ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2013

Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2003 lichidatorul judiciar M.C. SPRL Giurgiu a formulat cerere de atragere răspunderii personale a administratorului C.E. al debitoarei SC C.T.C. SRL pentru pasivul rămas neacoperit în sumă de 3.404.683,19 lei. Prin Sentința nr. 1391/2010 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de atragere a răspunderii personale a fostului administrator al SC C.T.C. SRL Giurgiu, C.E., reținând că în cauza de față nu s-au produs dovezi care să ateste faptul ca fostul administrator C.E. și-a exercitat mandatul cu încălcarea îndatoririlor legale referitoare la organizarea contabilității potrivit Legii nr. 82/1991 și la buna administrare a activelor societății.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitorul SC C.T.C. SRL, prin lichidator M.C. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 994 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de debitorul SC C.T.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1391 pronunțată la data de 21 decembrie 2010 de Tribunalul Buzău, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta C.E. la acoperirea parțială a pasivului debitoarei pentru suma de 1.396.905,11 lei (RON).

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în mod eronat instanța de fond nu a sesizat că există suficiente probe, cu privire la faptul că o parte din activul societății a fost deturnat, că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, iar valoarea pasivului neacoperit pentru care va fi atrasă răspunderea intimatei-pârâte, în condițiile art. 138 lit e) din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, va fi de 1.396.905,11 lei, formată din produse în curs de execuție a căror evidență financiar-contabilă nu a fost înlăturată în valoare de 1.367.247,44 lei, mărfuri aflate în magazie în valoare de 1.429,31 lei și active neidentificate faptic în valoare de 22,228,46 lei. Împotriva acestei decizii, C.E.

a formulat cerere de revizuire înregistrată la data de 3 iunie 2011, solicitând admiterea cererii și anularea deciziei atacate. Prin încheierea de ședință din 29 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., iar prin referatul din 14 iunie 2013 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs. Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte, conform art. 252 C. proc. civ. a dispus citarea părților pentru invocarea incidenței perimării. Art. 248 (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de un an.

Prin urmare pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare timp de un an și că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de către niciuna dintre părțile în proces reluarea judecării revizuirii. Se mai constată ca nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare. În acest context, potrivit art. 252 (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu (...)" pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție, deși 3 a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de revizuire, cu consecința prevăzută de art. 254 (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință imposibilității analizării pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 994 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV