ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3140/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3140/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Teleorman, instanță căreia,

având în vedere că prin încheierea nr. 1953 din 18 noiembrie 2009, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 8014/1/2009,

admițându-se cererea de strămutare formulată de inculpații M.N.L. și P.I.

privind dosarul nr. 3267/109/2009 al Tribunalului Argeș, i s-a trimis cauza

privind pe inculpații P.G.C., P.G., M.N.L., P.I. trimiși în judecată prin

rechizitoriul nr. 100/P/2009 din 09 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., prin sentința penală nr. 124 din

15 noiembrie 2011 a condamnat pe inculpații:

instigare la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1), art. 6

și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen., precum și la 5 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals

intelectual în legătură directă cu infracțiunea de dare de mită prevăzută de

art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la

art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5

alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 5 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 5 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat

la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., precum și la 5 luni închisoare pentru

infracțiunea de fals intelectual săvârșit în legătură directă cu infracțiunea

de dare de mită prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 289 C. pen., cu referire la art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 5

alin. (l), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 5 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2

ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra

art. 83 C. pen.

pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 și art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., precum și la câte 5 luni închisoare

pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la

art. 289 C. pen., cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5

alin. (l), art. 6, și art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, câte un an

închisoare fiecare inculpat.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de câte 3 ani fiecare inculpat, potrivit art. 82 C. pen.

Inculpaților li s-a atras atenția

asupra art. 83 C. pen.

Celor patru inculpați li s-a aplicat

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale

să se suspende executarea pedepselor accesorii.

S-a menținut măsura asiguratorie a

sechestrului luată prin ordonanța din 13 august 2009, privind pe P.I. și M.N.L.

până la concurența sumei de câte 1000 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000

și a art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații P.I. și

M.N.L. a sumei de câte 1000 lei, primită cu titlu de mită.

În baza art. 170 C. proc. pen., s-a

dispus restabilirea situației anterioare, respectiv anularea înscrisului

falsificat, procesul-verbal de control seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007

al Gărzii Financiare - Comisariatul regional Argeș.

Pentru a pronunța sentința, s-au

reținut următoarele:

Prin O.U.G. nr. 91/2003 modificată, Garda

Financiară era organizată ca instituție publică de control cu personalitate

juridică în subordinea A.N.A.F. din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

finanțată de la bugetul de stat.

Garda Financiară exercită control

operativ și inopinat pentru prevenirea, descoperirea și combaterea evaziunii

fiscale, personalul gărzii exercitând operațiuni de control curent și de

control tematic, comisarii gărzii având competențe, printre altele, să

efectueze controale în spațiile în care se produc, se depozitează, sau se

comercializează bunuri ori desfășoară activități ce cad sub incidența legilor

în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte

și fapte care sunt interzise de acestea, să constate acte și fapte care au avut

ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale

acestora, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare,

să întocmească acte de control operativ și inopinat privind rezultatele

verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale, să sesizeze

organele competente în vederea valorificării constatărilor.

M.N.L. și P.I. în anul 2007 erau

comisari superiori în cadrul Gărzii Financiare - Secția Argeș.

Potrivit fișelor posturilor deținute,

cei doi aveau atribuții în constatarea contravențiilor și aplicarea de

sancțiuni corespunzătoare, ei fiind obligați să încheie cu obiectivitate și

fără părtinire, acte scrise asupra constatărilor, asupra rezultatelor

controalelor.

Respectivele atribuții erau statuate

și prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 817 din 14 aprilie 1998, de

aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare.

La nivelul Secției Argeș - Divizia a Il-a,

la 20 martie 2007, conform planificării, cei doi au fost ordonați să verifice

trei societăți comerciale, respectiv, SC M.A. SRL Pitești, SC O. SRL Pitești și

SC M.P.P. SRL Pitești. La aceeași dată, P.I. era și comisar de serviciu pe

Secția Argeș a Gărzii Financiare, la 21 martie 2007 el fiind recompensat cu

timp liber.

În ziua de 20 martie 2007, M.N.L. și P.I.

s-au deplasat la SC M.A. SRL și SC O. SRL, au efectuat unele verificări, dar nu

au finalizat controlul, ulterior ei motivând că ori lipseau documentele

financiar-contabile, ori lipsea persoana abilitată să le pună la dispoziție acele

documente sau să le dea relațiile cerute.

Potrivit atribuțiilor lor, la momentul

prezentării la control, comisarii superiori erau obligați să menționeze a

ceasta în Registrul unic de control, obligație nerespectată însă. Documentul

aferent SC M. SRL seria A nr. 0725748, a fost întocmit abia la 26 martie 2007,

în acesta înscriindu-se că s-a verificat perioada fiscală octombrie 2006 -

martie 2007.

Acest comportament ale inculpaților,

conform probelor administrate a fost consecința primirii a câte 1000 lei

fiecare, cu titlu de mită de la inculpatul P.G. la cererea expresă a

coinculpatului P.G.C., P.G. fiind administratorul societăților verificate, iar

P.G.C. era asociat la aceleași unități.

La 20 martie 2007, comisarii an avut

la dispoziție documentele, au discutat cu asociatul și administratorul

societăților, au constatat încălcări ale normelor financiar-contabile,

convorbirile și comunicările telefonice interceptate relevând aceasta, P.G.C. cerându-i

lui P.I. să efectueze verificările, de față fiind și P.G. Deși controlul

ordonat era inopinat, aceleași convorbiri interceptate au evidențiat că P.G.C. cunoștea

dinainte că se va proceda la verificarea celor două societăți, el fiind

încunoștințat de o persoană din conducerea Secției Argeș a Gărzii Financiare, sens

în care este relevantă următoarea convorbire dintre cei doi deja menționați:

„Da eu am vorbit dar cu șefu și i-am spus, și i-am spus să vină să-mi facă așa

și să nu fie nimic, pentru că e mai bine să nu fie nimic decât să fie .. pentru

mine .. Da și el așa a zis. Mai vorbește cu el, mie așa mi-a promis. Acum nu

știu ce v-a zis vouă alaltăieri, da eu am vorbit cu el”.

Faptul participării la verificări a

inculpatului P.G. este menționat în convorbirea și comunicarea telefonică

interceptată privindu-i pe cei doi, la aceeași dată, 20 martie 2007.

Comisarii, în verificările

documentelor financiar-contabile, la 20 martie 2007, constataseră, faptic,

existența unei chitanțe fiscale de 51.000.000 lei vechi către SC P. SA, în

condițiile în care O.G. nr. 15/1996 modificată, interzicea o asemenea plată în

numerar peste limita legală a plafonului de casă, art. 5 prevăzând că

operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se efectuează numai

prin instrumente de plată, fără numerar, plățile către o singură persoană

juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei.

Același act normativ, în art. 6 alin. (2),

prevedea că nerespectarea art. 5 constituie contravenție și se sancționează cu

amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Existenta, la 20 martie 2007, a

acestei chitanțe a fost probată și prin adresa nr. 602339 din 07 iulie 2009 a

Comisariatului General al Gărzii Financiare, în aceasta înscriindu-se că s-au

identificat trei asemenea plăți la SC M.A. către SC P. SA, toate peste limita

plafonului de casă, chitanța nr. 8913812 din 09 dec.2006 (5.112,24 lei noi),

aceasta prezentând modificări în sensul că peste suma inițială, 5.112,24 lei

noi înscriindu-se 5000 lei noi, chitanța fiind înregistrată în contabilitatea

SC P. SA la 09 decembrie 2006. Suma reală ce se menționase la 09 dec.2006,

închidea factura fiscală seria AGYEH nr. 3847417 din 06 decembrie 2006 și

apărea înregistrată și în Registrul jurnal de vânzări al SC M.A. SRL.

În procesul-verbal seria F nr. 0176267

din 26 martie 2007, comisarii superiori au consemnat aspecte neadevărate, care

nu aveau corespondent în realitate, iar cu privire la controlul ce a vizat SC O.

SRL au dresat o notă unilaterală de control seria AG nr. 0020374, inculpatului

P.I. fiindu-i comunicat de către o persoană din conducerea gărzii că era vorba

despre o notă de constatare, el obiectând „nu, poate ceva o notă unilaterală

sau ceva de genul acesta”.

Privind modul cum aveau loc

controalele firmelor inculpatului P.G.C., relevantă este convorbirea interceptată

dintre inculpații P.G.C. și P.G., primul spunându-i „hai, du-i acolo, stai cu

ei o leacă, dă-le câte o revistă, dă-le alea și gata, da?”, celălalt răspunzând

că așa va face.

Procesul-verbal seria F nr. 0176267

din 26 martie 2007, încheiat, potrivit mențiunilor, la ora 14:00 la SC M.A. SRL,

a înscris că s-a constatat nerespectarea reglementărilor ministerului

Finanțelor Publice cu privire la întocmirea documentelor justificative

contabile pentru toate operațiunile efectuate și înregistrarea în contabilitate,

agentul economic nu respectă O.M.F.P. 1850/2004 privind întocmirea facturilor

de livrare emise către beneficiari, respectiv date expediție, oră, semnătura de

primire, contravenție

prevăzută

de

art. 42

alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, sancțiune 1000 lei amendă.

La 20 martie 2007, la cererea expresă

a inculpatului P.G.C., inculpatul P.G. le-a dat coinculpaților M.N.L. și P.I.,

câte 1000 lei, suma totală dată 2000 lei fiind menționată în unitatea centrală

4 Registrul de casă sub titulatura „P.” ori „C.”.

Percheziția informatică analizată, legal

a evidențiat că pe suporții identificați în biroul inculpatului P.G. de la SC P.

SA, la 20 martie 2007, acesta a consemnat mențiunea „P. Garda Financiară” -

suma 2.000.00.

Despre darea sumelor de câte 1000 lei

fiecărui inculpat, relevantă este și convorbirea telefonică interceptată dintre

inculpatul P.G.C. cu fratele său, P.I. în cadrul acesteia, de față fiind și

inculpatul P.I., relevându-se că P.I. îi spune inculpatului e „D.” (P.I.) și cu

ălalaltu aici, vrea să ne dea .. și un P. de amendă .. Le dăm ceva?, inculpatul

răspunzând „Păi le-am dat, mă, eu câte 10 milioane, nu ți-a spus G. (P.G.), iar

cu privire la amendă, același P.I. spune „păi, așa, până în 10 milioane”.

În aceeași zi, 20 martie 2007, în

intervalul orar 13:27-13:28:14, inculpatul P.G.C., în discuția telefonică cu

coinculpatul P.G. (G.) spune: „Nu le-ai dat mă, câte 10?, celălalt răspunzând:

„Ba da, sunt. I-am pus în plicuri”, iar în ce privește ce au găsit (comisarii P.G.C.:

„a găsit ceva?, i se răspunde de către G., P.G. „o chitanță tăiată de cincizeci

și unu”.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și

cei patru inculpați.

Apelul parchetului a fost motivat în

scris pe greșita individualizare a pedepselor și greșita modalitate de

executare dispusă, în cadrul acestei critici susținându-se greșita reținere a

circumstanțelor atenuante, omisiunea aplicării pedepsei accesorii a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., omisiunea

indicării sumelor de bani consemnate în vederea confiscării acestora, precum și

cuantumul greșit al cheltuielilor judiciare la care au fost obligați

inculpații.

Inculpatul P.G.C. a criticat hotărârea

instanței de fond pentru greșita sa condamnare, interceptările convorbirilor

telefonice s-au realizat între anii 2006-2007, urmărirea penală în cauză s-a

declanșat în anul 2009 și, ca atare, ele fiind autorizate numai pentru fapte ce

vizau siguranța națională ori combaterea terorismului, nu puteau fi folosite îh

alte cauze, nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție,

nu s-a probat dacă faptele coinculpaților M.N.L. și P.I. de a sancționa

contravențional societatea inculpatului au fost reale, nu s-a făcut distincție

între plată și încasare, SC M.A. SRL a încasat suma în discuție de la SC P.,

inculpatul nu a instigat la infracțiunea de mită pentru că nu s-a oferit sau

remis cele două sume de câte 1000 lei mită, instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra excepției privind nulitatea urmăririi penale invocată la termenul din 05

iulie 2011, cercetarea judecătorească la fond a fost sumară.

Pentru considerentele expuse,

inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat,

referindu-se și la motivele de apel ale parchetului, menținerea sentinței.

Inculpatul P.G. a criticat sentința

pentru nelegala sa condamnare, probele nedemonstrând implicarea sa în săvârșirea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul M.N.L. și-a motivat apelul

pe greșita sa condamnare, neexistând nicio probă care să dovedească luarea

mitei de către el.

Inculpatul P.I. și-a motivat apelul pe

greșita administrare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre

inculpații P.G. și P.G.C., acestea nefîind legale odată ce s-au efectuat în

faza actelor premergătoare și nu-l implică în nici un fel, urmărirea penală a

confundat plata cu încasarea, toate acestea impunând achitarea sa în temeiul

art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

Curtea de Apel București, secția a Il-a

penală, prin decizia penală nr. 372/ A din 05 decembrie 2012, a admis apelurile

declarate de parchet și de către inculpații P.G.C. și P.G., a desființat, în

parte, sentința și în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.G.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000.

Inculpatul P.G., în baza aceluiași

temei legal, a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu

referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 278/2000.

Inculpaților P.G.C., P.G., M.N.L. și P.I.

li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b)

și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

decis ca pe durata suspendării executării pedepselor principale, să se suspende

și executarea pedepselor accesorii.

Inculpații au fost obligați la plata a

câte 3500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat ocazionate la

soluționarea fondului.

Apelurile declarate de inculpații M.N.L.

și P.I. au fost respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. și inculpații P.G.C., P.G., M.N.L. și P.I., cazurile de casare

invocate și motivele de recurs fiind detaliate în încheierea de la termenul de

dezbateri din 03 septembrie 2012.

Referitor recursului declarat de

parchet, acesta este fondat pentru considerentele ce se vor detalia.

Ca situație de fapt, rechizitoriul din

09 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a reținut că inculpații M.N.L. și P.I.,

comisari superiori în cadrul Gărzii Financiare - Secția Argeș, la 20 martie

2007, efectuând control operativ, inopinat la SC M.A. SRL și SC O. SRL, pentru

a nu aplica sancțiunea contravențională prevăzută de art. 5 alin. (2) lit. c)

sancționată potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 15/1996, iar controlul să

fie unul superficial pentru a nu se descoperi încălcări ale normelor legale, au

primit mită de la inculpatul P.G., instigat la aceasta de inculpatul P.G.C.,

fiecare, câte 1000 lei.

Cei doi inculpați, comisari superiori,

deși erau obligați, la 20 martie 2007, să înscrie controlul în Registrul unic

de control, nu au făcut-o, singura mențiune apărând abia la 26 martie 2007, ei

înscriind că au verificat perioada fiscală octombrie 2006 - martie 2007.

Convorbirile și comunicările

telefonice interceptate vizând 20 martie 2007 relevă prezența inculpaților,

faptul că au avut la dispoziție documentele, au discutat cu reprezentanții

celor două societăți comerciale, respectiv cu inculpații P.G.C. și P.G., au

constatat încălcări ale normelor financiar-contabile. Exemplu: convorbirea

dintre P.G.C. și P.I., din aceasta reieșind că P.I. îi comunică lui P.G.C. că

este cu „L.”, îl întreabă pe interlocutor dacă a vorbit cu conducerea faptul că

va verifica O. și M., dar și că P.G.C. îl va trimite pe G. Totodată, inculpatul

P.G.C. îi transmite interlocutorului că a vorbit „cu șefii și i-a spus să nu

fie nimic pentru că e mai bine să nu fie nimic decât să fie, pentru el”.

Participarea inculpatului P.G. este

evidențiată de aceeași interceptare, P.G.C. spunându-i „du-te la mine la birou,

că au venit doi comisari, continuând „dale câte zece, zece la unu, zece la

celălalt.” P.G., la cele ce i se cereau, a achiesat (da) și a întrebat dacă „le

pune în plic”.

Referitor obiectivului controlului

inculpatul P.G.C. îl chestionează pe coinculpatul P.G.: „..O., ce dracu e acolo”,

răspunzându-i-se de către coinculpat „păi am aici cu..”.

La rândul său, inculpatul P.I. îi

comunică inculpatului P.G.C. că sunt ceva probleme, iar P.G. la întrebarea „a

găsit ceva” îi transmite „o chitanță tăiată de cincizecișiunu”, celălalt

replicând „să nu dea nimic, să nu dea nicio amendă”.

Documentul despre care era vorba, respectiv

„chitanța tăiată de cincizecișiunu” era cea cu nr. 8913812, suma 5.112,24 lei

din 09 decembrie 2006, înregistrată în contabilitatea SC P. SA la aceeași dată

cu suma menționată, suma incluzând valoarea facturii fiscale seria AG/EH nr.

3847417 din 06 decembrie 2006, aceeași sumă apărând și în Registrul jurnal de

vânzări al SC M.A. SRL.

În procesul verbal de sancționare a SC

M.A. SRL, seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, inculpații comisari superiori

au înscris nereal o altă contravenție, cum ceruse inculpatul P.G.C., iar pentru

SC O. SRL au încheiat o notă unilaterală de control, aceasta din urmă fiind

sugerată inculpatului P.I. de o persoană din conducerea Gărzii Financiare, secția

Argeș.

Suma de câte 1000 lei dată mită celor

doi inculpați a fost remisă de inculpatul P.G., la sugestia coinculpatului P.G.C.

în ziua de 20 martie 2007, inculpatul menționat notând-o în unitatea centrală 4

a calculatorului în „Registrul de casă” pentru luna martie 2007 sub titulatura

„P.” ori „C.”, despre aceasta confirmând inculpatul P.G.C. în discuția cu

fratele lui, P.I., acesta din urmă întrebând: „..le dau ceva?”, inculpatul

răspunzând „păi, le-am dat mă, eu câte zece milioane, nu ți-a spus G.?”.

Același inculpat îl întreabă pe G. (P.G.) „nu le-ai dat mă, câte zece?, i se

răspunde „Ba da, i-am pus în plicuri”.

Procesul verbal din 26 martie 2007

(seria F nr. 0176267) în care inculpații au înscris că s-au încălcat alte norme

legale decât cele constatate efectiv a fost semnat de inculpații comisari

superiori, dar și de către inculpatul P.G., acesta din partea societății

comerciale controlate.

Cercetarea judecătorească în fond,

verificând probatoriul și toate probele propuse de inculpați, a stabilit

aceeași situație de fapt și vinovăția inculpaților pentru faptele penale pentru

care fuseseră trimiși în judecată.

Instanța de apel, în aplicarea

principiului devolutiv al căii de atac prevăzut în art. 371 C. proc. pen., a

admis și procedat la analizarea martorilor propuși de inculpați, respectiv a

lui P.I. și O.I.

Totodată, în ședință publică, s-au

analizat înregistrările convorbirilor telefonice (proces-verbal din 15

octombrie 2012, încheierea de ședință de la termenul de judecată 26 iunie

2012).

Pronunțând achitarea inculpaților P.G.C.

și P.G. pentru instigare și coautorat la infracțiunea de fals intelectual în

legătură directă cu darea de mită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii), instanța de prim control judiciar a reținut că

nu a rezultat săvârșirea infracțiunii pentru că, în ce-l privește pe inculpatul

P.G.C., acesta, direct sau indirect, nu s-a probat că i-ar fi instigat pe coinculpați

să întocmească procesul-verbal în care să se consemneze date nereale și nu a

cunoscut despre intențiile acelora de a constata săvârșirea unei contravenții

alta decât cea despre care i s-a relatat singura lui reacție fiind „să nu dea

nimic, să nu dea nicio amendă”.

Privind implicarea inculpatului P.G.,

instanța de apel a motivat că semnarea procesului-verbal nu înseamnă confirmare

a legalității sancțiunii, ci doar o luare la cunoștință despre aplicarea

sancțiunii, iar înscrisul oficial întocmit de coinculpații M.N.L. și P.I. își

păstra caracterul de legalitate și în lipsa semnării celui sancționat

contravențional.

Or, instanța de apel nu a contestat,

în referire la situația de fapt, că inculpatul a semnat procesul-verbal de

contravenție, înscris oficial întocmit, dar nici caracterul fals al acestuia,

fals realizat de cei doi inculpați comisari superiori cu prilejul întocmirii

lui la 26 martie 2007.

Art. 289 C. pen., text de lege care

încriminează infracțiunea de fals intelectual comportă și asupra plăsmuirii de

natură să producă consecințe juridice a unui înscris oficial, iar subiecții activi

au fost coinculpații comisari superiori, funcționari publici, semnarea unui

asemenea înscris oficial plăsmuit neschimbând caracterul nereal al actului, în

cauză inculpatul P.G. cunoscând caracterul mincinos, neadevărat al

constatărilor, el semnând, deci, în deplină cunoștință de cauză sau, sub

aspectul participației sale penale, este de observat că potrivit art. 24 C.

pen., autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de

legea penală, inculpatul semnând actul oficial neadevărat, plăsmuit de către

coinculpații funcționari publici în forma de vinovăție

prevăzută de

art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.,

este complice, astfel cum prevede art. 26 C. pen., la infracțiunea de fals

intelectual sub forma înlesnirii.

Ca atare, cu referire la inculpatul P.G.,

corecta încadrare juridică a faptei este în art. 26 C. pen., cu referire la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., art. 255

alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000, respectiv, complice la infracțiunea de fals intelectual în

legătură directă cu infracțiunea de dare de mită, semnarea voluntară,

conștientă a procesului-verbal neadevărat reprezentând o acțiune de susținere a

unui act oficial fals pentru ascunderea unor infracțiuni de corupție.

În ce privește implicarea inculpatului

P.G.C., probatoriul administrat a relevat că acesta i-a cerut inculpatului P.G.

să nu plătească amenda contravențională „pentru chitanța tăiată de cincizeci și

unu” (abaterea constatată, dar fără a fi identificată ca atare în

procesul-verbal de contravenție), acțiunea lui, sub forma instigării prevăzută

de art. 25 C. pen., constituind săvârșirea, de către coinculpații comisari

funcționari publici a infracțiunilor de corupție.

Fapta de fals intelectual săvârșită în

scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de dare de mită, aceasta în forma

instigării prevăzute de art. 25 C. pen., este o infracțiune în legătură directă

cu infracțiunea de corupție și se încadrează în prevederile art. 289 C. pen.,

cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nu descriu și nu

determină structura juridică și conținutul constitutiv al unor noi infracțiuni

de fals, altele decât cele regăsite în Codul penal, textul de lege specială

incriminând modalitatea agravată a acestei infracțiuni, fapta fiind săvârșită

în scopul ascunderii uneia din infracțiunile de corupție sau asimilată acesteia

ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune. Poziția

subiectivă, caracterizată de intenție calificată de scop, determină, în

reglementarea legii speciale, o modalitate agravată a infracțiunilor când

acestea au fost săvârșite în condițiile prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Din probatoriu a rezultat că

instigarea la întocmirea în fals a înscrisului oficial a fost făcută în scopul

ascunderii mitei, activitățile coinculpaților comisari superiori funcționari

publici, de a falsifica procesul-verbal despre care este vorba s-au realizat

pentru a crea o aparență de legalitate menită a ascunde infracțiunea de luare

de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În fapt, inculpatul P.G.C. cunoștea la

20 martie 2007, despre controlul ce urma a se derula la cele două societăți

comerciale, aspect comunicat coinculpatului P.I., cum s-a mai arătat. El, la

aceeași dată i-a cerut inculpatului P.G. să dea coinculpaților funcționari

publici cu atribuții de control „câte zece milioane la fiecare”, fapt cunoscut

și de fratele lui, martorul P.I., dar și relevat de consemnarea în evidențele

informatice, la data de 20 martie 2007, a sumelor de câte zece milioane, tot

el, la aceeași dată, spunând „să nu dea nimic, să nu dea amendă”

pentru,„chitanța tăiată de cincizeci și unu” cum îi adusese la cunoștință

coinculpatul P.G., că se gândise la control.

Coinculpații comisari superiori, la 20

martie 2007, nu au evidențiat, cum erau obligați, însemnări în registrul unic

de control al societăților comerciale controlate, revenirea lor, la 26 martie

2007 constituind motivul pentru care la această ultimă dată au încheiat actul

fals de control în acesta reținând o altă abatere contravențională

sancționabilă cu un mai mic cuantum de amendă.

Tot la această dată, după ce s-a

achitat amenda de 1000 lei consemnată ca atare în evidențele informatice de către

inculpatul P.G., inculpatul P.G.C., având în vedere chiar și declarația sa, el

cunoștea pentru că a spus „pentru amenzile de 1000 lei, acestea se achitau, nu

se contestau, iar la 20 martie 2007 a instigat să dea cu titlu de mită suma de

câte zece milioane la unu și zece milioane la altul, pentru chitanța tăiată de

cincizeci și unu milioane”.

„Ca atare, referitor cazului de casare

prevăzut de pct. 18 al art. 385

9

alin. (l) C. proc. pen., susținut

în recursul declarat de parchet, acesta este fondat, instanța de apel comițând

o eroare gravă de fapt, declarațiile vădit nesincere ale celor doi inculpați

fiind contrazise de celorlalte probe pertinente și convingătoare administrate

în cauză.

Referitor cazului de casare prevăzut

de pct. 14 al art. 385

9

alin. (l) C. proc. pen., comun pentru toți

cei patru inculpați și acesta este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de lege

care consacră criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea

și aplicarea acesteia se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 74 C. pen., prevăzând

împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, le enumera

exemplificativ, alin. (2) al textului prevăzând că cele de la lit. a), b) și c)

au un asemenea caracter exemplificativ.

Practica judiciară și doctrina au

relevat că stabilirea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în

art. 74 C. pen., ori a alteia asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși,

considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, deci, reducerea sau o modalitate

de executare neprivativă sau privativă de libertate, pe o perioadă mai mică.

Constatarea, recunoașterea

circumstanțelor atenuante reprezintă atributul instanței și, deci, este

aprecierea acesteia.

Dar acestea, trebuie raportate la

toate criteriile generale de individualizare și trebuie motivate pe împrejurări

ce reies din probatoriu și din actele cauzei.

Instanța de fond procedând la

aplicarea pedepselor pentru toți cei patru inculpați, generic, a făcut

aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen., acesta din urmă prevăzând efectele

circumstanțelor atenuante, fără a le raporta însă la toate criteriile generale

de individualizare și în condițiile în care nu a individualizat reținerea uneia

sau a mai multor împrejurări, simpla motivare că inculpații nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale, inculpații comisari superiori au dat dovadă de

profesionalism și și-au exercitat cu bună credință funcțiile înainte de

săvârșirea faptelor sau că inculpatul P.I. are în întreținere un copil bolnav,

iar coinculpatul M.N.L. este bolnav sau a suportat o intervenție chirurgicală,

iar ceilalți au derulat afaceri comerciale în județul Argeș sau, s-au implicat

în numeroase acțiuni sociale, sportive și culturale nu este în măsură să

răspundă cerințelor unei juste individualizări a pedepsei.

La rândul său, instanța de apel,

analizând apelul declarat de parchet, sub aspectul individualizării pedepselor,

deși a constatat că judecătorul fondului nu a determinat în dispozitivul

sentinței care sunt circumstanțele atenuante reținute, a motivat că ele au fost

dezvoltate în considerente și le-a reluat ca atare.

Instanța de recurs, verificând

lucrările dosarului, reține că inculpații P.G.C. și P.G. au săvârșit fapte de

corupție cu un grad de pericol social abstract grav, evidențiat de limitele de

pedeapsă prevăzute pentru darea de mită unui funcționar cu atribuții de

control, falsul intelectual s-a săvârșit în legătură cu darea de mită

calificată, funcționarii statului fiind mituiți pentru acoperirea unui tip de

activitate comercială ilegală urmată de disimularea mitei prin întocmirea unui

înscris cu aparență de legalitate, ei au mituit funcționarii statului cu bani,

modalitate normativă gravă, inculpatul P.I. aflase că inculpatul P.G.C. era la

curent că societățile lui vor fi controlate, sumele de bani luate de coinculpați

la nivelul anului 2007, erau însemnate (câte zece milioane lei vechi), iar în

ce privește date ce caracterizează persoana inculpaților, chiar dacă la

momentul judecării cauzei, inculpații P.G.C. și P.G. nu aveau antecedente

penale, ei, fie separat, fie împreună au fost trimiși în judecată pentru fapte

de același gen (dosar nr. 3465/109/2009 Tribunalul Olt, dosar nr. 2093/105/2010

Tribunalul Prahova, dosar nr. 6618/121/2010 Tribunalul Galați, dosar nr.

4285/2/2009 Tribunalul Prahova).

Privind comportamentul procesual al

inculpaților, aceștia nu au avut o atitudine cooperantă, au uzat de multe

amânări ale judecății cu motivări vădit menite a pune instanța în

imposibilitatea de a respecta celeritatea soluționării cauzei sau termenul

rezonabil, astfel cum transpare și din jurisprudența C.E.D.O.,

particularitățile cauzei, respectiv patru inculpați, doi martori și

convorbirile telefonice interceptate nereclamând o mare complexitate care să

justifice un timp relativ întins ca durată de la înregistrarea actului de

sesizare (09 septembrie 2009), primul termen de judecată la Tribunalul

Teleorman - 22 decembrie 2009 până la pronunțarea sentinței cauza amânându-se,

la cererile inculpaților sau din motive imputabile acestora, de opt ori. în

aceeași idee, în apel, din cele 12 termene de judecată, dosarul s-a amânat tot

din motive ținând de comportamentul procesual al inculpaților de cinci ori.

Privind individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților M.N.L. și P.I., infracțiunile de luare de mită calificată

și fals intelectual în legătură directă cu luarea de mită calificată, acestea

sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani și de la 6 luni la 7 ani,

infracțiunea de corupție a fost săvârșită deci ca funcționari ai statului, ei

au primit mită în legătură cu activitatea de control financiar, contravenția

constatată la 20 martie 2007 era sancționată cu amendă contravențională de la

5000 lei la 10.000 lei, prin primirea mitei ei au ignorat constatarea acelei

contravenții, au acceptat-o necondiționat, după primirea mitei, ei, la 26

martie 2007, au întocmit fals procesul-verbal pentru o faptă generică menită a

acoperi mita și consecințele controlului, încălcându-și obligațiile de a

desfășura activități legale de control, ei nu au recunoscut acuzațiile probate,

iar în ce privește persoana lor, aspectele favorabile de genul situației

medicale și familiale fiind de natură a beneficia de o modalitate de executare

neprivativă de libertate.

Având în vedere cele de mai sus și sub

aspectul pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., recursul

declarat de parchet este fondat.

Referitor cazurilor de casare invocate

de inculpații P.G.C. și P.G. pct. 18 al art. 385

9

alin. (1) C. proc.

pen. fiind dezvoltat, în ce-i privește, în analiza recursului declarat de

parchet, aceștia au criticat hotărârile potrivit și pct. 9, pct. 10, pct. 17

1

,

ale art. 385

9

alin. (l) C. proc. pen.

În esență, apărările inculpaților

converg tot spre o gravă eroare de fapt care ar fi determinat greșita lor

condamnare, indicarea cazurilor de casare comparativ susținerilor orale și în

scris, fiind nemotivată.

În legătură cu apărarea inculpaților

că cele patru interceptări de convorbiri telefonice s-a realizat înainte de

începerea urmăririi penale în cauză, sunt de arătat următoarele:

- art. 91

1

alin. (l) C. proc.

pen., prevede că interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice se

realizează .. dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau

săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din

oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației

de fapt .. Alin. (2) al textului prevede că interceptarea și înregistrarea

convorbirilor .. pot fi autorizate .. în cazul infracțiunile prevăzute de Legea

nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de

corupție, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 91

2

alin. (5) din același cod, prevede să interceptările și înregistrările

convorbirilor sau comunicărilor pot fi. folosite și în altă cauză penală dacă

din cuprinsul lor rezultă date sau informații concludente și utile privitoare

la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la

art. 91

1

alin. (1) și (2).

Din analiza prevederilor art. 91

1

alin. (l) și (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condițiile legale

de realizare a interceptărilor și înregistrările audio (convorbiri, comunicări

telefonice ș.a.), rezultă că legalitatea acestora nu este condiționată de

începerea urmăririi penale, interceptările și înregistrările putând fi

autorizate în faza actelor premergătoare, legea neprevăzând ca o garanție

distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul

înregistrărilor, această omisiune fiind firească, având în vedere scopurile

pentru care s-a dispus o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. De

fapt, urmărirea penală este faza nepublică a procesului penal și ea are drept

obiectiv, potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor

necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor

și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu

cazul să se dispună trimiterea în judecată.

În aceeași ordine de idei, potrivit

dispozițiilor art. 91

3

alin. (l) C. proc. pen., convorbirile

telefonice sunt redate integral într-un proces-verbal ce constituie mijloc de

probă.

Ca atare, rezultă că legalitatea

interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi

penale, legea neprevăzând obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre

faptul înregistrării, dar ulterior, cum este și în cauză, inculpatul are

dreptul de a lua cunoștință despre înregistrare, având totodată, posibilitatea

de a contesta conținutul înregistrărilor.

Privind caracterul raportului de

constatare tehnico-științifică, potrivit dispozițiilor art. ll alin. (l) din O.U.G.

nr. 43/2002 modificată, în cadrul D.N.A. sunt numiți prin ordin al procurorului

șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu

înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic,

precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în

activitatea de urmărire penală. Alin. (2) al textului prevede că specialiștii

își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control

nemijlocit al procurorilor din D.N.A. Alin. (3) al aceluiași articol stabilește

caracterul de mijloc de probă al constatării tehnico-științifice, iar art. 64

alin. (l) C. proc. pen., enumera, printre mijloacele de probă, și constatările

tehnico-științifice.

Cu referire la apărarea inculpaților

că în ce-i privește este incident cazul de casare prevăzut de pct. 10 al art.

385

9

alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra cererii lor esențiale care ar viza nulitatea urmăririi penale

pentru că nu s-a răspuns, din verificarea lucrărilor dosarului se reține că

Tribunalul Teleorman și instanța de prim control judiciar, în fața căreia s-a

ridicat această problemă, analizând întregul probatoriu a constatat implicit că

nu există o cauză de nulitate a urmăririi penale.

Referitor cazurilor de casare invocate

în recursurile inculpaților M.N.L. și P.I., încadrate de apărarea lor în cele

prevăzute de pct. 17

2

, 12 și 18 ale art. 385

9

alin. (1)

C. proc. pen., acestea nu sunt fondate.

Cu privire la înregistrările

convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-științifică,

stabilirea situației de fapt, a încadrării juridice a faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată, a vinovăției celor doi inculpați menționați, alături

de cele deja motivate, sunt de relevat următoarele:

În baza autorizării de percheziție

informatică asupra unităților centrale de calculator și suporților de date

informatice de tip flash memory din 12 mai 2009 (dosar nr. 1696/109/2009 al

Tribunalului Argeș), raportul întocmit a relevat că sumele date ca mită de

către inculpații P.G.C. și P.G. către diferiți funcționari erau înregistrate

sub sintagmele „P.” sau „C.” pe suporți magnetici, unități PC și stick-uri de

memorie, aceștia fiind găsiți în biroul ocupat de inculpatul P.G. atunci când,

la 13 aprilie 2009 a fost percheziționat sediul SC P. SA.

În anexa D a raportului amintit s-a

consemnat că la 20 martie 2007, inculpatul menționat a înscris pe unitatea

centrală sintagma „P. Gardă Financiară” în dreptul căreia a fost trecută suma

de 2.000.00.

Despre darea acestei sume, câte 1.000

lei fiecăruia din cei doi inculpați comisari este evidențiată și convorbirea

telefonică interceptată între inculpatul P.G.C. și fratele său, martorul P.I.,

acesta din urmă răspunzând „..a, deci le-ai dat, da?”

În ce privește amenda aplicată de

inculpați (1000 lei), inculpatul P.G., la 26 martie 2007 a menționat

„Chelt.Muntenia Aliment amenda - 1,000.00”.

În procesul-verbal seria F nr. 0176267

datat 26 martie 2007, nereal, s-au înscris alte norme legale încălcate decât

cele constatate la fața locului în 20 martie 2007.

Reținându-se săvârșirea infracțiunii8

de fals intelectual caracterizat, potrivit art. 289 C. proc. pen., calitatea de

funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, cei doi inculpați au săvârșit fals.

Art. 254 alin. (2) C. pen., referitor

la săvârșirea faptei de luare de mită de către un funcționar cu atribuții de

control, dacă această categorie de atribuții ale funcționarului rezultă din

fișa postului sau din dispozițiile legale, iar primirea sumei sau acceptarea se

realizează cu exercitarea atribuțiilor de control, în scopul de a îndeplini, a

nu îndeplini sau a întârzia îndeplinire unui act privitor la atribuțiile de

control există în sarcina celor doi inculpați, prin expresia „atribuții de

control” al cărui conținut nu este explicat în Codul penal, aceasta trebuie

înțeleasă potrivit sensului acceptat, cuvinte uzuale, respectiv o activitate

complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea

urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment sau periodic,

pe baza unor sarcini și atribuții concrete.

În prezenta s-au detaliat atribuțiile

fișelor posturilor celor doi inculpați comisari și ceea ce li se ordonase în

exercitarea controlului la societățile comerciale din aria de portofoliu a

inculpatului P.G.C.

Fapta de fals intelectual săvârșită în

scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.

254 C. pen., este o infracțiune în legătură directă cu infracțiunea de corupție

și se încadrează în prevederile art. 289 C. pen., referitor la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000, acest text de lege nedescriind și nedeterminând structura

juridică și conținutul constitutiv al unei noi infracțiuni de fals, altul decât

cel regăsit în Codul penal.

Textele de lege încriminează

modalități agravate ale acestei infracțiuni când faptele au fost săvârșite în

scopul ascunderii uneia din infracțiunile de corupție sau asimilate acestora ori

în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune. Poziția

subiectivă, caracterizată de intenție calificată de scop, determină, în

reglementarea legii, modalități agravante ale infracțiunilor când acestea au

fost săvârșite în condițiile prevăzute de legea specială.

Din probatoriul expus, rezultă că

întocmirea în fals a procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravenției a fost făcută în scopul ascunderii mitei, odată ce demersurile

celor doi inculpați, constând în falsificarea acesteia, s-au realizat pentru a

încerca crearea unei aparențe de legalitate dar pentru ascunderea infracțiunii

de luare de mită, declarațiile inculpaților, de nerecunoaștere, fiind

contrazise de probe pertinente și convingătoare: probele au reținut că inculpații

depistaseră „chitanța tăiată de cincizecișiunu”, inculpatul P.I. comunicându-i

personal inculpatului P.G.C. că „știi că sunt ceva probleme, nu?”, tematica

controlului efectuat de cei doi inculpați comisari vizând perioada fiscală

octombrie 2006 - martie 2007, la acestea adăugându-se atitudinea lor de a nu

încheia procesul-verbal la data controlului, 20 martie 2007 și de a nu se

înregistra controlul în „Registrul unic de control” cum îi obligau sarcinile de

serviciu.

Adresa nr. 60'2339 din 07 iulie 2009 a

Gărzii Financiare - Comisariatul general reprezintă un înscris care, alături de

celelalte probe, relevă încălcarea normelor legale privind plățile peste limita

legală a plafonului de casă, contravenție sancționată cu amendă, cuprinsă între

5000 și 10.000 lei, depistată faptic de inculpați, dar neaplicată.

În ce privește apărarea acestor

inculpați referitoare la dispunerea restabilirii situației anterioare,

respectiv anularea înscrisului falsificat, procesul-verbal de contravenție

seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, în sensul că aceasta nu este legală,

art. 170 C. proc. pen., prevede că instanța de judecată, constatând că

schimbarea situației a rezultat din comiterea infracțiunii, fiind posibilă

restabilirea situației anterioare, corect a dispus astfel, procesul-verbal amintit

conținând aspecte nereale menite a conduce la neaplicarea sancțiunii pentru

ceea ce, faptic, se constatase la 20 martie 2007.

Totodată, cu privire la „chitanța

tăiată de cincizecișiunu” (nr. 8913812 din 09 decembrie 2006 - 5.112,24 lei),

despre aceasta inculpații susținând că nu era vorba despre o plată, ci despre o

încasare, art. 6 din O.U.G. nr. 15/1996 prevede că o persoană juridică nu poate

încasa, de la o altă persoană juridică, în numerar, o sumă peste plafonul

stabilit în art. 5 alin. (2) lit. c) din aceeași ordonanță.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de parchet fiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., va fi admis.

Conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații P.G.C., P.G., M.N.L.

și P.I. nefiind fondate, urmează a fi respinse.

În baza art. 193 cu referire la art.

189 alin. (l) C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva deciziei

penale nr. 372/ A din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a

penală.

Casează decizia penală și sentința penală

nr. 124 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Teleorman, numai cu privire la

greșita încadrare juridică a faptei, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.G.,

la greșita achitare a inculpaților P.G.C. și P.G., precum și la pedepsele

aplicate inculpaților P.G.C., P.G., M.N.L. și P.I., după cum urmează:

I.

Privind pe inculpatul P.G., în baza

art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art.

255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000, în complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de

art. 26 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat

la art. 289 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., raportat  la art. 5 alin. (1),

art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora

îl condamnă pe inculpat la un an și 6 luni închisoare.

Modifică pedeapsa aplicată

sus-numitului inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000, în sensul că, prin înlăturarea aplicării art. 74 și a art. 76 C. pen.,

o majorează de la 5 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Menține pedepsele accesorii aplicate

inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., dispune contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea,

de 2 ani închisoare.

II.

Privind pe inculpatul P.G.C., în baza art.

25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la

art. 289 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., raportat La art. 5 alin. (1),

art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpat la 2 ani

închisoare.

Modifică pedeapsa aplicată

sus-numitului inculpat pentru instigare, prevăzută de art. 25 C. pen., la

infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 alin.

(1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în sensul că, prin

înlăturarea aplicării art. 74 și a art. 76 C. pen., o majorează de la 5 luni

închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține pedepsele accesorii aplicate

inculpatului.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai

grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

III. Î

n ce îi privește pe inculpații M.N.L. și

P.I., înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen.

Modifică pedepsele aplicate acestor

inculpații, în sensul că, prin înlăturarea aplicării art. 74 și a art. 76 C.

pen., le majorează astfel:

- pentru infracțiunea prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr.  78/2000, de la câte un an închisoare la câte 3 ani

închisoare, flecare;

- pentru infracțiunea prevăzută de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu referire

la art. 254 alin. (2) C. pen., art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, de la câte 5 luni închisoare la câte 2 ani închisoare,

fiecare.

În baza art. 65 C. pen. și a art. 254 alin.

(2) C. pen., aplică inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a

II-

a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe

durata unui termen de câte 2 ani, după executarea pedepselor principale.

Menține, în ce îi privește pe

sus-numiții inculpați, pedepsele accesorii aplicate.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34

lit. b) și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpații M.N.L. și P.I., să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv câte 3 ani în