ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3249/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, apelanta reclamantă SC P.L. SA Ploiești a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 200.000,00 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. 1070658 din 1120 martie 2013, cauțiune stabilită în dosarul de declarat formulat împotriva Sentinței nr. 384/12 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. 4619/105/2010. În motivarea cererii de restituire s-a arătat că prin încheierea de ședință din 21 martie 2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 384 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova și, cum această încheiere a rămas irevocabilă prin nerecurare, iar de la data pronunțării au trecut mai mult de 30 de zile consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea cauțiunii.

La termenul de judecată din 14 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești a invocat excepția prematurității cererii de restituire a cauțiunii și a rămas în pronunțare pe această excepție. Prin încheierea din 14 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția prematurității cererii și în consecință s-a respins cererea de restituire ca prematur formulată. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că în cadrul apelului declarat împotriva Sentinței nr. 384 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul 4619/105/2010, reclamanta SC P.L. SA Ploiești a solicitat suspendarea executării acesteia, cerere în vederea soluționării căreia instanța de apel a stabilit la termenul de judecată din 21 februarie 2013 obligația plății unei cauțiuni în sumă de 200.000 RON.

Apelanta reclamantă a făcut dovada consemnării cauțiunii precizate cu recipisa nr. 1010668/1 din 20 martie 2013, depusă la dosar. Prin încheierea de ședință din 21 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins ca neîntemeiată de reclamantei de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 384 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova. S-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a soluționat fondul, situație în raport cu care s-a respins cererea ca prematur formulată în raport de dispozițiile legale incidente. Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta, arătând că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia restituirii cauțiunii, critici ce se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. În motivarea recursului, recurenta susține că, în opinia sa, dispozițiile art. 723 1 C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul producerii de efecte juridice în concordanță cu scopul instituirii unei astfel de obligații de garanție, fapt ignorat de instanța de apel. Mai arată recurenta că, prin respingerea cererii, măsura reținerii în continuare a cauțiunii este excesivă și aduce o constrângere societății reclamante, în condițiile în care creanța stabilită prin sentința tribunalului a fost executată în integralitate, situație în care societatea pârâtă și-a recuperat toate sumele pretinse prin prezentul litigiu. De altfel, mai susține recurenta, pârâtă, în cadrul procedurii de executare silită, putea să se îndestuleze din suma depusă cu titlu de cauțiune.

Cum pârâta nu a formulat o asemenea cerere și cum sentința tribunalului a fost executată silit înaintea rămânerii irevocabile a litigiului pe fond, recurenta se află într-o situație atipică, pentru că nu se mai impune indisponibilizarea sumei de bani depusă cu titlu de cauțiune, în aceasta nemaigăsindu-și justificarea legitimă. Recurenta invocă art. 1056 din Noul C. civ. și, pe cale de consecință, solicită admiterea cererii astfel cum a fost motivată în fapt și în drept. Față de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei. În prezenta cauză, cererea de suspendare vremelnică a executării hotărârii comerciale a fost respinsă, iar pentru aceasta petenta a consemnat cauțiunea necesară. Înalta Curte apreciază că verificarea condițiilor impuse de art. 723 1 alin. (3) C. proc.

civ. trebuie realizată exclusiv în situația în care s-a dispus susținerea executării unei hotărâri judecătorești, întrucât doar în această ipoteză subzistă dreptul părții păgubite prin neexecutare de a se îndestula din cauțiune pentru prejudiciul încercat cât timp executarea a fost suspendată. În cazul în care cererea de suspendare a executării a fost respinsă, nu subzistă niciun temei pentru reținerea în continuarea cauțiunii pe seama și la dispoziția instanței. În plus, Înalta Curte reține și că reclamanta a plătit pârâtei suma stabilită prin Sentința nr. 384/2012.

În această situație, chiar dacă nu s-a soluționat irevocabil fondul litigiului, în condițiile în care sentința tribunalului a fost executată silit cu suma stabilită în sarcina reclamantei, iar pârâta nu a formulat o cerere de despăgubiri în cadrul executării silite, Înalta Curte apreciază că măsura restituirii cauțiunii este cu atât mai justificată, mai ales că scopul cauțiunii este de a-l proteja pe creditorul obligației cu o garanție (care este cauțiunea) care poate fi folosită pentru eventualele despăgubiri la cererea părții interesate. În acest context, Înalta Curte apreciază că în mod greșit pricina a fost soluționată în sensul admiterii excepției prematurității cererii de restituire a cauțiunii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA Ploiești împotriva încheierii din 14 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în tot. Va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în temeiul art. 723 1 , raportat la art. 331 și următoarele C. proc. civ., va restitui reclamantei originalul cauțiunii în sumă de 200.000 RON, consemnată în Dosarul nr. 4619/105/2010 cu recipisa de consemnare nr. 1070658/1 din 20 martie 2013, emisă de CEC B. SA - Sucursala Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA Ploiești împotriva încheierii din 14 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată excepția prematurității invocată din oficiu. Admite cererea formulată de reclamanta SC P.L. SA Ploiești. Dispune restituirea către reclamantă a originalului cauțiunii în sumă de 200.000 RON, consemnată în Dosarul nr. 4619/105/2010 cu recipisa de consemnare nr. 1070658/1 din 20 martie 2013 emisă de CEC B. SA - Sucursala Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL