ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5550/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6486 din 7 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.V., și a

constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la

dosarul cauzei rezultă că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul A.V. a avut gradul de locotenent

colonel și funcția de șef al Securității Orașului Gheorghieni, din cadrul

Inspectoratului Județean Harghita și, în această calitate, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de opinie și de

exprimare.

Astfel cum rezultă

din conținutul Notei de constatare nr. DI/I/1383 din 27 iunie 2011, precum și

din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul, în calitatea sa de ofițer

de Securitate, având gradul de locotenent colonel în cadrul Serviciului 1,

Direcția a II-a, a dirijat surse din legătura personală a acestuia pentru a

furniza informații despre "comportările" și "atitudinea"

unei persoane, fost membru F.D.C., semnalat că, deși "este bine pregătit

profesional, execută lucrări de slabă calitate, care sunt ulterior refăcute

implicând cheltuieli suplimentare în depășirea termenului de predare al

proiectelor". Deși, din desfășurarea multiplelor măsuri

informativ-operative asupra persoanei urmărite, a rezultat că "obiectivul

desfășoară o activitate corespunzătoare la locul de muncă și are o comportare

corectă"; "are o atitudine retrasă, nu face discuții politice sau cu

privire la situația familiei sale"; "la domiciliu are de asemenea o

comportare corectă", pârâtul a propus supravegherea în continuare a

acestuia cu surse informative, precum și efectuarea de "investigații la

domiciliu și va fi supravegheat <S> (interceptarea corespondenței, și

<T.O.> internațional (tehnică operativă).

De asemenea, arată

instanța de fond, în calitate de căpitan și inspector șef adjunct al

Inspectoratului Județean Galați, domnul A.C. a informat organele competente de

Securitate despre faptul că o persoană, "fost condamnat C.R.

(contrarevoluționar)", "intenționează să fugă din țară",

solicitând luarea măsurilor necesare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și

art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea este

nemotivată, considerentele instanței de fond referindu-se la fapte care nu îl

privesc și la probe care nu se află la dosar.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul judecății în

cauză îl constituie cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.V., prin care

solicită să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Soluționarea cauzei

depinde de corecta stabilire a situației de fapt, în baza probelor

administrate, și de împrejurarea, de asemenea necesar a fi stabilită, dacă

starea de fapt constatată, reprezentând activitatea pârâtului, întrunește

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

La calificarea

activității pârâtului ca fiind una ce întrunește condițiile prevăzute de

dispozițiile legale susmenționate, instanța de fond a avut în vedere, așa cum

rezultă din considerentele hotărârii recurate, "conținutul Notei de

constatare nr. DI/I/1383 din 27 iunie 2011" și argumentul principal,

întemeiat pe împrejurarea că "în calitate de căpitan și inspector șef

adjunct al Inspectoratului Județean Galați, domnul A.C. a informat organele

competente de Securitate despre faptul că o persoană, "fost condamnat C.R.

(contrarevoluționar)", "intenționează să fugă din țară",

solicitând luarea măsurilor necesare".

Nota de constatare

invocată de către intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității drept probă în sprijinul acțiunii formulate poartă, însă,

nr. DI/I/2926 din 28 decembrie 2010, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de

sesizare (f.3 - dosar fond) și al înseși notei de constatare (f.18 - dosar

fond) și privește activitatea desfășurată de A.V. iar nu de A.C..

Așadar, atât probele

cât și persoana la care face referire instanța de fond sunt altele decât cele

din dosarul cauzei.

Or, limitându-se la

aplicarea dispozițiilor legale asupra unei stări de fapt, constând într-o

activitate de o anumită factură, atribuită pârâtului pe baza unor înscrisuri

care nu se regăsesc la dosar, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre ce

încalcă principiul motivării, prevăzut de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Potrivit acestor

dispoziții legale, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, rolul principiului motivării hotărârilor,

consacrat prin acest text, fiind acela de a asigura o bună administrare a

justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau

confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea,

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul

pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 par. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în

sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor

probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României).

Neprocedând conform

dispozițiilor legale și convenționale susmenționate, instanța de fond și-a

întemeiat hotărârea pe un probatoriu neconcludent, chiar străin cauzei,

referitor la activitatea incriminată, invocată de reclamant în acțiune și

atribuită pârâtului, fără stabilirea adevărului cu privire la starea de fapt,

ceea ce a condus la nerespectarea și a principiul rolului activ, prevăzut de

art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru motivele

arătate, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică

și nelegală, urmează să fie admis recursul, casată sentința atacată și, în

temeiul art. 313 C. proc. civ., trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond va face aplicarea art. 315 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., urmând să procedeze în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul A.V. împotriva Sentinței nr. 6486 din 7 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 iunie 2013.

Procesat de GGC - AM