ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3087/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2205 din 6 iunie 2012, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta SC S. SA Horezu împotriva pârâtei Primăria Orașului Horezu prin Primar, ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei orașului Horezu deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta SC S. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S. SA, reținând că, primăria nu are personalitate juridică, pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC S. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere că cererea a fost formulată împotriva Primăriei orașului Horezu prin Primar și față de împrejurarea că ambele entități juridice, respectiv și primăria și orașul, sunt reprezentate de primar, în mod greșit a fost admisa excepția lipsei capacității de folosință. Mai mult decât atât, recurenta susține că dispozițiile art. 21 și 62 din Legea nr. 215/2001 prevăd că, aceste unități administrative sunt reprezentate în instanță de către primar, astfel încât, în cazul în care s-ar admite opinia celor două instanțe, aceasta ar echivala cu admiterea unui formalism exagerat și cu nerespectarea principiului, conform căruia un act chiar de natură procesuală trebuie interpretat în sensul în care poate produce efecte juridice.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC S. SA Horezu să fie respins, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., invocate în cauză, vizează situația recursului declarat împotriva unei hotărâri care nu este supusă apelului, însă prezentul litigiu a fost supus căii de atac a apelului, chiar reclamanta exercitând această cale de atac, astfel că, invocarea acestui temei legal în susținerea recursului nu se justifică. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta SC S. SA Horezu susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât a aplicat greșit dispozițiile art. 21 și 62 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că, primăria și orașul sunt reprezentate în instanță de către primar și că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință.

Această critică nu poate fi primită, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria unității administrativ-teritoriale este o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, astfel că, primăria nu are personalitate juridică, pentru a avea calitatea de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". În acest sens s-a reținut în mod corect că, primăria nu are personalitate juridică, pentru a avea calitate de parte în judecată și ca urmare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei orașului Horezu a fost întemeiată, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, care nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în proces. Tot în același context, s-a reținut faptul că, nu are relevanță împrejurarea ca ambele entități juridice, respectiv primăria și orașul sunt reprezentate de primar, atâta timp cât Orașul Horezu nu a fost chemat în judecată, deși această unitate administrativ-teritorială are personalitate juridică, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și numai acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.

În această situație, trebuie reținută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează aplicarea greșită a legii de către instanțele anterioare rezultată din nesocotirea unor norme de drept substanțial, iar în speța de față o astfel de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de apărări în fața instanțelor devolutive. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Horezu împotriva Deciziei nr. 51/A-COM din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV