ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 23 mai 2012, reclamantul L.G.

a chemat în judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate încălcarea abuzivă a prevederilor Constituției României, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor țării, precum și a legislației internaționale privind drepturile omului; - să se constate acordarea privilegiată de sporuri salariale cadrelor didactice preuniversitare care au obținut titlul științific de „Doctor” înainte de 31 decembrie 2009 și discriminarea celor care au obținut titlul științific de „Doctor” după 31 decembrie 2009; - să se constate neacordarea abuzivă și discriminatorie a drepturilor salariale ale reclamantului începând cu 28 iulie 2010, dată la care i s-a acordat titlul științific de „Doctor în geografie” prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; - să se dispună obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a Grupului Școlar Economic Administrativ și de Servicii C. ca reprezentant în teritoriu, la plata drepturilor salariale ce i se cuvin.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actele normative privind salarizarea unitară, precum și cele referitoare la stabilirea salariilor unor categorii de personal din sectorul bugetar, adoptate începând cu anul 2010 produc vădit elemente discriminatorii privind acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului didactic preuniversitar care au obținut titlul de „Doctor” după 31 decembrie 2009. Actele normative considerate discriminatorii sunt: Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 63/2011. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. De asemenea, a invocat și excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât reclamantul nu pretinde și nici nu dovedește că ar fi în prezența uni refuz nejustificat de a răspunde sau în prezența unui act administrativ emis de Guvern, pentru a fi incidente, în raport de această autoritate, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința nr. 2352 din 11 iunie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că reclamantul solicită stabilirea drepturilor sale salariale și obligarea pârâților la plata acestora, litigiul fiind astfel un conflict de muncă a cărei competență materială de soluționare revine în primă instanță Tribunalului Vâlcea.

Deși reclamantul este nemulțumit de anumite dispoziții legale, acesta nu urmărește anularea vreunui act administrativ emis de o autoritate publică centrală în condițiile Legii nr. 554/2004 pentru a atrage competența materială a instanței de contencios administrativ, așa cum se susține în întâmpinare. 2.2. Fiind învestit astfel cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, prin sentința nr. 1960 din 21 decembrie 2012. În motivare, a arătat că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de, secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale Curților de Apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc competența Curților de Apel de a soluționa în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. 2.3. Curtea de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49 din data de 8 februarie 2013, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Grupul Școlar Economic Administrativ și de Servicii C., înregistrată prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Tribunalului Vâlcea - complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei se structurează în două părți, și anume una prin care se solicită să se constate discriminarea între cadrele didactice care au obținut titlul de doctor până la data de 31 decembrie 2009 și cele care au obținut același titlu ulterior acestei date, iar cea de-a doua prin care se solicită plata drepturilor salariale ce i se cuvin, prin înlăturarea discriminării constatate. Acțiunea formulată de reclamant este însă o cerere în realizare, iar solicitarea constatării discriminării este doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având ca obiect drepturi salariale.

Pentru cererea în realizare, competența revine Tribunalului, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., fiind vorba de un litigiu de muncă. Aceeași instanță este competentă, în conformitate cu art. 18 C. proc. civ., să judece și cererea în constatare. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din actele depuse la dosar, se constată că în prezentul litigiu reclamantul nu contestă vreun act administrativ sau refuzul nejustificat al unei autorități publice de a răspunde unei cereri, astfel încât să fie atrasă competența materială a instanței de contencios administrativ, ci solicită plata drepturilor salariale cuvenite, în baza constatării discriminării, realizată pe cale legislativă, între cadrele didactice care au obținut titlul de doctor în perioade diferite, respectiv înainte sau după 31 decembrie 2009. Prin urmare, acțiunea formulată de către reclamant este o acțiune în realizare pentru soluționarea căreia competent este tribunalul, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., fiind vorba de un litigiu de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale. Capetele de cerere, prin care se solicită constatarea discriminării și înlăturarea acesteia, constituind doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având ca obiect drepturi salariale, competența de soluționare a acestora revine, în conformitate cu art. 18 C. proc. civ., tot tribunalului. Față de cele expuse și în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe L.G., Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), Grupul Școlar Economic, Administrativ și de Servicii C. și Guvernul României în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.