ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura

derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 23 mai 2012, reclamantul L.G. a chemat în

judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate încălcarea

abuzivă a prevederilor Constituției României, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor

țării, precum și a legislației internaționale privind drepturile omului;

- să se constate acordarea

privilegiată de sporuri salariale cadrelor didactice preuniversitare care au obținut

titlul științific de „Doctor” înainte de 31 decembrie 2009 și discriminarea celor

care au obținut titlul științific de „Doctor” după 31 decembrie 2009;

- să se constate neacordarea

abuzivă și discriminatorie a drepturilor salariale ale reclamantului începând cu

28 iulie 2010, dată la care i s-a acordat titlul științific de „Doctor în geografie”

prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

- să se dispună obligarea

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a Grupului

Școlar Economic Administrativ și de Servicii C. ca reprezentant în teritoriu, la

plata drepturilor salariale ce i se cuvin.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că actele normative privind salarizarea unitară, precum și

cele referitoare la stabilirea salariilor unor categorii de personal din sectorul

bugetar, adoptate începând cu anul 2010 produc vădit elemente discriminatorii privind

acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului didactic preuniversitar care

au obținut titlul de „Doctor” după 31 decembrie 2009. Actele normative considerate

discriminatorii sunt: Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 63/2011.

Guvernul României a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, întemeiată

pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, a invocat

și excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât reclamantul nu pretinde

și nici nu dovedește că ar fi în prezența uni refuz nejustificat de a răspunde sau

în prezența unui act administrativ emis de Guvern, pentru a fi incidente, în raport

de această autoritate, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârile care au generat

conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 2352 din 11 iunie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale

și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această

soluție, judecătoria a reținut că reclamantul solicită stabilirea drepturilor sale

salariale și obligarea pârâților la plata acestora, litigiul fiind astfel un conflict

de muncă a cărei competență materială de soluționare revine în primă instanță Tribunalului

Vâlcea. Deși reclamantul este nemulțumit de anumite dispoziții legale, acesta nu

urmărește anularea vreunui act administrativ emis de o autoritate publică centrală

în condițiile Legii nr. 554/2004 pentru a atrage competența materială a instanței

de contencios administrativ, așa cum se susține în întâmpinare.

2.2. Fiind învestit astfel

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă conflicte de muncă

și asigurări sociale, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Pitești, prin sentința nr. 1960 din 21 decembrie 2012.

În motivare, a arătat

că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale se soluționează în fond de, secțiile de contencios administrativ și fiscal,

ale Curților de Apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc competența Curților de Apel de a soluționa

în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind

actele autorităților și instituțiilor centrale.

2.3. Curtea de Apel Pitești,

secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

49 din data de 8 februarie 2013, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulată de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Grupul Școlar Economic Administrativ

și de Servicii C., înregistrată prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, secția I

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Tribunalului Vâlcea

- complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei se structurează

în două părți, și anume una prin care se solicită să se constate discriminarea între

cadrele didactice care au obținut titlul de doctor până la data de 31 decembrie

2009 și cele care au obținut același titlu ulterior acestei date, iar cea de-a doua

prin care se solicită plata drepturilor salariale ce i se cuvin, prin înlăturarea

discriminării constatate.

Acțiunea formulată de

reclamant este însă o cerere în realizare, iar solicitarea constatării discriminării

este doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având

ca obiect drepturi salariale.

Pentru cererea în realizare,

competența revine Tribunalului, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., fiind

vorba de un litigiu de muncă.

Aceeași instanță este

competentă, în conformitate cu art. 18 C. proc. civ., să judece și cererea în constatare.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul

Vâlcea, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Din actele depuse la dosar,

se constată că în prezentul litigiu reclamantul nu contestă vreun act administrativ

sau refuzul nejustificat al unei autorități publice de a răspunde unei cereri, astfel

încât să fie atrasă competența materială a instanței de contencios administrativ,

ci solicită plata drepturilor salariale cuvenite, în baza constatării discriminării,

realizată pe cale legislativă, între cadrele didactice care au obținut titlul de

doctor în perioade diferite, respectiv înainte sau după 31 decembrie 2009.

Prin urmare, acțiunea

formulată de către reclamant este o acțiune în realizare pentru soluționarea căreia

competent este tribunalul, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., fiind vorba

de un litigiu de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale.

Capetele de cerere, prin

care se solicită constatarea discriminării și înlăturarea acesteia, constituind

doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având ca obiect

drepturi salariale, competența de soluționare a acestora revine, în conformitate

cu art. 18 C. proc. civ., tot tribunalului.

Față de cele expuse și

în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe L.G., Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), Grupul Școlar Economic, Administrativ

și de Servicii C. și Guvernul României în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii

de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 iunie 2013.