ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

04.06.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosarul x/2017, îndreptată prin încheierea din 6 iulie 2017, a fost admisă cererea de contopire formulată de petentul A., constatându-se că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 702 zile închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) C. pen., prin Sentința penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 București, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curții de Apel București, sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani, 8 luni și 702 zile de închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., prin Sentința nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 702 zile închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 București, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curții de Apel București, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate petentului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (6 ani și 8 luni), în total 6 ani și 2 luni și 20 de zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, iar, în baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa accesorie, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. .66 alin. (1), lit. a), b), h) și l) C. pen.

A fost menținută revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 261 din 7 decembrie 2012 a Judecătoriei Sighișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 192 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș și s-a dispus executarea restului de 702 zile rămase neexecutate alături de pedeapsa rezultantă mai sus stabilită, în total 6 ani, 2 luni și 722 zile de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o perioadă de 3 ani și a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. l) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, iar, în baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa accesorie, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), h) și l) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (6) C. pen., a fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 870 de RON aplicată prin Sentința nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 40 alin. (2) și (3) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată petentului, perioada de la 12 noiembrie 2016 la zi.

La data rămânerii definitive, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 2 octombrie 2017 de către Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2017.

La data de 19 august 2019, persoana condamnată A. a formulat, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, solicitând aplicarea dispozițiilor referitoare la infracțiunea continuată, prevăzute de art. 35 C. pen., și arătând că, faptele pentru care a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 5 București la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru tâlhărie, de Judecătoria Sectorului 6 București la 4 ani închisoare pentru tâlhărie și de către aceeași instanță la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, nu sunt concurente, fiind comise în aceeași lună din anul 2016.

Prin Sentința penală nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosarul x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că petentul a invocat formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., că hotărârile definitive prin care au fost pronunțate pedepse pentru fapte concurente nu reprezintă hotărâri care nu se pot concilia, iar, în ceea ce privește posibilitatea de aplicarea a unei decizii de neconstituționalitate pe calea revizuirii, s-a reținut că aceasta este admisibilă, numai în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Împotriva acestei sentințe revizuentul A. a formulat contestație, fără a indica vreun motiv de contestație, iar, prin Decizia penală nr. 10/C din 8 ianuarie 2020 a Tribunalului București, secția I penală, a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de reprezentantul Ministerului Public și a fost declinată cauza având ca obiect apel la cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței penale nr. 2722 pronunțată la 22 octombrie 2019 de Judecătoria sectorului 5 București, în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că petentul a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei sector 5 București, definitiva prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București, respectiv împotriva Sentinței penale nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei sector 6 București, definitiva prin Decizia penală nr. 727 din 10 mai 2017 a Curții de Apel București, susținând că faptele pentru care a fost condamnat în aceste hotărâri sunt elemente materiale ale unei infracțiuni continuate, iar nu împotriva Sentinței penale nr. 1572 din 26 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei executare se află, împrejurare în care s-a constatat că acesta a înțeles să formuleze revizuire împotriva unor sentințe de fond, care pot fi atacate cu apel, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 459 C. proc. pen. și art. 38 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.

Prin Decizia penală nr. 364/A din 20 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și, în baza art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în favoarea Tribunalului București, iar, în temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, reținându-se, în esență, că cererea de revizuire formulată de persoana condamnată privește Sentința penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, ca urmare a procedurii reglementate de art. 585 C. proc. pen., motiv pentru care, calea de atac incidentă în speță este cea a contestației, prevăzută de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât, raportat și la dispozițiile art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., competența materială de a soluționa calea de atac revine Tribunalului București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că instanța competentă să soluționeze calea de atac formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București este Tribunalul București.

În acest sens, se reține că nemulțumirea persoanei condamnate A. privește reținerea, cu ocazia judecării cererii de contopire, a dispozițiilor referitoare la existența și sancționarea concursului cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat distinct prin Sentința penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 București, definitivă prin Decizia nr. 727 din 10 mai 2017 a Curții de Apel București (fapte comise la datele de 8 noiembrie 2016 și 9 noiembrie 2016), respectiv prin sentința nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București (faptă comisă la 9 noiembrie 2016).

Totodată, se mai constată că, în cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., nu sunt criticate erorile judiciare ce ar fi fost realizate cu ocazia judecării infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat prin Sentința penală nr. 135 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Sector 6 București sau prin Sentința nr. 599 din 20 martie 2017 a Judecătoriei Sector 5 București, ci nereținerea dispozițiilor referitoare la unitatea legală de infracțiuni, prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen., cu ocazia soluționării cauzei având ca obiect contestația la executarea întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Potrivit art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentința prin care este respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Prin urmare, întrucât hotărârea supusă revizuirii este susceptibilă de a fi atacată cu calea ordinară de atac a contestației ce se poate declara împotriva hotărârilor prin care se soluționează cererile prevăzute de art. 585 C. proc. pen. (Sentința penală nr. 1572 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București), competența materială de a soluționa contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 2722 din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București aparține Tribunalului București.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (7) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.