ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3249/2013

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, apelanta reclamantă SC

P.L. SA Ploiești a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 200.000,00 RON,

consemnată cu recipisa de consemnare nr. 1070658 din 1120 martie 2013, cauțiune

stabilită în dosarul de declarat formulat împotriva Sentinței nr. 384/12

noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. 4619/105/2010.

În motivarea cererii de restituire s-a

arătat că prin încheierea de ședință din 21 martie 2013 s-a respins ca neîntemeiată

cererea de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 384 din 12

noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova și, cum această încheiere a

rămas irevocabilă prin nerecurare, iar de la data pronunțării au trecut mai

mult de 30 de zile consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea

cauțiunii.

La termenul de judecată din 14 iunie

2013, Curtea de Apel Ploiești a invocat excepția prematurității cererii de

restituire a cauțiunii și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin încheierea din 14 iunie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția prematurității cererii și în

consecință s-a respins cererea de restituire ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această încheiere,

instanța de apel a reținut că în cadrul apelului declarat împotriva Sentinței

nr. 384 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul

4619/105/2010, reclamanta SC P.L. SA Ploiești a solicitat suspendarea executării

acesteia, cerere în vederea soluționării căreia instanța de apel a stabilit la

termenul de judecată din 21 februarie 2013 obligația plății unei cauțiuni în

sumă de 200.000 RON.

Apelanta reclamantă a făcut dovada

consemnării cauțiunii precizate cu recipisa nr. 1010668/1 din 20 martie 2013,

depusă la dosar.

Prin încheierea de ședință din 21

martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins ca neîntemeiată

de reclamantei de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 384 din 12

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.

S-a apreciat că reclamanta nu a făcut

dovada rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a soluționat fondul,

situație în raport cu care s-a respins cererea ca prematur formulată în raport

de dispozițiile legale incidente.

Împotriva încheierii a declarat recurs

reclamanta, arătând că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor legale în materia restituirii cauțiunii, critici ce se subsumează

motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta

susține că, în opinia sa, dispozițiile art. 723

1

C. proc. civ.,

trebuie interpretate în sensul producerii de efecte juridice în concordanță cu

scopul instituirii unei astfel de obligații de garanție, fapt ignorat de

instanța de apel.

Mai arată recurenta că, prin

respingerea cererii, măsura reținerii în continuare a cauțiunii este excesivă

și aduce o constrângere societății reclamante, în condițiile în care creanța

stabilită prin sentința tribunalului a fost executată în integralitate,

situație în care societatea pârâtă și-a recuperat toate sumele pretinse prin

prezentul litigiu.

De altfel, mai susține recurenta,

pârâtă, în cadrul procedurii de executare silită, putea să se îndestuleze din

suma depusă cu titlu de cauțiune. Cum pârâta nu a formulat o asemenea cerere și

cum sentința tribunalului a fost executată silit înaintea rămânerii irevocabile

a litigiului pe fond, recurenta se află într-o situație atipică, pentru că nu

se mai impune indisponibilizarea sumei de bani depusă cu titlu de cauțiune, în

aceasta nemaigăsindu-și justificarea legitimă. Recurenta invocă art. 1056 din

Noul C. civ. și, pe cale de consecință, solicită admiterea cererii astfel cum a

fost motivată în fapt și în drept.

Față de actele și lucrările dosarului,

de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul ca întemeiat

și îl va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C.

proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta a invocat motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat că instanța de

apel a aplicat greșit dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea

se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care cel îndreptățit nu a

formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea

termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a

soluționat fondul cauzei.

În prezenta cauză, cererea de

suspendare vremelnică a executării hotărârii comerciale a fost respinsă, iar

pentru aceasta petenta a consemnat cauțiunea necesară.

Înalta

Curte apreciază că verificarea condițiilor impuse de art. 723

1

alin.

(3) C. proc. civ. trebuie realizată exclusiv în situația în care s-a dispus

susținerea executării unei hotărâri judecătorești, întrucât doar în această

ipoteză subzistă dreptul părții păgubite prin neexecutare de a se îndestula din

cauțiune pentru prejudiciul încercat cât timp executarea a fost suspendată.

În cazul în care cererea de suspendare

a executării a fost respinsă, nu subzistă niciun temei pentru reținerea în

continuarea cauțiunii pe seama și la dispoziția instanței.

În plus, Înalta Curte reține și că

reclamanta a plătit pârâtei suma stabilită prin Sentința nr. 384/2012.

În această situație, chiar dacă nu s-a

soluționat irevocabil fondul litigiului, în condițiile în care sentința

tribunalului a fost executată silit cu suma stabilită în sarcina reclamantei,

iar pârâta nu a formulat o cerere de despăgubiri în cadrul executării silite,

Înalta Curte apreciază că măsura restituirii cauțiunii este cu atât mai

justificată, mai ales că scopul cauțiunii este de a-l proteja pe creditorul

obligației cu o garanție (care este cauțiunea) care poate fi folosită pentru

eventualele despăgubiri la cererea părții interesate.

În acest context, Înalta Curte apreciază

că în mod greșit pricina a fost soluționată în sensul admiterii excepției

prematurității cererii de restituire a cauțiunii, fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA

Ploiești împotriva încheierii din 14 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care

o va modifica în tot. Va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității

invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în temeiul art. 723

1

,

raportat la art. 331 și următoarele C. proc. civ., va restitui reclamantei

originalul cauțiunii în sumă de 200.000 RON, consemnată în Dosarul nr.

4619/105/2010 cu recipisa de consemnare nr. 1070658/1 din 20 martie 2013, emisă

de CEC B. SA - Sucursala Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA Ploiești împotriva încheierii din 14

iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot încheierea recurată,

în sensul că respinge ca neîntemeiată excepția prematurității invocată din

oficiu. Admite cererea formulată de reclamanta SC P.L. SA Ploiești. Dispune

restituirea către reclamantă a originalului cauțiunii în sumă de 200.000 RON,

consemnată în Dosarul nr. 4619/105/2010 cu recipisa de consemnare nr. 1070658/1

din 20 martie 2013 emisă de CEC B. SA - Sucursala Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

11 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL