ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura
derulată în fața primei instanțe sesizate;
Prin cererea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 23 mai 2012, reclamantul L.G. a chemat în
judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate încălcarea
abuzivă a prevederilor Constituției României, privind egalitatea în drepturi a cetățenilor
țării, precum și a legislației internaționale privind drepturile omului;
- să se constate acordarea
privilegiată de sporuri salariale cadrelor didactice preuniversitare care au obținut
titlul științific de „Doctor” înainte de 31 decembrie 2009 și discriminarea celor
care au obținut titlul științific de „Doctor” după 31 decembrie 2009;
- să se constate neacordarea
abuzivă și discriminatorie a drepturilor salariale ale reclamantului începând cu
28 iulie 2010, dată la care i s-a acordat titlul științific de „Doctor în geografie”
prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
- să se dispună obligarea
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a Grupului
Școlar Economic Administrativ și de Servicii C. ca reprezentant în teritoriu, la
plata drepturilor salariale ce i se cuvin.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că actele normative privind salarizarea unitară, precum și
cele referitoare la stabilirea salariilor unor categorii de personal din sectorul
bugetar, adoptate începând cu anul 2010 produc vădit elemente discriminatorii privind
acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului didactic preuniversitar care
au obținut titlul de „Doctor” după 31 decembrie 2009. Actele normative considerate
discriminatorii sunt: Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 63/2011.
Guvernul României a formulat
întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, întemeiată
pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
De asemenea, a invocat
și excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât reclamantul nu pretinde
și nici nu dovedește că ar fi în prezența uni refuz nejustificat de a răspunde sau
în prezența unui act administrativ emis de Guvern, pentru a fi incidente, în raport
de această autoritate, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârile care au generat
conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
nr. 2352 din 11 iunie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale
și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunța această
soluție, judecătoria a reținut că reclamantul solicită stabilirea drepturilor sale
salariale și obligarea pârâților la plata acestora, litigiul fiind astfel un conflict
de muncă a cărei competență materială de soluționare revine în primă instanță Tribunalului
Vâlcea. Deși reclamantul este nemulțumit de anumite dispoziții legale, acesta nu
urmărește anularea vreunui act administrativ emis de o autoritate publică centrală
în condițiile Legii nr. 554/2004 pentru a atrage competența materială a instanței
de contencios administrativ, așa cum se susține în întâmpinare.
2.2. Fiind învestit astfel
cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă conflicte de muncă
și asigurări sociale, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel Pitești, prin sentința nr. 1960 din 21 decembrie 2012.
În motivare, a arătat
că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale se soluționează în fond de, secțiile de contencios administrativ și fiscal,
ale Curților de Apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, dispozițiile
art. 3 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc competența Curților de Apel de a soluționa
în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind
actele autorităților și instituțiilor centrale.
2.3. Curtea de Apel Pitești,
secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.
49 din data de 8 februarie 2013, a declinat competența de soluționare a acțiunii
formulată de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Grupul Școlar Economic Administrativ
și de Servicii C., înregistrată prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, secția I
civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Tribunalului Vâlcea
- complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei se structurează
în două părți, și anume una prin care se solicită să se constate discriminarea între
cadrele didactice care au obținut titlul de doctor până la data de 31 decembrie
2009 și cele care au obținut același titlu ulterior acestei date, iar cea de-a doua
prin care se solicită plata drepturilor salariale ce i se cuvin, prin înlăturarea
discriminării constatate.
Acțiunea formulată de
reclamant este însă o cerere în realizare, iar solicitarea constatării discriminării
este doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având
ca obiect drepturi salariale.
Pentru cererea în realizare,
competența revine Tribunalului, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., fiind
vorba de un litigiu de muncă.
Aceeași instanță este
competentă, în conformitate cu art. 18 C. proc. civ., să judece și cererea în constatare.
Constatându-se ivirea
conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului
de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.
(3) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu
obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Verificând cauza, Curtea
constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul
Vâlcea, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele
ce vor fi arătate în continuare.
Din actele depuse la dosar,
se constată că în prezentul litigiu reclamantul nu contestă vreun act administrativ
sau refuzul nejustificat al unei autorități publice de a răspunde unei cereri, astfel
încât să fie atrasă competența materială a instanței de contencios administrativ,
ci solicită plata drepturilor salariale cuvenite, în baza constatării discriminării,
realizată pe cale legislativă, între cadrele didactice care au obținut titlul de
doctor în perioade diferite, respectiv înainte sau după 31 decembrie 2009.
Prin urmare, acțiunea
formulată de către reclamant este o acțiune în realizare pentru soluționarea căreia
competent este tribunalul, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., fiind vorba
de un litigiu de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale.
Capetele de cerere, prin
care se solicită constatarea discriminării și înlăturarea acesteia, constituind
doar un aspect prealabil și necesar soluționării capătului de cerere având ca obiect
drepturi salariale, competența de soluționare a acestora revine, în conformitate
cu art. 18 C. proc. civ., tot tribunalului.
Față de cele expuse și
în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește
competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului
de competență, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe L.G., Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), Grupul Școlar Economic, Administrativ
și de Servicii C. și Guvernul României în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii
de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 25 iunie 2013.