ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5798/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul P.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea SH -

Facultatea de Drept și Administrație Publică București, obligarea pârâtei la

eliberarea diplomei de licență, la plata de daune cominatorii în sumă de 100 de

RON pe zi din momentul introducerii acțiunii până la eliberarea diplomei,

precum și la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 RON și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile Facultății de

Drept și Administrație Publică din cadrul Universității SH București,

specializarea Drept, că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea

februarie 2010, obținând Titlul de Licențiat în Drept, fiindu-i eliberată

Adeverința nr. 426 și că, în aceste condiții, are dreptul la eliberarea

diplomei de licență, diplomă pe care pârâta a refuzat să i-o elibereze până la

momentul introducerii acțiunii.

Prin Sentința nr.

3360 din 19 septembrie 2012, Tribunalul Botoșani, secția de contencios

administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale

materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă

soluționare, către Curtea de Apel Suceava.

În motivarea acestei

soluții, tribunalul a reținut că în speță se contestă refuzul unei autorități

publice centrale de a emite un act administrativ, referindu-se și la faptul că

în cauză s-a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, condiții în care sunt

incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

care stabilesc competența curții de apel.

La rândul său, prin

Sentința nr. 10 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a apreciat, în esență, că Universitatea SH se încadrează

în ipoteza unei autorități publice locale, reprezentând o instituție de drept

privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public local, iar cererea

de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului are natura unei cereri accesorii a cărei soluționare depinde de

rezolvarea cererii principale, condiții în care sunt incidente dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența

tribunalului.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Suceava a decis, în temeiul

art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării

cauzei aparține Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Înalta Curte constată

că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în

principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea

diplomei de licență, către reclamant, absolvent al unui examen de licență.

Pârâta poate fi

încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „SH”

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea „SH” din București este o autoritate publică descentralizată din

punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru

a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un

act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

Pentru a aprecia

astfel, se are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul Secției de

Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 20 februarie 2012, în sensul că instituțiile de învățământ superior pot

fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei

autorități publice locale, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel

Suceava.

În speța de față,

sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de

către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu sus-menționat, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, așa cum s-a statuat anterior,

tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului

Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.I.I. în contradictoriu cu

pârâta Universitatea SH București - Facultatea de Drept și Administrație

Publică în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM