ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2013

Deliberând asupra recursului de față; Prin Sentința penală nr. 558 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 66 C. proc. pen. achitarea inculpatei P.L.M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele reținute la pct. 1 și 3 din rechizitoriu și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fiecare infracțiune (respectiv, faptele descrise la pct. 2, 4, 5, 6, 7, 8 din rechizitoriu).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 2800 RON. A fost obligă inculpata să plătească în favoarea statului suma de 2000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimisă în judecată inculpata P.L.M. pentru săvârșirea a opt infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În esență, în rechizitoriu se menționează că inculpata P.L.M., având calitatea de medic primar - șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Maramureș, în perioada anilor 2007 - 2008, a pretins și a primit sume de bani de la bolnavii internați în secție, pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de invaliditate/de boală).

S-a reținut că inculpata P.L.M. a avut în perioada 2007 - 2008 calitatea de medic primar șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Maramureș. Inculpata este angajată cu contract de muncă, deținând din perspectiva textului art. 147 C. pen., calitatea de funcționar. Potrivit fișei postului, precum și dispozițiilor legale în vigoare la data faptelor, Legea nr. 19/2000, inculpata P.L.M., în calitate de medic specialist, făcea propunere pentru încadrarea în grad de invaliditate a bolnavilor care erau internați în secția în care activa. Conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, în vigoare la data faptelor "încadrarea sau reîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale.

Propunerea pentru încadrarea în grad de invaliditate se face de către medicul specialist care asigură asistența medicală." De asemenea, în cuprinsul aceluiași act normativ, la capitolul Procedura de încadrare în grad de invaliditate se prevede că "în vederea pensionării de invaliditate, medicul primar și, în lipsa acestuia, medicul specialist pentru afecțiunea principal-invalidantă, care asigură asistența medicală a bolnavului, atunci când apreciază că starea de sănătate a acestuia nu îi permite reluarea activității profesionale, în limitele maxime de concediu medical prevăzut de lege, cu toate tratamentele medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerând în acest sens avizul cabinetului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă.

Propunerea la pensionare poate fi solicitată încă din primele zile de boală în cazul afecțiunilor fără potențial recuperator". Conform prevederilor actelor normative menționate, medicul specialist face propunerea de pensionare, completând "documentarul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, propunând pensionarea de invaliditate". Acest documentar este semnat de medicul de specialitate și medicul șef de secție, după care se depune la comisia de expertize și recuperare a capacității de muncă, conform modelelor stabilite. Astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpata a fost trimisă în judecată pentru mai multe fapte de luare de mită: 1) În ceea ce privește prima faptă reținută în rechizitoriu, procurorul a reținut că, în cursul anului 2007, martorul B.V.S.D.

a avut diverse probleme de sănătate, fiind internat la spitalul din Cavnic și la Spitalul Județean de Urgență "Dr. Constantin Opriș" Baia Mare. Prezentând și afecțiuni pulmonare, a fost trimis pentru investigații și tratament la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare. Potrivit documentației ridicate de la unitatea sanitară, martorul B.V.S.D. a fost internat la Secția de Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, în secția unde inculpata P.L.M. deținea și calitatea de medic șef de secție. Astfel, martorul a fost internat de mai multe ori, respectiv în perioadele 01 ianuarie 2007 - 07 februarie 2007 și 16 iunie 2007 - 28 iunie 2007. În actul de inculpare, procurorul a reținut că inculpata i-ar fi precizat martorului că afecțiunile de care acesta suferă i-ar permite pensionarea pentru caz de boală.

Rechizitoriul reține, de asemenea, că inculpata i-a spus martorului că poate să-i întocmească dosarul cu propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate, pentru a fi depus la comisia de expertiză a capacității de muncă, condiționându-l de plata sumei de 1.000 RON, iar martorul ar fi remis această sumă inculpatei. Ulterior, martorul a fost trimis pentru a face și alte investigații și a fi consultat și de alți medici specialiști din unitățile sanitare din Baia Mare, pentru a obține și acte care să ateste afecțiunile de care suferea. în acest context, martorul, conștientizând că va fi nevoit să facă și alte cheltuieli, să dea și alte sume de bani, de care nu mai dispunea, a renunțat să-și facă investigațiile recomandate de inculpată, nemaidorind să i se întocmească documentația pentru pensionare.

Procurorul reține, de asemenea, că martorul B.V.S.D. a comunicat inculpatei acest lucru, fiind externat din unitatea sanitară, dar inculpata i-ar fi precizat că nu poate să-i restituie decât o parte din banii pe care i-a primit, respectiv 500 RON, sumă pe care martorul nu a primit-o, dar nici n-a mai abordat-o în continuare pe inculpată. Rechizitoriul reține că fapta și vinovăția inculpatei P.L.M. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: documentația medicală, respectiv foile de observație clinice, în xerocopii, declarația martorului B.V.S.D., dată în faza de urmărire penală, ambele coroborate cu cele declarate de inculpată și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Tribunalul, analizând acuzația în ceea ce privește fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, prin prisma probelor administrate în cauză, a apreciat însă că aceasta nu se confirmă, întrucât prezumția de nevinovăție a inculpatei nu a fost înlăturată.

S-a apreciat că acuzarea nu a adus suficiente probe care să fundamenteze acuzația, respectiv să demonstreze vinovăția inculpatei, aceasta beneficiind, de prezumția de nevinovăție și nefiind obligată să-și dovedească nevinovăția. Tribunalul a reținut că, într-adevăr, potrivit foilor de observație clinice, precum și a biletelor de internare rezultă că, în perioada 01 februarie 2007 - 07 februarie 2007, respectiv 16 iunie 2007 - 28 iunie 2007, numitul B.V.S.D. a fost internat în Secția Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, unde inculpata avea calitatea de medic specialist și medic șef de secție. Totodată, mai reține că singura probă de vinovăție care ar putea fi avută în vedere este declarația numitului B.V.S.D., dată în faza de urmărire penală, dar care, audiat în cursul judecății, nu a mai susținut aceeași variantă.

Dimpotrivă, deși martorul arată că ar fi remis inculpatei suma de 1.000 RON pentru ca aceasta să-i pregătească dosarul de pensionare, acesta mai învederează faptul că la discuție nu a mai participat nicio altă persoană, neexistând astfel nicio probă în sensul susținerii acestei versiuni. De asemenea, martorul B.V.S.D. arăta, cu ocazia audierii în fața instanței, că declarațiile date în 2009 s-au produs după ce "cineva mi-a dat telefon, m-a întrebat dacă am făcut analize la TBC și a început să mă tragă de limbă. Atunci am fost provocat la discuții și am fost înregistrat". Martorul a arătat cu ocazia audierii, că "am primit mai multe telefoane de amenințare, inclusiv noaptea, că dacă nu zic de ea mă bagă pe mine la pușcărie". A arătat în continuare "precizez că eu prima dată am fost sunat de către o persoană care se recomanda ca fiind de la poliție, era cu număr ascuns, dar eu nu aveam de unde să știu dacă era de la poliție sau nu.

Ulterior, eu mi-am schimbat numerele de telefon, dar și așa m-au găsit". Din cuprinsul declarației martorului mai rezultă că, în perioada respectivă, martorul era într-o profundă stare de tulburare emoțională, datorată atât divorțului prin care trecuse, precum și a faptului că în cursul anului 2009 îi decedase copilul. Așa cum martorul însuși declară, în perioada respectivă, acesta consuma, în mod constant, băuturi alcoolice. Având în vedere că, potrivit art. 68 C. pen., legiuitorul a prevăzut că este oprit a se întrebuința amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni și îndemnuri în scopul de a se obține probe, tribunalul a înlăturat declarația martorului B.V.S.D., de altfel singura probă care susținea acuzația adusă de parchet cu privire la prima faptă reținută în rechizitoriu.

Totodată, Tribunalul nu și-a însușit argumentul acuzării nici în ceea ce privește incidența art. 255 alin. (3) C. pen., întrucât modalitățile prin care organul judiciar este încunoștințat cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sunt prevăzute expres de lege și sunt reglementate în mod expres în art. 222 - 223 C. proc. pen. Or, declarațiile făcute în mass-media "nu pot fi considerate ca fiind modalitatea de aducere la cunoștința autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat în condițiile legii". De altfel, condițiile în care au fost aduse la cunoștința publicului de către numitul B.V.S.D. elementele ce constau în acuzația adusă inculpatei au fost relatate de acesta cu ocazia audierii de către instanță.

Sesizarea organului de urmărire penală s-a produs urmare a plângerii depuse la data de 17 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș de către conducerea Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare, sesizarea fiind înregistrată inițial în registrul de petiții și, de abia la data de 08 aprilie 2012 a fost întocmită propunerea ca sesizarea să fie înregistrată ca lucrare penală. Tribunalul nu și-a însușit teza acuzării nici în ceea ce privește poziția inculpatei, aceasta a negat faptele reținute în sarcina sa, iar această atitudine procesuală, precum și dreptul la tăcere nu pot fi considerate ca probe de vinovăție. Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 66 C. proc. pen. a achitat pe inculpată pentru prima faptă reținută în sarcina sa în rechizitoriu. 2) În ceea ce privește fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, procurorul a reținut că martora S.E.G. a prezentat diverse afecțiuni și, auzind unele discuții de la persoane din localitatea de domiciliu, sat Recea, județul Maramureș, din care rezulta că inculpata poate "să ajute" unele persoane să se pensioneze pe caz de boală, s-a prezentat la Spitalul de Pneumoftiziologie. A abordat-o pe inculpată, expunându-i faptul că este bolnavă și că ar dori pensionarea pe caz de boală. Inculpata i-a promis că-i va întocmi documentația, condiționând-o însă de plata sumei de 1.000 RON.

Martora S.E.G. a fost internată în Spitalul de Pneumoftiziologie, în secția unde își desfășura activitatea, inculpata i-a întocmit documentația de pensionare, dar anterior martora i-a dat inculpatei suma solicitată, respectiv 1.000 RON. Martora S.E.G. a fost pensionată pentru caz de boală. Procurorul a reținut că fapta și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei S.E.G., proces-verbal de confruntare între martoră și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală. Tribunalul, prin prisma probelor ce au fost administrate, a apreciat că nici acest act material nu este dovedit. În primul rând, s-a arătat că singura probă care ar susține acuzația este declarația martorei S.E.G., dată în cursul urmăririi penale și care, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat pentru a fi audiată în cursul judecății.

Astfel, deși din actele medicale depuse la dosar rezultă că martora S.E.G. a fost internată în două perioade la Spitalul TBC din Baia Mare și inculpata i-a întocmit documentația de pensionare, tribunalul apreciază că simpla mărturie a numitei S.E.G., făcută în cursul urmăririi penale, în sensul că i-a remis inculpatei suma de 1.000 RON nu poate fi reținută ca probă certă de vinovăție a inculpatei, în condițiile în care alte probe nu dovedesc acest lucru. Inculpata a negat în mod constant, în cursul urmăririi penale, primirea sumei de bani. De altfel, în cuprinsul declarației olografe dată de martora S.E.G., martora face referire și la remiterea altor sume de bani către alți medici, care i-au acordat acesteia asistență medicală, cu privire la care însă organul de urmărire penală nu s-a sesizat.

Or, în acest context, tribunalul a apreciat că reținerea declarației martorei care a fost audiată doar de procuror, în cursul urmăririi penale, fără posibilitatea reaudierii acesteia în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului nemijlocirii administrării probei în fața judecătorului, nu poate fi acceptată ca unic temei al acuzației ce i se aduce inculpatei. Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că prezumția de nevinovăție în ceea ce privește pe inculpată nu a fost răsturnată de către parchet, organul de urmărire penală nu a furnizat probe certe de vinovăție, ci a uzat de simple presupuneri și deducții, motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpatei, apreciind că fapta nu există.

3) În ceea ce privește fapta reținută la pct. 2 din rechizitoriu, tribunalul a reținut în baza probelor administrate, următoarele: Martorul L.I. a avut probleme de sănătate în perioada 2006 - 2007, fiind internat la Secția de Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, în secția inculpatei P.L.M., aceasta fiind de altfel și medicul care i-a acordat asistență medicală în perioada 25 noiembrie 2006 - 30 noiembrie 2006 și, respectiv, 17 martie 2007 - 27 martie 2007. Martorul a întrebat-o pe inculpată dacă poate să îi facă propunere de pensionare, solicitându-i totodată să precizeze cât l-ar costa întocmirea dosarului. Inculpata a precizat că mai întâi va trebui să vadă analizele medicale și doar după aceea se va putea pronunța, însă i-a spus totodată martorului că "prețul" ar fi de 800 RON.

Martorul a dat inculpatei suma de bani, pentru ca aceasta să întocmească propunerea de pensionare. În momentul remiterii sumei de bani de către martorul L.I. nu a mai fost nimeni de față, însă despre faptul că această sumă a fost predată doctoriței P.L.M. știa și martora L.L.. Ulterior, întrucât dosarul de pensionare a martorului nu a fost aprobat, acesta a căutat-o pe inculpată și i-a cerut banii înapoi, inculpata restituindu-i suma respectivă. Tribunalul a reținut, de asemenea că, așa cum rezultă din declarația martorului L.I., inculpata nu l-a condiționat pe acesta în ceea ce privește efectuarea analizelor și întocmirea dosarului de pensionare de predarea acelei sume de bani. De asemenea, inițiativa acestei discuții, precum și a remiterii sumei a aparținut martorului L.I.

Fapta și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu declarația martorului L.I., care se coroborează cu declarația martorei L.L., care confirmă faptul că soțul său, martorul L.I., a remis o sumă de bani inculpatei, iar discuțiile purtate în casă se refereau la suma de 8 sau 10 milioane lei, bani, care au fost ulterior restituiți de către inculpată. Aceste declarații de martori se coroborează cu actele medicale care atestă faptul că în perioadele menționate anterior, martorul L.I. a fost spitalizat în secția doctoriței P.L.M., aceasta întocmindu-i și dosar de pensionare. S-a reținut că în drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu de la numitul L.I., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare. 4) În ceea ce privește fapta reținută la pct. 4 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a reținut că martora B.M., în cursul anului 2007 s-a deplasat la Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare, a căutat-o și a abordat-o pe inculpată, spunându-i acesteia că ar dori pensionarea pentru caz de invaliditate, având probleme de sănătate. Așa cum rezultă din declarația dată de martoră în cursul judecății, martora a abordat-o în mod direct pe inculpată cu intenția de a-și rezolva dosarul de pensionare.

În discuțiile purtate cu inculpata, aceasta i-a solicitat martorei suma de 10 milioane lei, "ca să o ajute să se pensioneze". Martora a fost internată în secția unde inculpata desfășura activitatea de medic, respectiv medic șef de secție, în perioada 31 ianuarie 2007 - 06 februarie 2007 și, respectiv, 26 mai 2007 - 14 iunie 2007. Martora B.M. a remis inculpatei suma de 1.000 RON, de față la predarea banilor nu a fost nicio altă persoană, însă aspecte cu privire la remiterea sumei de bani a cunoscut și fratele martorei, respectiv B.G.. întrucât comisia de expertiză a respins propunerea de pensionare întocmită de către inculpata P.L.M. cu privire la martora B.M., aceasta a solicitat inculpatei să-i restituie suma dată, fapt ce s-a și realizat, de altfel.

La reținerea vinovăției inculpatei, tribunalul a avut în vedere declarația dată de martora B.M., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, declarația acestei martore fiind coroborată cu actele medicale care atestă faptul că martora a fost internată în perioada anterior menționată, la Secția de Pneumologie I de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare, la doctorul P.L.M. În drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numita B.M., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

5) Cu privire la fapta reținută la pct. 5 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a stabilit că: În cursul anului 2007, pe fondul problemelor de sănătate avute, martora P.R. a luat legătura cu inculpata P.L.M., pe care o cunoștea dinainte, pentru că, în urmă cu mai mulți ani, o tratase și pe mama acesteia, solicitând inculpatei să îi efectueze investigații medicale și, totodată, să-i întocmească dosar de pensionare. Astfel, martora a fost internată în secția a cărei șef era inculpata, în perioadele 16 octombrie 2006 - 24 octombrie 2006, respectiv 10 mai 2007 - 25 mai 2007 și 19 iunie 2007 - 27 iunie 2007. După prima internare, martora i-a remis inculpatei P.L.M. suma de 1.000 RON, pentru a-i întocmi dosarul de pensionare, suma de bani fiind predată inculpatei din inițiativa martorei, inculpata necondiționând întocmirea dosarului de pensionare a martorei de predarea acestei sume de bani.

Banii au fost predați doctoriței în cabinet, de față nemaifiind nicio altă persoană. întrucât dosarul de pensionare i-a fost respins de către comisia de expertizare, martora a solicitat inculpatei restituirea sumei de bani pe care i-o dăduse iar, deși în prima fază inculpata a refuzat să-i restituie suma, ulterior banii i-au fost predați martorei, de față nefiind de asemenea nicio altă persoană. Vinovăția inculpatei, în ceea ce privește această faptă descrisă mai sus, este dovedită cu declarația martorei P.R., coroborată cu declarațiile martorilor P.M., fratele martorei, precum și cu declarația martorului B.V.S. Din declarațiile martorilor P.M. și B.V.S. rezultă că aceștia aveau cunoștință despre faptul că martora a fost internată la Spitalul TBC din Baia Mare, la doctorița P.L.M.

și "că i-a dat acesteia suma de 10 milioane lei vechi pentru rezolvarea pensionării". De asemenea, probele testimoniale se coroborează cu actele medicale care dovedesc faptul că martora a fost internată în secția unde desfășura activitatea, în calitate de medic, inculpata P.L.M. S-a reținut că în drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 1.000 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numita P.R., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

6) În ceea ce privește fapta descrisă la pct. 6 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a constatat că martorul G.I., în anul 2007 a fost internat pentru afecțiuni pulmonare la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare, în secția unde inculpata desfășura activitatea în calitate de medic, dar deținea în același timp și calitatea de medic șef secție. Martorul G.I. a fost internat la Secția Pneumologie I din cadrul Spitalului TBC Baia Mare, în perioada 07.02 - 13 februarie 2007 și, respectiv, în luna iunie 2007, când i s-a și întocmit documentația cu propunerea de pensionare. Imediat după prima pensionare, martorul a întrebat-o pe doctorița P.L.M. dacă s-ar putea pensiona, iar aceasta i-a răspuns că s-ar putea pensiona, însă îl va costa suma de 1.000 RON.

Martorul a predat suma de bani inculpatei, în cabinetul acesteia, de față nemaifiind nicio persoană. Vinovăția inculpatei pentru fapta descrisă anterior a fost reținută de tribunal în baza probelor legal administrate, respectiv declarația martorului G.I., declarația care se coroborează și cu mărturia numitei G.M., precum și cu actele medicale depuse la dosar și care atestă faptul că martorul a fost internat la Spitalul TBC din Baia Mare, în perioadele menționate anterior. Din declarația martorei G.M. rezultă că martora avea cunoștință de faptul că soțul său a predat inculpatei suma de 10 milioane lei, în cabinetul acesteia, arătând totodată că doctorița P.L.M. nu l-a constrâns pe acesta pentru remiterea sumei, iar banii nu au fost ulterior ceruți înapoi de către martor, deși dosarul de pensionare nu i-a fost admis prima dată de către comisia de expertizare.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatei P.L.M., care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 1.000 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul G.I., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare. 7) Cu privire la fapta reținută la pct. 7 din rechizitoriu, în baza probațiunii administrate, tribunalul a reținut că, în cursul anului 2007 martorul B.V.S. a fost internat la Secția de Pneumologie I de către inculpata P.L.M..

Așa cum rezultă din actele medicale depuse, martorul a fost internat de mai multe ori, în perioada 2007 - 2008, în cadrul secției a cărei șef era inculpata, martorul abordând-o în aceste împrejurări pe inculpată, în legătură cu posibilitatea ca aceasta să-i întocmească dosar de pensionare. Inculpata i-a precizat martorului că ar putea să întocmească dosarul cu propunere de pensionare pe caz de invaliditate, dar că aceasta ar costa 1.000 RON. Martorul a predat inculpatei doar suma de 800 RON, în cabinetul acesteia, de față nefiind nicio altă persoană. Așa cum rezultă din probele administrate, discuția în ceea ce privește posibilitatea pensionării a fost inițiată de către martor, iar suma predată de acesta inculpatei nu a fost restituită.

Vinovăția inculpatei cu privire la fapta descrisă anterior este dovedită prin declarația martorului B.V.S., coroborată cu declarația martorei B.M. și a actelor medicale, care confirmă faptul că martorul a fost internat și i s-a întocmit propunerea în vederea pensionării de către inculpata P.L.M., în calitate de medic la Spitalul TBC din Baia Mare. Din declarația martorei B.M. a rezultat faptul că martora avea cunoștință despre discuția purtată de soțul său, B.V.S. cu inculpata P.L.M. și că martorul îi predase acesteia suma de 8 milioane lei, în vederea pensionării. S-a reținut că în drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul B.V.S., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare. 8) În ceea ce privește fapta descrisă la pct. 8 din rechizitoriu, tribunalul a reținut, în baza probelor administrate, că martorul M.T., în cursul anului 2008, a fost internat la Secția de Pneumoftiziologie I, acolo unde inculpata desfășura activitatea de medic și deținea calitatea de medic șef secție. În acest context, martorul a întrebat-o pe inculpată dacă l-ar putea ajuta cu pensionarea pentru caz de invaliditate, iar aceasta i-a răspuns că îl costă 8 milioane lei. Banii au fost predați de către martor inculpatei, în cabinetul acesteia, de față nefiind nicio altă persoană.

Inculpata a întocmit documentația pentru pensionarea de invaliditate, iar comisia de expertiză a hotărât pensionarea martorului M.T. la data de 26 mai 2008, în gradul III de invaliditate. Vinovăția inculpatei în ceea ce privește fapta descrisă anterior este dovedită cu declarația martorului M.T., coroborată cu declarația martorei M.M. și cu actele medicale care dovedesc faptul că martorul a fost internat în Secția de Pneumologie I din Spitalul TBC Baia Mare și că inculpata i-a întocmit dosarul privind propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate a martorului. Tribunalul are în vedere și declarația martorei M.M., în care aceasta a învederat faptul că martorul a predat o sumă de bani în vederea întocmirii dosarului de pensionare, necunoscând însă în mod categoric că acea sumă de bani ar fi fost remisă inculpatei.

În drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul M.T., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare. Constatând că infracțiunile anterior descrise au fost săvârșite de către inculpată în concurs real, tribunalul, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., tribunalul a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepselor și a modului de executare, tribunalul a avut în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele de către inculpată, faptul că aceasta este o persoană cu studii superioare și care nu are antecedente penale, acest ultim aspect fiind reținut ca și circumstanță atenuantă.

În ceea ce privește împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care a fost reținută vinovăția inculpatei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au remis sumele de bani inculpatei, martori audiați în mod direct de către instanță (L.I., B.M., P.R., G.I., B.V.S., M.T.), aceștia au fost cei care au avut inițiativa actului de corupere a medicului, propunând acesteia întocmirea dosarului de pensionare, având totodată disponibilitatea predării către aceasta a sumelor de bani reținute.

La termenul de judecată din 04 septembrie 2012 instanța a pus în discuție reprezentantului Ministerului Public eventualitatea extinderii procesului penal cu privire la persoanele care au avut inițiativa remiterii sumelor de bani, fără a fi fost constrânse să facă acest lucru, având în vedere elementele care au rezultat în urma cercetării judecătorești, însă procurorul a arătat la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2012 că nu înțelege să solicite extinderea procesului penal împotriva altor persoane și pentru alte fapte. Din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești (fiind audiați martori, foști pacienți ai inculpatei, C.Z., C.I., C.V., T.S., L.V.S.), a rezultat că pacienții nu au fost constrânși de către inculpată și nu au predat acesteia nicio sumă de bani, nici în vederea administrării tratamentului și nici în vederea întocmirii dosarului de pensionare.

Acest aspect a fost reținut de instanță în circumstanțierea conduitei profesionale a inculpatei. Tribunalul a respins probele indirecte, considerate de către procuror ca fiind probe de vinovăție "generală" - actele întocmite de către comisia desemnată de către managerul unității în care a fost consemnată activitatea desfășurată de inculpată, privind propunerile de pensionare efectuate de medicii de la Spitalul de Pneumoftiziologie pentru anii 2007 - 2008 și care atesta preponderența propunerilor făcute de către inculpată, din totalul pensionărilor făcute de ceilalți medicii din unitatea respectivă. Instanța nu a admis raționamentul acuzării în sensul că numărul mare de pensionări făcute de inculpată ar constitui probe indirecte pentru activitatea de corupție de care este acuzată aceasta și nici într-un caz, în mod concret în ceea ce vizează faptele deduse judecății în prezentul dosar.

Reținerea unui asemenea argument ar fi deosebit de riscant în situația în care nu se sprijină pe probe certe, existând pericolul ca asupra unor medici să planeze suspiciuni de corupție în funcție de date statistice sau de numărul pacienților pe care-i investighează. Dimpotrivă, tribunalul a apreciat că, dacă acest element ar fi reținut în cauză, atunci ar putea fi interpretat ca fiind urmarea specializării și reputației pozitive a inculpatei sub aspect profesional, lucru dovedit de inculpată prin actele depuse la dosar, prin care a făcut dovada numeroaselor sale specializări, dar și prin declarațiile celorlalți medici de la Spitalul de Pneumoftiziologie, care au arătat că nu exista un plafon maxim al propunerilor de pensionare, pe care un medic le putea formula (martora Z.P.I., O.C.D.

și O.L.). De altfel, martorele menționate anterior au arătat că discuțiile legate de numărul mare al dosarelor de pensionare înaintate de către inculpata P.L.M. a constituit un element de verificare al conducerii Spitalului TBC pe fondul conflictului de muncă izbucnit în cadrul spitalului în perioada 2009, între conducerea Spitalului TBC și o parte dintre medici, inclusiv doctorița P.L.M. Tribunalul a reținut faptul că inculpata a fost caracterizată de noua conducere a unității, dar și de colegii de muncă, medici specialiști și primari, având o activitate meritorie pe plan profesional și științific. Toate aceste elemente au fost avute în vedere de către instanță la individualizarea pedepselor și a modului de executare a acestora, apreciind că scopul pedepsei rezultante poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 2800 RON, respectiv sumele remise acesteia de către martorii G.I., B.V.S., M.T., celelalte sume fiind restituite de către inculpată persoanelor de la care aceasta le-a primit. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata P.L.M. Inculpata a solicitat desființarea sentinței atacate achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, arătând că vinovăția nu este susținută de nicio probă concludentă, întregul material probator al acuzării bazându-se pe declarații de martori, care nu sunt coroborate cu alte mijloace de probă, ci sunt susținute doar de alte declarații indirecte.

Așa fiind, inculpata trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat desființarea parțială a hotărârii atacate și înlăturarea soluției de achitare a inculpatei pentru faptele prev. la pct. 1 și 3 din rechizitoriu, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și pentru cele două acte materiale înlăturate de instanță, cu reținerea dispoz. art. 41 alin. (2) C. pen.; înlăturarea circumstanței atenuante prev. de disp.art. 74 lit. a) C. pen. și, în consecință, a se aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, înscrisă între limitele speciale prevăzute de textul de lege și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 55/A din 25 martie 2013 Curtea de Apel Cluj în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 558 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o în parte, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și cuantumul sumei confiscate. A condamnat pe inculpata P.L.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din 8 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. A menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpată suma de 4800 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata P.L.M., împotriva aceleași sentințe penale.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpata P.L.M., având calitatea de medic primar - șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Maramureș, în perioada anilor 2007 - 2008, a pretins și a primit sume de bani, cuprinse între 800 și 1000 RON, de la bolnavii internați în secție (martorii L.I., B.M., P.R., G.I., B.V.S., M.T.) pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de invaliditate). Inculpata a negat comiterea faptelor, în fața instanței de apel arătând că este vorba de o înscenare, de o răzbunare a conducerii spitalului, urmare a conflictelor de muncă, pe care le-a avut cu aceasta cu referire la recunoașterea în instanță a unor drepturi salariale.

S-a reținut că apărările inculpatei nu pot fi primite, nefiind dovedite, ci dimpotrivă, au fost infirmate de întregul material probator administrat în cauză și, mai mult, inculpata însăși, întrebată fiind a arătat că, deși în conflictul avut cu conducerea spitalului au fost implicați mai mulți colegi, mai mulți medici, a fost singura cu privire la care organele de urmărire penală s-au sesizat sub aspectul faptelor din prezenta, niciun alt medic nefiind cercetat penal, ceea ce exclude o acțiune concertată a conducerii, respectiv, o răzbunare sub forma denigrării celor care și-au câștigat anumite drepturi în justiție. S-a constatat că neîntemeiat instanța de fond a apreciat că două din actele materiale de luare de mită, reținute în sarcina inculpatei, respectiv, cele în legătură cu martorii B.V.S.D.

și S.E.G. - nu au fost dovedite în cauză, cu următoarea motivare: În cursul anului 2007 martorul B.V.S.D. a dat inculpatei suma de 1000 RON pentru întocmirea dosarului cu propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate, din documentația medicală, respectiv foile de observație clinică (potrivit cărora în' perioada 01 februarie 2007 - 07 februarie 2007, respectiv 16 iunie 2007 - 28 iunie 2007, numitul B.V.S.D. a fost internat în Secția Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, unde inculpata avea calitatea de medic specialist și medic șef de secție), dar și declarațiile martorului B.V.S.D., din cursul urmăririi penale și din faza de judecată, constante sub aspectele esențiale al remiterii sumei de bani și scopului pentru care au fost dați.

S-a reținut că în faza de judecată martorul ar fi prezentat altă variantă a derulării faptelor, întrucât martorul a arătat și în fața instanței că a dat inculpatei suma de 1000 RON "ca să-i pregătească dosarul de pensionare", însă nu au relevanță în cauză sub aspectul existenței și acestui act infracțional, celelalte susțineri ale martorului: că nu a fost constrâns să dea banii, că nu a mai fost nimeni de fată la remiterea sumei de bani sau că, în 2009 a dat declarație în fața organelor de urmărire penală după ce a fost sunat de o anumită persoană, care l-ar fi provocat la discuții și "l-a tras de limbă în legătură cu acest subiect". Esențial este că martorul însuși, arată că inculpata i-a spus că, "dacă vrea să îl ajute să-i facă dosarul trebuie să-i dea 1000 RON" fără a-i spune ce va face cu banii, dacă sunt pentru ea sau pentru altcineva.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate susține, cum greșit a apreciat instanța de fond, că în cauză sunt incidente dispoz. art. 68 C. proc. pen., în sensul că declarația martorului B.V.S. din cursul urmăririi penale ar fi fost obținută prin amenințări sau constrângere.

Aceasta pentru că, pe de o parte, martorul a făcut afirmații cu caracter general în acest sens - că l-a sunat cineva, care s-a recomandat a fi de la poliție (fără însă a putea indica vreun nume), că a primit mai multe telefoane de amenințare (în sensul că dacă nu zice de inculpată, va fi băgat el la pușcărie), fără ca aceste susțineri să fie probate în vreun fel, iar pe de altă parte, audiat fiind în instanță, martorul a relatat, fără a fi supus vreunei presiuni sau constrângeri, în mod neechivoc, că a dat inculpatei suma de 1000 RON "ca să-i pregătească dosarul de pensionare". S-a constatat că nu există așadar, niciun dubiu, cu privire la remiterea sumei de bani către inculpată și scopul în care a fost dată suma de 1000 RON.

Discuțiile adiacente - în sensul că inculpata n-ar fi condiționat prestația medicală de plata vreunei sume de bani sau că martorul nu a fost constrâns la plata sumei sau modalitatea în care a ajuns să declare despre acest lucru (în urma primirii unor telefoane de amenințare, despre care nu s-a făcut însă, dovada că ar avea caracterul unor influențe frauduloase, în sensul art. 68 C. proc. pen.) - nu au nicio relevanță asupra existenței faptei în materialitatea sa, așa cum, detaliat și clar a fost relatată de martor.

De asemenea, faptul că declarația martorului nu este susținută de alte probe testimoniale (nemaifiind prezentă nicio persoană la remiterea sumei de bani) nu o lipsește de valoarea probatorie, pentru că, nici în cazul celorlalte fapte reținute în sarcina inculpatei, la momentul remiterii sumei de bani, nu au fost de față și alte persoane, decât "mituitorul", celelalte persoane care cunoșteau despre împrejurarea respectivă fiind, în fapt, persoane cărora li s-a relatat de către cel care a dat banii (de regulă soț, soție, frate etc.), nicidecum martori oculari. S-a apreciat că nerelevantă sub aspectul existenței faptei este și împrejurarea că, instanța nu a considerat că în cauză sunt incidente dispoz.

art. 255 alin. (3) C. pen., datorită modalității de sesizare a organului de urmărire penală; indiferent de modalitatea în care s-a făcut sesizarea asupra acestui act infracțional - de conducerea spitalului sau de mituitor, indiferent că procurorul nu l-a trimis în judecată și pe martor pentru dare de mită sau că nu a înțeles să extindă procesul penal față de acesta, conform art. 337 C. proc. pen. - esențială este depoziția martorului care, neechivoc și constant, a declarat că a dat bani inculpatei "ca să-i întocmească dosarul de pensionare", deci, ca să-și exercite atribuțiile de serviciu. Cu privire la martora S.E.G., s-a constatat că rezultă din probele dosarului (declarațiile martorei S.E.G.

din cursul urmăririi penale, proces-verbal de confruntare între martoră și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală), că inculpata i-a promis acesteia că-i va întocmi documentația pentru pensionare pe caz de boală, condiționând-o însă de plata sumei de 1.000 RON, sumă pe care martora i-a remis-o, iar ulterior, martora a fost pensionată pe caz de boală. S-a constatat că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că singura declarație a martorei din cursul urmăririi penale nu este suficientă pentru a susține acuzația, în condițiile în care martora nu a mai putut fi audiată nemijlocit, de către instanță, deoarece întreaga poziție procesuală a martorei din cursul urmăririi penale - cea relevată de declarațiile martorei și de confruntarea cu inculpata - a fost una constantă, neechivocă - și nu există nici un motiv obiectiv ca valoarea probatorie a acesteia să fie anulată.

Împrejurările că aceeași poziție nu a putut fi exprimată și în fața instanței sau că, deși martora face vorbire în declarația olografă de remiterea unor sume de bani și către alți medici, care i-au acordat acesteia asistență medicală, organul de urmărire penală nu s-a sesizat și cu privire la aceștia - nu poate face judecătorul să înlăture depoziția martorei de la urmărire penală, în contextul în care, se poate face aplicarea dispoz. art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., respectiv, să se țină seama de depoziția acesteia de la urmărire penală, întrucât, demersurile de a fi adusă în fața instanței au rămas fără rezultat, fiind imposibilă audierea acesteia și de către judecător (a se vedea în acest sens, procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, din care rezultă că nu se cunoaște noua adresă a martorei) și, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada vreunei cauze, care să determine neveridicitatea susținerilor martorei, faptul că cele relatate nu ar reflecta realitatea. Instanța de apel a apreciat că în cauză au fost dovedite și actele de luare de mită de la martorii B.V.S.D. și S.E.G., astfel că, a reținut și aceste acte ca alcătuind conținutul activității infracționale de care este acuzată inculpata.

Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și, nu conținutul constitutiv a 8 infracțiuni de luare de mită în concurs real, conform actului de sesizare, deoarece, toate actele materiale de luare de mită au fost comise în circumstanțe similare (de la persoane care doreau să se pensioneze și care, prezentau anumite probleme de sănătate, ce, eventual, reclamau anumite perioade de spitalizare), în modalități asemănătoare (de cele mai multe ori, necondiționând actul medical, de plata vreunei sume de bani, dar inducând pacienților ideea că, prin plata unei sume de bani, "pot fi ajutați" să se pensioneze medical), de fiecare dată când s-a ivit posibilitatea, aproximativ în aceleași intervale de timp, în decursul aceluiași an - se poate aprecia că inculpata a avut încă de la început reprezentarea de ansamblu a activității infracționale și că rezoluția sa, conturată încă de la început, a persistat pe parcursul săvârșirii tuturor actelor materiale ale infracțiunii de luare de mită, nefiind întreruptă de nicio cauză de natură să determine luarea unei noi rezoluții, inculpata săvârșind faptele de câte ori s-a ivit posibilitatea.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii, s-a constatat că prima instanță nu a făcut o valorificare eficientă a acestor criterii, pedeapsa aplicată fiind una extrem de redusă, apreciindu-se că nu poate realiza scopul prev. de art. 52 C. pen.

Astfel, având în vedere limitele speciale ale pedepsei (închisoarea de la 3 la 12 ani), gradul de pericol social concret al faptelor - ridicat, dacă se are în vedere amploarea activității infracționale, perioada de timp în care s-a desfășurat, importanța relațiilor sociale lezate, consecințele produse, nu neapărat sub aspect pecuniar ci, mai ales, sub aspectul modului în care relațiile de serviciu și raporturile cu cei, în slujba cărora se exercită atribuțiile de serviciu, trebuie să se desfășoare, dar și persoana inculpatei - fără antecedente penale, într-adevăr, dar cu o poziție procesuală nesinceră, (în fața instanței de apel, pentru că la instanța de fond, s-a prevalat de dreptul la tăcere), încercând să tergiverseze soluționarea cauzei - s-a apreciat că este necesară o pedeapsă într-un cuantum sporit, care să asigure realizarea scopului pedepsei și, conștientizarea într-o măsură sporită a gravității faptei și a consecințelor acesteia, pentru inculpată, dar și pentru societate.

S-au reținut circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen. -atitudinea anterioară a inculpatei, constând în lipsa antecedentelor penale, precum și în activitatea profesională meritorie și aprecierea de care se bucură pe plan profesional (dovedită cu înscrisurile depuse la dosar) - însă nu s-a redus într-atât cuantumul pedepsei, încât să existe riscul ca aceasta să nu-și mai producă efectul, să nu mai fie realizat scopul pentru care legiuitorul a instituit-o. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.L.M. și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

În motivarea recursului, apărarea a susținut că sesizarea organelor judiciare s-a făcut de către directorul spitalului la data de 17 februarie 2008, și - în opinia sa -, nu putea fi admis apelul procurorului, în condițiile în care nu a fost administrata nicio alta proba pentru a se trage concluzia ca inculpata se face vinovata și pentru celelalte acte materiale, arătând că instanța a făcut o analiza a declarațiilor martorului B.V.S. și a ajuns la concluzia ca susținerile sale au fost făcute sub presiune, însă acestea nu sunt coroborate cu niciun alt mijloc de proba. Martora S.E.G: a dat declarații numai la urmărirea penală, nu a fost audiată în instanță, iar instanța nu a dat eficienta dispozițiilor art. 327 C. proc.

pen., fiind astfel încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind nerespectarea administrării probelor direct și nemijlocit. A mai arătat apărarea că invoca nulitatea absoluta cu privire la soluția de netrimitere în judecată față de martorii audiați, susținând că soluția este nelegala, sesizarea s-a făcut în baza unui articol din ziar, de unde rezulta că depozițiile acestor martori nu pot constitui temei care sa conducă la concluzia vinovăției inculpatei. A mai invocat și cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de inculpata P.L.M. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză, se reține că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 25 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării numai în limita motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Referitor la cazul de casare invocat de recurenta inculpată P.L.M. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit b raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. ("fapt