ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4981/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4981/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 5 septembrie 2011, reclamantele S.M. și S.E. au

chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

solicitând:

- a se constata

refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa într-un termen rezonabil

Dosarul nr. 26304/CC ce conține Decizia nr. 292/2004 emisă de Primăria Comunei

Râmnicelu;

- obligarea pârâtei

la numirea unui evaluator în vederea realizării raportului de evaluare a

imobilului teren și construcție situat în localitatea Constantinești, Comuna

Râmnicelu, județul Brăila;

- obligarea pârâtei

ca ulterior realizării raportului de evaluare să emită titlul de despăgubire

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că la data de 12 noiembrie 2001 reclamantele trimis o notificare

Prefecturii Brăila prin intermediul executorului judecătoresc L.P. solicitând

retrocedarea imobilului teren și construcție situat în localitatea

Constantinești, Comuna Râmnicelu. Dosarul lor a fost soluționat prin emiterea

Dispoziției Primarului nr. 292 din 4 iunie 2004 în temeiul căreia s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului cu consecința acordării de despăgubiri

în cuantum estimativ de 300.000.000 ROL, respectiv 30.000 RON.

Au mai arătat

reclamantele că prin Adresa nr. 727164 din 25 martie 2008, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților le-a comunicat că la data de 25

martie 2008 a fost înregistrat dosarul privind acordarea despăgubirilor la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 26304/CC, urmând să fie atribuit unui

consilier în vederea demarării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Nemaiprimind nicio

informație, la data de 30 iunie 2009 au formulat o nouă cerere către ANRP

solicitând urgentarea soluționării dosarului, comunicându-li-se prin Adresa nr.

814244 din 8 iulie 2009 faptul că dosarul se află în lucru, analiza dosarului

nefiind finalizată.

Au solicitat reclamantele

a se observa faptul că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor încă din 25 martie 2008, de peste 3 ani, timp în care

procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a fost începută fără,

însă, a se trece la nici la prima etapă, verificarea legalității deciziei emise

de Primarul Comunei Râmnicelu.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr.

4883 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată

de reclamantele S.M. și S.E., a obligat pârâta la numirea unui evaluator și la

emiterea Deciziei în maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

reținând, în esență, următoarele:

Prin Legea nr.

247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de soluționare a cererilor,

devenind aplicabile astfel dispozițiile de drept comun, prevăzute de Legea

contenciosului administrativ.

Conform art. 1 alin.

(1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „se poate adresa

instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un

drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri”.

Termenul legal de 30

de zile de soluționare a cererii fiind depășit, Curtea a constatat că

propunerea acordării de despăgubiri este emisă în 2004, fiind depășit un termen

rezonabil justificat de încărcătura autorității competente în emiterea

titlului.

Instanța a reținut că

statul, prin instituțiile sale, răspunde atât pentru culpa persoanelor vinovate

de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea

necorespunzătoare a activității de executare a legii, concretizată în lipsa

cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în

cadrul unor termene rezonabile.

Astfel, a

concluzionat Curtea, împrejurarea că pe rolul Comisiei sunt înregistrate foarte

multe dosare reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenții în întârzierea

produsă, dar nu absolvă autoritatea de culpă în condițiile în care persoanele

îndreptățite au conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un

termen rezonabil, cel de drept comun fiind de 30 de zile.

Instanța a analizat

totodată criticile pârâtei formulate prin întâmpinare pentru a aprecia asupra

necesității repunerii cauzei pe rol pentru lămurirea situației de fapt.

Curtea a apreciat că

repunerea cauzei pe rol pentru noi lămuriri nu se impune, constatând că sunt

invocate aspecte ce privesc legalitatea dispoziției Primăriei de soluționare a

notificării.

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță au

fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de

soluționare a cauzei; totodată se mai arată că instanța de fond a obligat

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului la

evaluator în vederea efectuării evaluării și la emiterea directă a deciziei

conținând titlul de despăgubire în maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii, fără a lua în considerare că dosarul de despăgubire nr. 26304/CC

nu a fost retransmis Secretariatului Comisie Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor de către Primăria Comunei Râmnicelu.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

În conformitate cu

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de

soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune

parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de

despăgubire".

În aceste condiții,

verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul

pârâtei de rezolvare a cererii reclamantelor se privește ca fiind nejustificat,

cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea în

contradictoriu cu această pârâtă.

Înalta Curte a

constatat că reclamantele s-au adresat pârâtei manifestându-și stăruința în

soluționarea cererilor, însă solicitarea a rămas fără soluționare efectivă,

împrejurare care este de natură a le afecta pe reclamante în soluționarea

într-un termen rezonabil a cererilor lor, raportat la prevederile art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Or, din această

perspectivă Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de

reclamante indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o

vătămare a acestora în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea

reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

Înalta Curte nu poate

reține apărarea autorități recurente, reluată ca o critică în recurs privind

legalitatea Dispoziției Primarului de soluționare a notificării.

Din prevederile

legale aplicabile în materie rezultă că recurenta-pârâtă Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are competența de a exercita un control de

legalitate asupra Dispoziției Primarului, cu excepția cazului reglementat în

mod expres de art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În mod corect a

reținut Curtea că Dispoziția Primarului este supusă căilor de atac prevăzute de

legea specială, nr. 10/2001, contestației judiciare a persoanei interesate,

respectiv controlului de legalitate al prefectului „Decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare„ - art. 26 din Legea 10/2001.

Față de dispozițiile

legale anterior menționate rezultă că recurenta-pârâtă nu poate relua procesul

de apreciere asupra dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii,

acesta fiind recunoscut în mod definitiv.

În ceea ce privește

susținerile recurentei în sensul că este necesară completarea dosarului în

vederea efectuării procedurii de evaluare a imobilului în discuție nu pot fi

primite.

Înalta Curte are în

vedere că atribuțiile Secretariatul CCSD sunt reglementate de dispozițiile art.

16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora:

„(4) Pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Dispozițiile art. 16

alin. (6) - (6

5

) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează

procedura de întocmire a raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat:

„(6) După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(6

1

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor

imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege

vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe

perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea

lucrării de evaluare.

(6

2

)

Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6

1

) vor fi

înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6

3

) În

caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face

cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind

ordonanța președințială C. proc. civ. fiind aplicabile.

(6

4

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile,

notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și

orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți

imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și

informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se

dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și

informațiilor astfel primite.

(6

5

) În

cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie

sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul

pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de

evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același

scop”.

În raport cu

dispozițiile citate, se constată că legea conferă evaluatorului desemnat toate

pârghiile necesare întocmirii raportului de evaluare, evaluatorul având

posibilitatea și obligația de a obține toate datele cu privire la care pârâta

CCSD susține că le-ar fi solicitat Primăriei Comunei Râmnicelu.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că, prin conduita adoptată, pârâta CCSD a nesocotit principiul

termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, întrucât de la

momentul înregistrării dosarului în anul 2008, abia în cursul anului 2011, și

după 3 luni de la data introducerii de către reclamante a cererii de chemare în

judecată, pârâta a solicitat completarea documentației aferente dosarului de

despăgubire.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 4883 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM