sancționarea acestor tipuri de comportament se impune aplicarea unor pedepse mai severe și a unei supravegheri pe o perioadă mai îndelungată.

Inculpații M.I.M. și M.I. au solicitat: - în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen.; - în subsidiar reținerea în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și reducerea pedepselor aplicate sub 2 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei. În motivarea apelului inculpații au arătat că aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu este incompatibilă cu dispozițiile art. 18 1 C. pen., iar aplicarea acestui temei de achitare se justifică raportat la persoana inculpaților care nu au antecedente penale, sunt persoane foarte bine integrate în mediul social, cu o stabilitate socială și materială deosebită, cu studii superioare.

Sub aspectul conduitei procesuale se arată că inculpații au recunoscut faptele potrivit procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen., au recunoscut și regretat faptele comise. În justificarea pericolului social redus al faptelor reținute în sarcina inculpaților aceștia arată că inculpații au achitat suma de 115.000 RON în vederea restituirii acesteia către denunțător, că avizele eliberate SC M. SRL reprezentată de denunțătorul H.S. nu au fost anulate acestea fiind valide și producându-și efectul, avize care de altfel aveau caracter consultativ astfel că lucrările beneficiarului puteau fi demarate și în lipsa acestora. În ce privește reindividualizarea pedepselor aplicate s-a solicitat reducerea cuantumului acestora, arătând că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special al pedepsei redus cu o treime, cu motivarea că circumstanțele personale ale inculpaților justifică această solicitare.

Mai mult, inculpații apelanți au învederat că procedura urmată față de aceștia, perioada de arest preventiv de 55 de zile, asumarea faptelor prin recunoașterea și regretul lor, depunerea sumei de 115.000 RON la dispoziția organelor de cercetare penală, relevă faptul că s-a realizat coerciția, a fost restabilită situația anterioară. De asemenea, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților (situația familială, continuarea studiilor, existența unui loc de muncă) justifică reducerea pedepselor și suspendarea executării acestora. Prin decizia penală nr. 30/A din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.I.

și M.I.M. împotriva sentinței penale nr. 134 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 9150/85/2012. A desființat sentința penală atacată sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpații M.I. și M.I.M. a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedepse accesorii și complementare și al individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A redus pedepsele principale aplicate inculpaților M.I. și M.I.M. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

a interzis inculpaților M.I. și M.I.M., ca pedeapsă complementară, pe aceeași durată de 2 ani, alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcția de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv funcții de conducere în cadrul unei asociații având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activitățile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaților M.I. și M.I.M., ca pedeapsă accesorie, alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcția de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv funcții de conducere în cadrul unei asociații având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activitățile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar. A înlăturat dispozițiile privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii și, în baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani. A pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din data de 19 septembrie 2012 și perioada arestului preventiv din 27 septembrie 2012 până la 19 noiembrie 2012. A menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Onorariile parțiale acordate apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 50 RON pentru fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2), art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că ambele apelurile sunt în parte fondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, și M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. În fapt s-a reținut potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale că inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins denunțătorului H.S.

suma de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități economice pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din județul Sibiu. Ulterior, la data de 11 iunie 2012 martorul H.S. a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice.

Inculpații au recunoscut comiterea faptelor și și-au însușit probele administrate în cursul urmăririi penale potrivit procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Analizând criticile apelanților care privesc lipsa pericolului social al infracțiunii reclamate, Curtea a constatat că în privința infracțiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza sub forma pretinderii sau primirii de către funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase ori sub forma acceptării sau nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârșirii unui act contrar acestor îndatoriri.

Probatoriul administrat în cauză coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților demonstrează faptul că, acționând ilicit, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, i-a pretins denunțătorului H.S. suma de 100.000 RON pentru ca această asociație să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunțător pentru eliberarea de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfășurării unor activități economice pe teritoriul unității administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din județul Sibiu. Ulterior, la data de 11 iunie 2012 martorul H.S.

a denunțat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma de 65.000 RON pentru ca asociația pe care o conduce să elibereze avizele necesare obținerii autorizațiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităților economice. Caracterul ilicit al pretinderii sumelor de bani menționate rezultă fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpați pentru ascunderea sursei banilor primiți, atât prin refuzul de a purta discuții telefonice cu denunțătorul, cât și prin ascunderea sursei banilor primiți solicitând denunțătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociației cu titlu de sponsorizare,deși un astfel de contract nu a fost încheiat de părți.

În ce privește calitatea în care inculpații au solicitat aceste sume de bani așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar aceștia au calitate de președinte și respectiv vicepreședinte al Asociației E. Brașov care a încheiat în calitate de custode convenția de custodie cu Ministerul Mediului și Pădurilor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, obiectul convenției constituindu-l atribuirea în custodie a ariei de protecție specială avifaunistică Avrig - Scorei - Făgăraș, pe o perioadă de 5 ani. În această calitate conform art. 28 alin. (10) și (11) din O.U.G.

nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice , „în procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte și/sau activități care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autoritățile competente pentru protecția mediului solicită și țin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate” și „administratorii și custozii ariilor naturale protejate de interes național și/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultați de către autoritățile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităților care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate”.

Față de aceste atribuții ce le-au fost încredințate în baza contractului de custodie încheiat cu Ministerul Mediului și Pădurilor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă în baza cărora emit în numele autorității publice avize consultative aceștia au calitate de funcționar în sensul disp. art. 147 alin. (2) C. pen. Analizând criticile inculpaților privind lipsa pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, Curtea a constatat că aceste critici nu se confirmă raportat la circumstanțele săvârșirii faptelor precum și la eventualele consecințe ale acestora. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași articol, se stipulează că la stabilirea în concret al gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului. Raportând cauzei acest text de lege se reține că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de calitatea de care s-au folosit inculpații pentru a obține beneficii ilegale, de urmările ce s-ar fi putut produce prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu a inculpaților, nu poate fi apreciată că aceasta este în mod vădit lipsită de importanță și deci nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, infracțiunea de luare de mită are în vedere relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către funcționari a atribuțiilor de serviciu ce le-au fost încredințate. Pe de altă parte, cuantumul sumelor primite de către inculpați, precum și restituirea acesteia nu poate constitui o circumstanță care imprimă faptei comise un caracter atenuant, relevanță prezentând simpla împrejurare a condiționării eliberării unor avize prin care se urmărește protecția mediului înconjurător a florei și faunei de plata unor sume de bani. Așadar cererea formulată de inculpați, în sensul de a fi achitați deoarece fapta reținută în sarcina sa este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, este nefondată și urmează a fi respinsă.

Analizând în continuare criticile formulate atât de inculpații apelanți, cât și de Parchet cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a constatat justificată critica inculpaților de reducere a pedepselor aplicate inculpaților, întrucât circumstanțele reale și personale ale cauzei conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de textele încriminatorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, asigură realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., neexistând motive nici pentru agravarea tratamentului sancționator aplicat inculpaților de către instanța de fond.

Natura faptei comise, respectiv faptă de corupție, modalitatea de comitere a faptei constând în atitudinea inculpaților de a pretinde și primi foloase materiale pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, calitatea în care inculpații au comis fapta, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreședinte al Asociației E. Brașov, și M.I., având calitatea de președinte al Asociației E. Brașov, sunt împrejurări care justifică aprecierea că fapta comisă de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, însă la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpaților, care sunt la primul conflict cu legea penală, având un comportament pozitiv înainte de săvârșirea infracțiunii, în raport de care s-a apreciat că nu se impune stabilirea unei sancțiuni penale cu executare în regim de detenție.

Curtea, în propria analiză a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, neexistând indicii care să impună înăsprirea sancțiunii penale nici sub aspectul cuantumului și nici sub aspectul modalității de executare. Față de gradul de instruire al inculpaților relevat de actele depuse în cauză, Curtea a apreciat că reinserția socială a acestora se poate realiza fără privare de libertate. În ce privește critica apelanților inculpați privind nereținerea de circumstanțe atenuante Curtea a apreciat că tocmai gravitatea deosebită a faptelor împiedică reținerea oricăror circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptei.

Aceste circumstanțe au primit de altfel eficiență prin stabilirea unui cuantum al pedepsei la minimul special prevăzut de lege și prin modalitatea de executare dispusă prin suspendare. Aceleași împrejurări cum ar fi recunoașterea faptei și conduita procesuală au fost valorificate în procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanță, întrucât respectarea legii penale este o stare de normalitate și nu un merit care se impune a fi recompensat acestora din urmă neputându-li-se conferi o preeminență distinctă, în condițiile art. 74 C. pen., ci au fost evaluate în stabilirea cuantumului minim, apreciat ca fiind suficient. Curtea a apreciat ca întemeiată critica privind omisiunea aplicării pedepsei accesorii și complementare prev. de art. 71,64 lit. c) C. pen.

constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv funcții de conducere în cadrul unei asociații având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activitățile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, pedeapsă care în raport de gradul de pericol social al faptelor este proporțională. Împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recursuri inculpații M.I.M. și M.I., motivele formulate fiind detaliate în mod amănunțit în practicaua deciziei penale. Analizând recursurile declarate împotriva deciziei penale sus-menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: În ceea ce privește greșita aplicare a legii, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., instanța de recurs găsește nefondate criticile inculpaților. În temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor fără să procedeze la analiza sau reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului. Solicitarea achitării inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu are susținere în materialul probator administrat, iar cazul de casare care permite cenzurarea situației de fapt în sensul de a se verifica concordanța dintre situația de fapt și conținutul probelor este art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., în prezent abrogat prin Legea nr. 2/2003. Procedura recunoașterii vinovăției a avut loc în ședința publică de la termenul din 12 noiembrie 2012. La acest termen de judecată conform celor menționate în practicaua încheierii de ședință, inculpații în prezența apărătorului ales au solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., aceștia insistând în aplicarea unei astfel de proceduri și după aducerea la cunoștință a condițiilor în care devine aplicabilă. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul M.I.M., în calitate de vicepreședinte, și M.I., în calitate de președinte al Asociației E. Brașov au pretins martorului H.S.

sumele de 100.000 RON, respectiv 65.000 RON pentru eliberarea unor avize de mediu necesare desfășurării activității economice a firmei SC M. SRL Sibiu. Caracterul ilicit al pretinderii sumelor de bani menționate a rezultat fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpați pentru ascunderea sursei banilor primiți atât prin refuzul de a se purta discuții telefonice cu denunțătorul, cât și prin ascunderea sursei banilor primiți, solicitându-se denunțătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociației cu titlu de sponsorizare, deși un astfel de contract nu fusese încheiat între părți calitatea în care inculpații au solicitat sumele de bani așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar era aceea de președinte, respectiv vicepreședinte al Asociației E. Brașov.

Inculpații aveau atribuții ce le-au fost încredințate în baza contractului de custodie încheiat cu Ministerul Mediului și Produselor, prin Direcția Generală Protecția Naturii și Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, în baza căruia a cerut în numele autorității publice avize consultative, aceștia având calitatea de funcționar în sensul dispozițiilor art. 147 alin. (2) C. pen. Sumele de bani primite de inculpați au intrat în contul asociației și ele nu reprezintă contravaloarea serviciilor prestate taxele pentru eliberarea avizelor fiind achitate separat pe bază de factură. De altfel, contractele de sponsorizare au fost semnate ulterior iar pentru suma de 65.000 RON pretinsul contract de sponsorizare nici nu a fost semnat de părți.

Instanțele în mod corect au dispus restituirea sumei de 115.000 RON către martorul denunțător H.S. față de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale. Este adevărat că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, beneficiind astfel de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., dar nu se poate trece peste împrejurările și modalitățile în care au fost săvârșite faptele, de calitatea de care s-au folosit inculpații pentru a obține beneficii ilegale, astfel că în mod corect au fost înlăturate criticile formulate în sensul de a fi achitați deoarece fapta reținută în sarcina lor este lipsită de gradul de pericol al unei infracțiuni. Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I.M. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I.M. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.