ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față;

Prin Sentința penală nr. 558 din 8 noiembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat

cu art. 66 C. proc. pen. achitarea inculpatei P.L.M. pentru săvârșirea a două

infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art.

6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele reținute la pct. 1 și 3 din

rechizitoriu și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la

pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fiecare infracțiune (respectiv,

faptele descrise la pct. 2, 4, 5, 6, 7, 8 din rechizitoriu).

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C.

pen., art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante

pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatei

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea

dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 118

lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpată a sumei de 2800 RON.

A fost obligă

inculpata să plătească în favoarea statului suma de 2000 RON, cheltuieli

judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina

statului.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Maramureș a fost trimisă în judecată inculpata P.L.M. pentru

săvârșirea a opt infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în

rechizitoriu se menționează că inculpata P.L.M., având calitatea de medic

primar - șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare

din cadrul Direcției de Sănătate Publică Maramureș, în perioada anilor 2007 -

2008, a pretins și a primit sume de bani de la bolnavii internați în secție,

pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea

documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de

invaliditate/de boală). S-a reținut că inculpata P.L.M. a avut în perioada 2007

- 2008 calitatea de medic primar șef secție pneumologie I la Spitalul de

Pneumoftiziologie Baia Mare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Maramureș.

Inculpata este

angajată cu contract de muncă, deținând din perspectiva textului art. 147 C.

pen., calitatea de funcționar.

Potrivit fișei

postului, precum și dispozițiilor legale în vigoare la data faptelor, Legea nr.

19/2000, inculpata P.L.M., în calitate de medic specialist, făcea propunere

pentru încadrarea în grad de invaliditate a bolnavilor care erau internați în

secția în care activa.

Conform dispozițiilor

Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, în vigoare la data

faptelor "încadrarea sau reîncadrarea într-un grad de invaliditate se face

prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale. Propunerea pentru

încadrarea în grad de invaliditate se face de către medicul specialist care

asigură asistența medicală." De asemenea, în cuprinsul aceluiași act

normativ, la capitolul Procedura de încadrare în grad de invaliditate se

prevede că "în vederea pensionării de invaliditate, medicul primar și, în

lipsa acestuia, medicul specialist pentru afecțiunea principal-invalidantă,

care asigură asistența medicală a bolnavului, atunci când apreciază că starea

de sănătate a acestuia nu îi permite reluarea activității profesionale, în

limitele maxime de concediu medical prevăzut de lege, cu toate tratamentele

medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerând în

acest sens avizul cabinetului de expertiză medicală și recuperarea capacității

de muncă. Propunerea la pensionare poate fi solicitată încă din primele zile de

boală în cazul afecțiunilor fără potențial recuperator".

Conform prevederilor

actelor normative menționate, medicul specialist face propunerea de pensionare,

completând "documentarul de expertiză medicală și recuperarea capacității

de muncă, propunând pensionarea de invaliditate". Acest documentar este

semnat de medicul de specialitate și medicul șef de secție, după care se depune

la comisia de expertize și recuperare a capacității de muncă, conform modelelor

stabilite.

Astfel, instanța de

fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Maramureș, inculpata a fost trimisă în judecată pentru mai multe

fapte de luare de mită:

1) În ceea ce

privește prima faptă reținută în rechizitoriu, procurorul a reținut că, în

cursul anului 2007, martorul B.V.S.D. a avut diverse probleme de sănătate,

fiind internat la spitalul din Cavnic și la Spitalul Județean de Urgență

"Dr. Constantin Opriș" Baia Mare. Prezentând și afecțiuni pulmonare,

a fost trimis pentru investigații și tratament la Spitalul de Pneumoftiziologie

Baia Mare. Potrivit documentației ridicate de la unitatea sanitară, martorul

B.V.S.D. a fost internat la Secția de Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC

din Baia Mare, în secția unde inculpata P.L.M. deținea și calitatea de medic

șef de secție. Astfel, martorul a fost internat de mai multe ori, respectiv în

perioadele 01 ianuarie 2007 - 07 februarie 2007 și 16 iunie 2007 - 28 iunie

2007.

În actul de

inculpare, procurorul a reținut că inculpata i-ar fi precizat martorului că

afecțiunile de care acesta suferă i-ar permite pensionarea pentru caz de boală.

Rechizitoriul reține, de asemenea, că inculpata i-a spus martorului că poate

să-i întocmească dosarul cu propunerea de pensionare pentru caz de

invaliditate, pentru a fi depus la comisia de expertiză a capacității de muncă,

condiționându-l de plata sumei de 1.000 RON, iar martorul ar fi remis această

sumă inculpatei.

Ulterior, martorul a

fost trimis pentru a face și alte investigații și a fi consultat și de alți

medici specialiști din unitățile sanitare din Baia Mare, pentru a obține și

acte care să ateste afecțiunile de care suferea. în acest context, martorul,

conștientizând că va fi nevoit să facă și alte cheltuieli, să dea și alte sume

de bani, de care nu mai dispunea, a renunțat să-și facă investigațiile

recomandate de inculpată, nemaidorind să i se întocmească documentația pentru

pensionare. Procurorul reține, de asemenea, că martorul B.V.S.D. a comunicat

inculpatei acest lucru, fiind externat din unitatea sanitară, dar inculpata

i-ar fi precizat că nu poate să-i restituie decât o parte din banii pe care i-a

primit, respectiv 500 RON, sumă pe care martorul nu a primit-o, dar nici n-a

mai abordat-o în continuare pe inculpată.

Rechizitoriul reține

că fapta și vinovăția inculpatei P.L.M. sunt dovedite cu următoarele mijloace

de probă: documentația medicală, respectiv foile de observație clinice, în

xerocopii, declarația martorului B.V.S.D., dată în faza de urmărire penală,

ambele coroborate cu cele declarate de inculpată și cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală.

Tribunalul, analizând

acuzația în ceea ce privește fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, prin

prisma probelor administrate în cauză, a apreciat însă că aceasta nu se

confirmă, întrucât prezumția de nevinovăție a inculpatei nu a fost înlăturată.

S-a apreciat că

acuzarea nu a adus suficiente probe care să fundamenteze acuzația, respectiv să

demonstreze vinovăția inculpatei, aceasta beneficiind, de prezumția de

nevinovăție și nefiind obligată să-și dovedească nevinovăția.

Tribunalul a reținut

că, într-adevăr, potrivit foilor de observație clinice, precum și a biletelor

de internare rezultă că, în perioada 01 februarie 2007 - 07 februarie 2007,

respectiv 16 iunie 2007 - 28 iunie 2007, numitul B.V.S.D. a fost internat în

Secția Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, unde inculpata

avea calitatea de medic specialist și medic șef de secție.

Totodată, mai reține

că singura probă de vinovăție care ar putea fi avută în vedere este declarația

numitului B.V.S.D., dată în faza de urmărire penală, dar care, audiat în cursul

judecății, nu a mai susținut aceeași variantă. Dimpotrivă, deși martorul arată

că ar fi remis inculpatei suma de 1.000 RON pentru ca aceasta să-i pregătească

dosarul de pensionare, acesta mai învederează faptul că la discuție nu a mai

participat nicio altă persoană, neexistând astfel nicio probă în sensul

susținerii acestei versiuni.

De asemenea, martorul

B.V.S.D. arăta, cu ocazia audierii în fața instanței, că declarațiile date în

2009 s-au produs după ce "cineva mi-a dat telefon, m-a întrebat dacă am

făcut analize la TBC și a început să mă tragă de limbă. Atunci am fost provocat

la discuții și am fost înregistrat".

Martorul a arătat cu

ocazia audierii, că "am primit mai multe telefoane de amenințare, inclusiv

noaptea, că dacă nu zic de ea mă bagă pe mine la pușcărie". A arătat în

continuare "precizez că eu prima dată am fost sunat de către o persoană

care se recomanda ca fiind de la poliție, era cu număr ascuns, dar eu nu aveam

de unde să știu dacă era de la poliție sau nu. Ulterior, eu mi-am schimbat

numerele de telefon, dar și așa m-au găsit".

Din cuprinsul

declarației martorului mai rezultă că, în perioada respectivă, martorul era

într-o profundă stare de tulburare emoțională, datorată atât divorțului prin

care trecuse, precum și a faptului că în cursul anului 2009 îi decedase

copilul. Așa cum martorul însuși declară, în perioada respectivă, acesta

consuma, în mod constant, băuturi alcoolice.

Având în vedere că,

potrivit art. 68 C. pen., legiuitorul a prevăzut că este oprit a se întrebuința

amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni și îndemnuri

în scopul de a se obține probe, tribunalul a înlăturat declarația martorului

B.V.S.D., de altfel singura probă care susținea acuzația adusă de parchet cu

privire la prima faptă reținută în rechizitoriu.

Totodată, Tribunalul

nu și-a însușit argumentul acuzării nici în ceea ce privește incidența art. 255

alin. (3) C. pen., întrucât modalitățile prin care organul judiciar este

încunoștințat cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sunt prevăzute expres

de lege și sunt reglementate în mod expres în art. 222 - 223 C. proc. pen.

Or, declarațiile

făcute în mass-media "nu pot fi considerate ca fiind modalitatea de

aducere la cunoștința autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire să

fi fost sesizat în condițiile legii". De altfel, condițiile în care au

fost aduse la cunoștința publicului de către numitul B.V.S.D. elementele ce

constau în acuzația adusă inculpatei au fost relatate de acesta cu ocazia

audierii de către instanță.

Sesizarea organului

de urmărire penală s-a produs urmare a plângerii depuse la data de 17 februarie

2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș de către conducerea

Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare, sesizarea fiind înregistrată inițial

în registrul de petiții și, de abia la data de 08 aprilie 2012 a fost întocmită

propunerea ca sesizarea să fie înregistrată ca lucrare penală.

Tribunalul nu și-a

însușit teza acuzării nici în ceea ce privește poziția inculpatei, aceasta a

negat faptele reținute în sarcina sa, iar această atitudine procesuală, precum

și dreptul la tăcere nu pot fi considerate ca probe de vinovăție. Pentru aceste

considerente, tribunalul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 66 C. proc. pen. a

achitat pe inculpată pentru prima faptă reținută în sarcina sa în rechizitoriu.

2) În ceea ce

privește fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, procurorul a reținut că

martora S.E.G. a prezentat diverse afecțiuni și, auzind unele discuții de la

persoane din localitatea de domiciliu, sat Recea, județul Maramureș, din care

rezulta că inculpata poate "să ajute" unele persoane să se pensioneze

pe caz de boală, s-a prezentat la Spitalul de Pneumoftiziologie. A abordat-o pe

inculpată, expunându-i faptul că este bolnavă și că ar dori pensionarea pe caz

de boală. Inculpata i-a promis că-i va întocmi documentația, condiționând-o

însă de plata sumei de 1.000 RON. Martora S.E.G. a fost internată în Spitalul

de Pneumoftiziologie, în secția unde își desfășura activitatea, inculpata i-a

întocmit documentația de pensionare, dar anterior martora i-a dat inculpatei

suma solicitată, respectiv 1.000 RON. Martora S.E.G. a fost pensionată pentru

caz de boală.

Procurorul a reținut

că fapta și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu următoarele mijloace de

probă: declarațiile martorei S.E.G., proces-verbal de confruntare între martoră

și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală.

Tribunalul, prin

prisma probelor ce au fost administrate, a apreciat că nici acest act material

nu este dovedit.

În primul rând, s-a

arătat că singura probă care ar susține acuzația este declarația martorei

S.E.G., dată în cursul urmăririi penale și care, deși a fost legal citată, nu

s-a prezentat pentru a fi audiată în cursul judecății. Astfel, deși din actele

medicale depuse la dosar rezultă că martora S.E.G. a fost internată în două

perioade la Spitalul TBC din Baia Mare și inculpata i-a întocmit documentația

de pensionare, tribunalul apreciază că simpla mărturie a numitei S.E.G., făcută

în cursul urmăririi penale, în sensul că i-a remis inculpatei suma de 1.000 RON

nu poate fi reținută ca probă certă de vinovăție a inculpatei, în condițiile în

care alte probe nu dovedesc acest lucru.

Inculpata a negat în

mod constant, în cursul urmăririi penale, primirea sumei de bani.

De altfel, în

cuprinsul declarației olografe dată de martora S.E.G., martora face referire și

la remiterea altor sume de bani către alți medici, care i-au acordat acesteia

asistență medicală, cu privire la care însă organul de urmărire penală nu s-a

sesizat.

Or, în acest context,

tribunalul a apreciat că reținerea declarației martorei care a fost audiată

doar de procuror, în cursul urmăririi penale, fără posibilitatea reaudierii

acesteia în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului

nemijlocirii administrării probei în fața judecătorului, nu poate fi acceptată

ca unic temei al acuzației ce i se aduce inculpatei.

Pentru aceste motive,

tribunalul a apreciat că prezumția de nevinovăție în ceea ce privește pe

inculpată nu a fost răsturnată de către parchet, organul de urmărire penală nu

a furnizat probe certe de vinovăție, ci a uzat de simple presupuneri și deducții,

motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpatei, apreciind că fapta nu

există.

3) În ceea ce

privește fapta reținută la pct. 2 din rechizitoriu, tribunalul a reținut în

baza probelor administrate, următoarele:

Martorul L.I. a avut

probleme de sănătate în perioada 2006 - 2007, fiind internat la Secția de

Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din Baia Mare, în secția inculpatei

P.L.M., aceasta fiind de altfel și medicul care i-a acordat asistență medicală

în perioada 25 noiembrie 2006 - 30 noiembrie 2006 și, respectiv, 17 martie 2007

- 27 martie 2007.

Martorul a întrebat-o

pe inculpată dacă poate să îi facă propunere de pensionare, solicitându-i

totodată să precizeze cât l-ar costa întocmirea dosarului. Inculpata a precizat

că mai întâi va trebui să vadă analizele medicale și doar după aceea se va

putea pronunța, însă i-a spus totodată martorului că "prețul" ar fi

de 800 RON. Martorul a dat inculpatei suma de bani, pentru ca aceasta să

întocmească propunerea de pensionare. În momentul remiterii sumei de bani de

către martorul L.I. nu a mai fost nimeni de față, însă despre faptul că această

sumă a fost predată doctoriței P.L.M. știa și martora L.L.. Ulterior, întrucât

dosarul de pensionare a martorului nu a fost aprobat, acesta a căutat-o pe

inculpată și i-a cerut banii înapoi, inculpata restituindu-i suma respectivă.

Tribunalul a reținut,

de asemenea că, așa cum rezultă din declarația martorului L.I., inculpata nu

l-a condiționat pe acesta în ceea ce privește efectuarea analizelor și

întocmirea dosarului de pensionare de predarea acelei sume de bani. De

asemenea, inițiativa acestei discuții, precum și a remiterii sumei a aparținut

martorului L.I.

Fapta și vinovăția

inculpatei sunt dovedite cu declarația martorului L.I., care se coroborează cu

declarația martorei L.L., care confirmă faptul că soțul său, martorul L.I., a

remis o sumă de bani inculpatei, iar discuțiile purtate în casă se refereau la

suma de 8 sau 10 milioane lei, bani, care au fost ulterior restituiți de către

inculpată.

Aceste declarații de

martori se coroborează cu actele medicale care atestă faptul că în perioadele

menționate anterior, martorul L.I. a fost spitalizat în secția doctoriței

P.L.M., aceasta întocmindu-i și dosar de pensionare.

S-a reținut că în

drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în

mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu de la numitul L.I., constituie infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., pentru care instanța condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni

închisoare.

4) În ceea ce

privește fapta reținută la pct. 4 din rechizitoriu, în baza probelor legal

administrate, tribunalul a reținut că martora B.M., în cursul anului 2007 s-a

deplasat la Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare, a căutat-o și a

abordat-o pe inculpată, spunându-i acesteia că ar dori pensionarea pentru caz

de invaliditate, având probleme de sănătate.

Așa cum rezultă din

declarația dată de martoră în cursul judecății, martora a abordat-o în mod

direct pe inculpată cu intenția de a-și rezolva dosarul de pensionare. În

discuțiile purtate cu inculpata, aceasta i-a solicitat martorei suma de 10

milioane lei, "ca să o ajute să se pensioneze". Martora a fost

internată în secția unde inculpata desfășura activitatea de medic, respectiv

medic șef de secție, în perioada 31 ianuarie 2007 - 06 februarie 2007 și,

respectiv, 26 mai 2007 - 14 iunie 2007. Martora B.M. a remis inculpatei suma de

1.000 RON, de față la predarea banilor nu a fost nicio altă persoană, însă

aspecte cu privire la remiterea sumei de bani a cunoscut și fratele martorei,

respectiv B.G.. întrucât comisia de expertiză a respins propunerea de

pensionare întocmită de către inculpata P.L.M. cu privire la martora B.M.,

aceasta a solicitat inculpatei să-i restituie suma dată, fapt ce s-a și

realizat, de altfel.

La reținerea

vinovăției inculpatei, tribunalul a avut în vedere declarația dată de martora

B.M., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, declarația

acestei martore fiind coroborată cu actele medicale care atestă faptul că

martora a fost internată în perioada anterior menționată, la Secția de Pneumologie

I de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare, la doctorul P.L.M.

În drept, fapta

inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct

suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale

de serviciu, de la numita B.M., constituie infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru

care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

5) Cu privire la

fapta reținută la pct. 5 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate,

tribunalul a stabilit că:

În cursul anului

2007, pe fondul problemelor de sănătate avute, martora P.R. a luat legătura cu

inculpata P.L.M., pe care o cunoștea dinainte, pentru că, în urmă cu mai mulți

ani, o tratase și pe mama acesteia, solicitând inculpatei să îi efectueze

investigații medicale și, totodată, să-i întocmească dosar de pensionare.

Astfel, martora a fost internată în secția a cărei șef era inculpata, în

perioadele 16 octombrie 2006 - 24 octombrie 2006, respectiv 10 mai 2007 - 25

mai 2007 și 19 iunie 2007 - 27 iunie 2007. După prima internare, martora i-a

remis inculpatei P.L.M. suma de 1.000 RON, pentru a-i întocmi dosarul de

pensionare, suma de bani fiind predată inculpatei din inițiativa martorei,

inculpata necondiționând întocmirea dosarului de pensionare a martorei de

predarea acestei sume de bani.

Banii au fost predați

doctoriței în cabinet, de față nemaifiind nicio altă persoană. întrucât dosarul

de pensionare i-a fost respins de către comisia de expertizare, martora a

solicitat inculpatei restituirea sumei de bani pe care i-o dăduse iar, deși în

prima fază inculpata a refuzat să-i restituie suma, ulterior banii i-au fost

predați martorei, de față nefiind de asemenea nicio altă persoană.

Vinovăția inculpatei,

în ceea ce privește această faptă descrisă mai sus, este dovedită cu declarația

martorei P.R., coroborată cu declarațiile martorilor P.M., fratele martorei,

precum și cu declarația martorului B.V.S. Din declarațiile martorilor P.M. și

B.V.S. rezultă că aceștia aveau cunoștință despre faptul că martora a fost

internată la Spitalul TBC din Baia Mare, la doctorița P.L.M. și "că i-a

dat acesteia suma de 10 milioane lei vechi pentru rezolvarea pensionării".

De asemenea, probele testimoniale se coroborează cu actele medicale care

dovedesc faptul că martora a fost internată în secția unde desfășura

activitatea, în calitate de medic, inculpata P.L.M.

S-a reținut că în

drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în

mod direct suma de 1.000 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu, de la numita P.R., constituie infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni

închisoare.

6) În ceea ce

privește fapta descrisă la pct. 6 din rechizitoriu, în baza probelor legal

administrate, tribunalul a constatat că martorul G.I., în anul 2007 a fost

internat pentru afecțiuni pulmonare la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare,

în secția unde inculpata desfășura activitatea în calitate de medic, dar

deținea în același timp și calitatea de medic șef secție. Martorul G.I. a fost

internat la Secția Pneumologie I din cadrul Spitalului TBC Baia Mare, în

perioada 07.02 - 13 februarie 2007 și, respectiv, în luna iunie 2007, când i

s-a și întocmit documentația cu propunerea de pensionare. Imediat după prima

pensionare, martorul a întrebat-o pe doctorița P.L.M. dacă s-ar putea pensiona,

iar aceasta i-a răspuns că s-ar putea pensiona, însă îl va costa suma de 1.000

RON. Martorul a predat suma de bani inculpatei, în cabinetul acesteia, de față

nemaifiind nicio persoană.

Vinovăția inculpatei

pentru fapta descrisă anterior a fost reținută de tribunal în baza probelor

legal administrate, respectiv declarația martorului G.I., declarația care se

coroborează și cu mărturia numitei G.M., precum și cu actele medicale depuse la

dosar și care atestă faptul că martorul a fost internat la Spitalul TBC din

Baia Mare, în perioadele menționate anterior. Din declarația martorei G.M.

rezultă că martora avea cunoștință de faptul că soțul său a predat inculpatei

suma de 10 milioane lei, în cabinetul acesteia, arătând totodată că doctorița

P.L.M. nu l-a constrâns pe acesta pentru remiterea sumei, iar banii nu au fost

ulterior ceruți înapoi de către martor, deși dosarul de pensionare nu i-a fost

admis prima dată de către comisia de expertizare.

S-a apreciat că, în

drept, fapta inculpatei P.L.M., care, având calitatea de funcționar, a primit

în mod direct suma de 1.000 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu, de la numitul G.I., constituie infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni

închisoare.

7) Cu privire la

fapta reținută la pct. 7 din rechizitoriu, în baza probațiunii administrate,

tribunalul a reținut că, în cursul anului 2007 martorul B.V.S. a fost internat

la Secția de Pneumologie I de către inculpata P.L.M.. Așa cum rezultă din

actele medicale depuse, martorul a fost internat de mai multe ori, în perioada

2007 - 2008, în cadrul secției a cărei șef era inculpata, martorul abordând-o

în aceste împrejurări pe inculpată, în legătură cu posibilitatea ca aceasta

să-i întocmească dosar de pensionare. Inculpata i-a precizat martorului că ar

putea să întocmească dosarul cu propunere de pensionare pe caz de invaliditate,

dar că aceasta ar costa 1.000 RON. Martorul a predat inculpatei doar suma de

800 RON, în cabinetul acesteia, de față nefiind nicio altă persoană. Așa cum

rezultă din probele administrate, discuția în ceea ce privește posibilitatea

pensionării a fost inițiată de către martor, iar suma predată de acesta

inculpatei nu a fost restituită.

Vinovăția inculpatei

cu privire la fapta descrisă anterior este dovedită prin declarația martorului

B.V.S., coroborată cu declarația martorei B.M. și a actelor medicale, care

confirmă faptul că martorul a fost internat și i s-a întocmit propunerea în

vederea pensionării de către inculpata P.L.M., în calitate de medic la Spitalul

TBC din Baia Mare. Din declarația martorei B.M. a rezultat faptul că martora

avea cunoștință despre discuția purtată de soțul său, B.V.S. cu inculpata

P.L.M. și că martorul îi predase acesteia suma de 8 milioane lei, în vederea

pensionării.

S-a reținut că în

drept, fapta inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în

mod direct suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle

sale de serviciu, de la numitul B.V.S., constituie infracțiunea de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru

care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

8) În ceea ce

privește fapta descrisă la pct. 8 din rechizitoriu, tribunalul a reținut, în

baza probelor administrate, că martorul M.T., în cursul anului 2008, a fost

internat la Secția de Pneumoftiziologie I, acolo unde inculpata desfășura

activitatea de medic și deținea calitatea de medic șef secție. În acest

context, martorul a întrebat-o pe inculpată dacă l-ar putea ajuta cu

pensionarea pentru caz de invaliditate, iar aceasta i-a răspuns că îl costă 8

milioane lei. Banii au fost predați de către martor inculpatei, în cabinetul

acesteia, de față nefiind nicio altă persoană. Inculpata a întocmit

documentația pentru pensionarea de invaliditate, iar comisia de expertiză a

hotărât pensionarea martorului M.T. la data de 26 mai 2008, în gradul III de

invaliditate.

Vinovăția inculpatei

în ceea ce privește fapta descrisă anterior este dovedită cu declarația

martorului M.T., coroborată cu declarația martorei M.M. și cu actele medicale

care dovedesc faptul că martorul a fost internat în Secția de Pneumologie I din

Spitalul TBC Baia Mare și că inculpata i-a întocmit dosarul privind propunerea

de pensionare pentru caz de invaliditate a martorului. Tribunalul are în vedere

și declarația martorei M.M., în care aceasta a învederat faptul că martorul a

predat o sumă de bani în vederea întocmirii dosarului de pensionare,

necunoscând însă în mod categoric că acea sumă de bani ar fi fost remisă

inculpatei.

În drept, fapta

inculpatei P.L.M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct

suma de 800 RON, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale

de serviciu, de la numitul M.T., constituie infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pentru

care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Constatând că

infracțiunile anterior descrise au fost săvârșite de către inculpată în concurs

real, tribunalul, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 3 luni

închisoare.

Apreciind că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind

întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., tribunalul a

dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe un termen de încercare

de 2 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.

pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei aplicate

inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în

interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepselor și a modului de executare, tribunalul a avut în vedere împrejurările

și modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele de către inculpată,

faptul că aceasta este o persoană cu studii superioare și care nu are

antecedente penale, acest ultim aspect fiind reținut ca și circumstanță

atenuantă.

În ceea ce privește

împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care a fost reținută

vinovăția inculpatei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au remis

sumele de bani inculpatei, martori audiați în mod direct de către instanță

(L.I., B.M., P.R., G.I., B.V.S., M.T.), aceștia au fost cei care au avut

inițiativa actului de corupere a medicului, propunând acesteia întocmirea

dosarului de pensionare, având totodată disponibilitatea predării către aceasta

a sumelor de bani reținute.

La termenul de

judecată din 04 septembrie 2012 instanța a pus în discuție reprezentantului

Ministerului Public eventualitatea extinderii procesului penal cu privire la

persoanele care au avut inițiativa remiterii sumelor de bani, fără a fi fost

constrânse să facă acest lucru, având în vedere elementele care au rezultat în

urma cercetării judecătorești, însă procurorul a arătat la termenul de judecată

din data de 30 septembrie 2012 că nu înțelege să solicite extinderea procesului

penal împotriva altor persoane și pentru alte fapte.

Din probatoriul

administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, dar și în cursul

cercetării judecătorești (fiind audiați martori, foști pacienți ai inculpatei,

C.Z., C.I., C.V., T.S., L.V.S.), a rezultat că pacienții nu au fost constrânși

de către inculpată și nu au predat acesteia nicio sumă de bani, nici în vederea

administrării tratamentului și nici în vederea întocmirii dosarului de

pensionare. Acest aspect a fost reținut de instanță în circumstanțierea conduitei

profesionale a inculpatei.

Tribunalul a respins

probele indirecte, considerate de către procuror ca fiind probe de vinovăție

"generală" - actele întocmite de către comisia desemnată de către

managerul unității în care a fost consemnată activitatea desfășurată de

inculpată, privind propunerile de pensionare efectuate de medicii de la

Spitalul de Pneumoftiziologie pentru anii 2007 - 2008 și care atesta

preponderența propunerilor făcute de către inculpată, din totalul pensionărilor

făcute de ceilalți medicii din unitatea respectivă.

Instanța nu a admis

raționamentul acuzării în sensul că numărul mare de pensionări făcute de

inculpată ar constitui probe indirecte pentru activitatea de corupție de care

este acuzată aceasta și nici într-un caz, în mod concret în ceea ce vizează

faptele deduse judecății în prezentul dosar. Reținerea unui asemenea argument

ar fi deosebit de riscant în situația în care nu se sprijină pe probe certe,

existând pericolul ca asupra unor medici să planeze suspiciuni de corupție în funcție

de date statistice sau de numărul pacienților pe care-i investighează.

Dimpotrivă,

tribunalul a apreciat că, dacă acest element ar fi reținut în cauză, atunci ar

putea fi interpretat ca fiind urmarea specializării și reputației pozitive a

inculpatei sub aspect profesional, lucru dovedit de inculpată prin actele

depuse la dosar, prin care a făcut dovada numeroaselor sale specializări, dar

și prin declarațiile celorlalți medici de la Spitalul de Pneumoftiziologie,

care au arătat că nu exista un plafon maxim al propunerilor de pensionare, pe

care un medic le putea formula (martora Z.P.I., O.C.D. și O.L.).

De altfel, martorele

menționate anterior au arătat că discuțiile legate de numărul mare al dosarelor

de pensionare înaintate de către inculpata P.L.M. a constituit un element de

verificare al conducerii Spitalului TBC pe fondul conflictului de muncă

izbucnit în cadrul spitalului în perioada 2009, între conducerea Spitalului TBC

și o parte dintre medici, inclusiv doctorița P.L.M.

Tribunalul a reținut

faptul că inculpata a fost caracterizată de noua conducere a unității, dar și

de colegii de muncă, medici specialiști și primari, având o activitate

meritorie pe plan profesional și științific.

Toate aceste elemente

au fost avute în vedere de către instanță la individualizarea pedepselor și a

modului de executare a acestora, apreciind că scopul pedepsei rezultante poate

fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 118

lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpată a sumei de 2800 RON, respectiv sumele remise acesteia de către

martorii G.I., B.V.S., M.T., celelalte sume fiind restituite de către inculpată

persoanelor de la care aceasta le-a primit.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Maramureș și inculpata P.L.M.

Inculpata a solicitat

desființarea sentinței atacate achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, arătând

că vinovăția nu este susținută de nicio probă concludentă, întregul material

probator al acuzării bazându-se pe declarații de martori, care nu sunt

coroborate cu alte mijloace de probă, ci sunt susținute doar de alte declarații

indirecte. Așa fiind, inculpata trebuie să beneficieze de prezumția de

nevinovăție.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Maramureș a solicitat desființarea parțială a hotărârii atacate și

înlăturarea soluției de achitare a inculpatei pentru faptele prev. la pct. 1 și

3 din rechizitoriu, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită și pentru cele două acte materiale înlăturate de

instanță, cu reținerea dispoz. art. 41 alin. (2) C. pen.; înlăturarea

circumstanței atenuante prev. de disp.art. 74 lit. a) C. pen. și, în

consecință, a se aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, înscrisă între

limitele speciale prevăzute de textul de lege și suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 55/A din 25 martie 2013 Curtea de Apel Cluj în baza art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 558 din 8 noiembrie 2012 a

Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o în parte, cu privire la încadrarea

juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și

cuantumul sumei confiscate.

A condamnat pe

inculpata P.L.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art.

6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din 8 infracțiuni

de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A menținut

suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 6 luni.

În temeiul art. 118

lit. e) C. pen., art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpată suma de

4800 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata

P.L.M., împotriva aceleași sentințe penale.

S-a apreciat că

instanța de fond a reținut corect starea de fapt corespunzătoare realității,

constând în aceea că inculpata P.L.M., având calitatea de medic primar - șef

secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare din cadrul

Direcției de Sănătate Publică Maramureș, în perioada anilor 2007 - 2008, a

pretins și a primit sume de bani, cuprinse între 800 și 1000 RON, de la

bolnavii internați în secție (martorii L.I., B.M., P.R., G.I., B.V.S., M.T.)

pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea

documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de invaliditate).

Inculpata a negat

comiterea faptelor, în fața instanței de apel arătând că este vorba de o

înscenare, de o răzbunare a conducerii spitalului, urmare a conflictelor de

muncă, pe care le-a avut cu aceasta cu referire la recunoașterea în instanță a

unor drepturi salariale.

S-a reținut că

apărările inculpatei nu pot fi primite, nefiind dovedite, ci dimpotrivă, au

fost infirmate de întregul material probator administrat în cauză și, mai mult,

inculpata însăși, întrebată fiind a arătat că, deși în conflictul avut cu

conducerea spitalului au fost implicați mai mulți colegi, mai mulți medici, a

fost singura cu privire la care organele de urmărire penală s-au sesizat sub

aspectul faptelor din prezenta, niciun alt medic nefiind cercetat penal, ceea

ce exclude o acțiune concertată a conducerii, respectiv, o răzbunare sub forma

denigrării celor care și-au câștigat anumite drepturi în justiție.

S-a constatat că

neîntemeiat instanța de fond a apreciat că două din actele materiale de luare

de mită, reținute în sarcina inculpatei, respectiv, cele în legătură cu

martorii B.V.S.D. și S.E.G. - nu au fost dovedite în cauză, cu următoarea

motivare:

În cursul anului 2007

martorul B.V.S.D. a dat inculpatei suma de 1000 RON pentru întocmirea dosarului

cu propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate, din documentația

medicală, respectiv foile de observație clinică (potrivit cărora în' perioada

01 februarie 2007 - 07 februarie 2007, respectiv 16 iunie 2007 - 28 iunie 2007,

numitul B.V.S.D. a fost internat în Secția Pneumoftiziologie I de la Spitalul

TBC din Baia Mare, unde inculpata avea calitatea de medic specialist și medic

șef de secție), dar și declarațiile martorului B.V.S.D., din cursul urmăririi

penale și din faza de judecată, constante sub aspectele esențiale al remiterii

sumei de bani și scopului pentru care au fost dați.

S-a reținut că în

faza de judecată martorul ar fi prezentat altă variantă a derulării faptelor,

întrucât martorul a arătat și în fața instanței că a dat inculpatei suma de

1000 RON "ca să-i pregătească dosarul de pensionare", însă nu au

relevanță în cauză sub aspectul existenței și acestui act infracțional,

celelalte susțineri ale martorului: că nu a fost constrâns să dea banii, că nu

a mai fost nimeni de fată la remiterea sumei de bani sau că, în 2009 a dat

declarație în fața organelor de urmărire penală după ce a fost sunat de o

anumită persoană, care l-ar fi provocat la discuții și "l-a tras de limbă

în legătură cu acest subiect". Esențial este că martorul însuși, arată că

inculpata i-a spus că, "dacă vrea să îl ajute să-i facă dosarul trebuie

să-i dea 1000 RON" fără a-i spune ce va face cu banii, dacă sunt pentru ea

sau pentru altcineva.

De asemenea, s-a

apreciat că nu se poate susține, cum greșit a apreciat instanța de fond, că în

cauză sunt incidente dispoz. art. 68 C. proc. pen., în sensul că declarația

martorului B.V.S. din cursul urmăririi penale ar fi fost obținută prin

amenințări sau constrângere. Aceasta pentru că, pe de o parte, martorul a făcut

afirmații cu caracter general în acest sens - că l-a sunat cineva, care s-a

recomandat a fi de la poliție (fără însă a putea indica vreun nume), că a

primit mai multe telefoane de amenințare (în sensul că dacă nu zice de

inculpată, va fi băgat el la pușcărie), fără ca aceste susțineri să fie probate

în vreun fel, iar pe de altă parte, audiat fiind în instanță, martorul a

relatat, fără a fi supus vreunei presiuni sau constrângeri, în mod neechivoc,

că a dat inculpatei suma de 1000 RON "ca să-i pregătească dosarul de

pensionare".

S-a constatat că nu

există așadar, niciun dubiu, cu privire la remiterea sumei de bani către

inculpată și scopul în care a fost dată suma de 1000 RON.

Discuțiile adiacente

- în sensul că inculpata n-ar fi condiționat prestația medicală de plata

vreunei sume de bani sau că martorul nu a fost constrâns la plata sumei sau

modalitatea în care a ajuns să declare despre acest lucru (în urma primirii

unor telefoane de amenințare, despre care nu s-a făcut însă, dovada că ar avea

caracterul unor influențe frauduloase, în sensul art. 68 C. proc. pen.) - nu au

nicio relevanță asupra existenței faptei în materialitatea sa, așa cum,

detaliat și clar a fost relatată de martor.

De asemenea, faptul

că declarația martorului nu este susținută de alte probe testimoniale

(nemaifiind prezentă nicio persoană la remiterea sumei de bani) nu o lipsește

de valoarea probatorie, pentru că, nici în cazul celorlalte fapte reținute în

sarcina inculpatei, la momentul remiterii sumei de bani, nu au fost de față și

alte persoane, decât "mituitorul", celelalte persoane care cunoșteau

despre împrejurarea respectivă fiind, în fapt, persoane cărora li s-a relatat

de către cel care a dat banii (de regulă soț, soție, frate etc.), nicidecum

martori oculari.

S-a apreciat că

nerelevantă sub aspectul existenței faptei este și împrejurarea că, instanța nu

a considerat că în cauză sunt incidente dispoz. art. 255 alin. (3) C. pen.,

datorită modalității de sesizare a organului de urmărire penală; indiferent de

modalitatea în care s-a făcut sesizarea asupra acestui act infracțional - de

conducerea spitalului sau de mituitor, indiferent că procurorul nu l-a trimis

în judecată și pe martor pentru dare de mită sau că nu a înțeles să extindă

procesul penal față de acesta, conform art. 337 C. proc. pen. - esențială este

depoziția martorului care, neechivoc și constant, a declarat că a dat bani

inculpatei "ca să-i întocmească dosarul de pensionare", deci, ca

să-și exercite atribuțiile de serviciu.

Cu privire la martora

S.E.G., s-a constatat că rezultă din probele dosarului (declarațiile martorei

S.E.G. din cursul urmăririi penale, proces-verbal de confruntare între martoră

și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală), că inculpata

i-a promis acesteia că-i va întocmi documentația pentru pensionare pe caz de

boală, condiționând-o însă de plata sumei de 1.000 RON, sumă pe care martora

i-a remis-o, iar ulterior, martora a fost pensionată pe caz de boală.

S-a constatat că în

mod greșit, instanța de fond a apreciat că singura declarație a martorei din

cursul urmăririi penale nu este suficientă pentru a susține acuzația, în

condițiile în care martora nu a mai putut fi audiată nemijlocit, de către

instanță, deoarece întreaga poziție procesuală a martorei din cursul urmăririi

penale - cea relevată de declarațiile martorei și de confruntarea cu inculpata

- a fost una constantă, neechivocă - și nu există nici un motiv obiectiv ca

valoarea probatorie a acesteia să fie anulată.

Împrejurările că

aceeași poziție nu a putut fi exprimată și în fața instanței sau că, deși

martora face vorbire în declarația olografă de remiterea unor sume de bani și

către alți medici, care i-au acordat acesteia asistență medicală, organul de

urmărire penală nu s-a sesizat și cu privire la aceștia - nu poate face

judecătorul să înlăture depoziția martorei de la urmărire penală, în contextul

în care, se poate face aplicarea dispoz. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.,

respectiv, să se țină seama de depoziția acesteia de la urmărire penală,

întrucât, demersurile de a fi adusă în fața instanței au rămas fără rezultat,

fiind imposibilă audierea acesteia și de către judecător (a se vedea în acest

sens, procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, din care

rezultă că nu se cunoaște noua adresă a martorei) și, în condițiile în care, nu

s-a făcut dovada vreunei cauze, care să determine neveridicitatea susținerilor

martorei, faptul că cele relatate nu ar reflecta realitatea.

Instanța de apel a

apreciat că în cauză au fost dovedite și actele de luare de mită de la martorii

B.V.S.D. și S.E.G., astfel că, a reținut și aceste acte ca alcătuind conținutul

activității infracționale de care este acuzată inculpata.

Totodată, s-a

apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1)

C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și, nu conținutul constitutiv a 8 infracțiuni de luare de mită în concurs

real, conform actului de sesizare, deoarece, toate actele materiale de luare de

mită au fost comise în circumstanțe similare (de la persoane care doreau să se

pensioneze și care, prezentau anumite probleme de sănătate, ce, eventual,

reclamau anumite perioade de spitalizare), în modalități asemănătoare (de cele

mai multe ori, necondiționând actul medical, de plata vreunei sume de bani, dar

inducând pacienților ideea că, prin plata unei sume de bani, "pot fi

ajutați" să se pensioneze medical), de fiecare dată când s-a ivit

posibilitatea, aproximativ în aceleași intervale de timp, în decursul aceluiași

an - se poate aprecia că inculpata a avut încă de la început reprezentarea de

ansamblu a activității infracționale și că rezoluția sa, conturată încă de la

început, a persistat pe parcursul săvârșirii tuturor actelor materiale ale

infracțiunii de luare de mită, nefiind întreruptă de nicio cauză de natură să

determine luarea unei noi rezoluții, inculpata săvârșind faptele de câte ori

s-a ivit posibilitatea.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a sancțiunii, s-a constatat că prima instanță nu a

făcut o valorificare eficientă a acestor criterii, pedeapsa aplicată fiind una

extrem de redusă, apreciindu-se că nu poate realiza scopul prev. de art. 52 C.

pen.

Astfel, având în

vedere limitele speciale ale pedepsei (închisoarea de la 3 la 12 ani), gradul

de pericol social concret al faptelor - ridicat, dacă se are în vedere

amploarea activității infracționale, perioada de timp în care s-a desfășurat,

importanța relațiilor sociale lezate, consecințele produse, nu neapărat sub

aspect pecuniar ci, mai ales, sub aspectul modului în care relațiile de

serviciu și raporturile cu cei, în slujba cărora se exercită atribuțiile de

serviciu, trebuie să se desfășoare, dar și persoana inculpatei - fără

antecedente penale, într-adevăr, dar cu o poziție procesuală nesinceră, (în

fața instanței de apel, pentru că la instanța de fond, s-a prevalat de dreptul

la tăcere), încercând să tergiverseze soluționarea cauzei - s-a apreciat că

este necesară o pedeapsă într-un cuantum sporit, care să asigure realizarea

scopului pedepsei și, conștientizarea într-o măsură sporită a gravității faptei

și a consecințelor acesteia, pentru inculpată, dar și pentru societate.

S-au reținut

circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen. -atitudinea anterioară

a inculpatei, constând în lipsa antecedentelor penale, precum și în activitatea

profesională meritorie și aprecierea de care se bucură pe plan profesional

(dovedită cu înscrisurile depuse la dosar) - însă nu s-a redus într-atât

cuantumul pedepsei, încât să existe riscul ca aceasta să nu-și mai producă

efectul, să nu mai fie realizat scopul pentru care legiuitorul a instituit-o.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata P.L.M. și a solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele

nu există.

În motivarea

recursului, apărarea a susținut că sesizarea organelor judiciare s-a făcut de

către directorul spitalului la data de 17 februarie 2008, și - în opinia sa -,

nu putea fi admis apelul procurorului, în condițiile în care nu a fost

administrata nicio alta proba pentru a se trage concluzia ca inculpata se face

vinovata și pentru celelalte acte materiale, arătând că instanța a făcut o

analiza a declarațiilor martorului B.V.S. și a ajuns la concluzia ca

susținerile sale au fost făcute sub presiune, însă acestea nu sunt coroborate

cu niciun alt mijloc de proba. Martora S.E.G: a dat declarații numai la

urmărirea penală, nu a fost audiată în instanță, iar instanța nu a dat

eficienta dispozițiilor art. 327 C. proc. pen., fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind

nerespectarea administrării probelor direct și nemijlocit. A mai arătat

apărarea că invoca nulitatea absoluta cu privire la soluția de netrimitere în

judecată față de martorii audiați, susținând că soluția este nelegala,

sesizarea s-a făcut în baza unui articol din ziar, de unde rezulta că

depozițiile acestor martori nu pot constitui temei care sa conducă la concluzia

vinovăției inculpatei. A mai invocat și cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând recursul

declarat de inculpata P.L.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, se reține

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, la data de 25 martie 2013, deci ulterior intrării în

vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr.  2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă

casării numai în limita motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Referitor la cazul de

casare invocat de recurenta inculpată P.L.M. prin care a solicitat achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit b raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

("fapt