ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3087/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr.

2205 din 6 iunie 2012, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a respins

cererea formulată de reclamanta SC S. SA Horezu împotriva pârâtei Primăria

Orașului Horezu prin Primar, ca fiind formulată față de o persoană fără

capacitate procesuală de folosință.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a Primăriei orașului Horezu deoarece

aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci

nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în

judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta SC S. SA, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S. SA, reținând că, primăria nu

are personalitate juridică, pentru a avea calitate de parte în judecată, așa

cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

"orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte

în judecată".

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta SC S. SA a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare

Tribunalului Vâlcea.

Critica adusă

deciziei atacate se referă în esență la faptul că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre nelegală, având în vedere că cererea a fost formulată împotriva

Primăriei orașului Horezu prin Primar și față de împrejurarea că ambele

entități juridice, respectiv și primăria și orașul, sunt reprezentate de

primar, în mod greșit a fost admisa excepția lipsei capacității de folosință.

Mai mult decât atât,

recurenta susține că dispozițiile art. 21 și 62 din Legea nr. 215/2001 prevăd

că, aceste unități administrative sunt reprezentate în instanță de către

primar, astfel încât, în cazul în care s-ar admite opinia celor două instanțe,

aceasta ar echivala cu admiterea unui formalism exagerat și cu nerespectarea

principiului, conform căruia un act chiar de natură procesuală trebuie

interpretat în sensul în care poate produce efecte juridice.

Analizând criticile

aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte

constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de reclamanta

SC S. SA Horezu să fie respins, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., invocate în cauză, vizează situația recursului declarat

împotriva unei hotărâri care nu este supusă apelului, însă prezentul litigiu a

fost supus căii de atac a apelului, chiar reclamanta exercitând această cale de

atac, astfel că, invocarea acestui temei legal în susținerea recursului nu se

justifică.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei

legal.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, reclamanta SC S. SA Horezu susține că instanța de apel

a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât a aplicat greșit dispozițiile art. 21

și 62 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că, primăria și orașul sunt

reprezentate în instanță de către primar și că în mod greșit a fost admisă

excepția lipsei capacității de folosință.

Această critică nu

poate fi primită, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea

nr. 215/2001, primăria unității administrativ-teritoriale este o structură

funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar,

secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al

primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și

dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității

locale, astfel că, primăria nu are personalitate juridică, pentru a avea

calitatea de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora "orice persoană care are folosința

drepturilor civile poate să fie parte în judecată".

În acest sens s-a

reținut în mod corect că, primăria nu are personalitate juridică, pentru a avea

calitate de parte în judecată și ca urmare, excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a Primăriei orașului Horezu a fost întemeiată, deoarece

aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă,

care nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în

proces.

Tot în același

context, s-a reținut faptul că, nu are relevanță împrejurarea ca ambele

entități juridice, respectiv primăria și orașul sunt reprezentate de primar,

atâta timp cât Orașul Horezu nu a fost chemat în judecată, deși această unitate

administrativ-teritorială are personalitate juridică, cu capacitate juridică

deplină și patrimoniu propriu și numai acesta poate sta în judecată în calitate

de pârât.

În această situație,

trebuie reținută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. vizează aplicarea greșită a legii de către instanțele anterioare rezultată

din nesocotirea unor norme de drept substanțial, iar în speța de față o astfel

de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de apărări în fața

instanțelor devolutive.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC S. SA Horezu împotriva Deciziei nr. 51/A-COM

din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV