ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4981/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 5 septembrie 2011, reclamantele S.M. și S.E. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând: - a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa într-un termen rezonabil Dosarul nr. 26304/CC ce conține Decizia nr. 292/2004 emisă de Primăria Comunei Râmnicelu; - obligarea pârâtei la numirea unui evaluator în vederea realizării raportului de evaluare a imobilului teren și construcție situat în localitatea Constantinești, Comuna Râmnicelu, județul Brăila; - obligarea pârâtei ca ulterior realizării raportului de evaluare să emită titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 12 noiembrie 2001 reclamantele trimis o notificare Prefecturii Brăila prin intermediul executorului judecătoresc L.P. solicitând retrocedarea imobilului teren și construcție situat în localitatea Constantinești, Comuna Râmnicelu. Dosarul lor a fost soluționat prin emiterea Dispoziției Primarului nr. 292 din 4 iunie 2004 în temeiul căreia s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului cu consecința acordării de despăgubiri în cuantum estimativ de 300.000.000 ROL, respectiv 30.000 RON. Au mai arătat reclamantele că prin Adresa nr. 727164 din 25 martie 2008, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților le-a comunicat că la data de 25 martie 2008 a fost înregistrat dosarul privind acordarea despăgubirilor la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 26304/CC, urmând să fie atribuit unui consilier în vederea demarării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Nemaiprimind nicio informație, la data de 30 iunie 2009 au formulat o nouă cerere către ANRP solicitând urgentarea soluționării dosarului, comunicându-li-se prin Adresa nr. 814244 din 8 iulie 2009 faptul că dosarul se află în lucru, analiza dosarului nefiind finalizată. Au solicitat reclamantele a se observa faptul că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din 25 martie 2008, de peste 3 ani, timp în care procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a fost începută fără, însă, a se trece la nici la prima etapă, verificarea legalității deciziei emise de Primarul Comunei Râmnicelu. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 4883 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantele S.M.

și S.E., a obligat pârâta la numirea unui evaluator și la emiterea Deciziei în maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, reținând, în esență, următoarele: Prin Legea nr. 247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de soluționare a cererilor, devenind aplicabile astfel dispozițiile de drept comun, prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri”. Termenul legal de 30 de zile de soluționare a cererii fiind depășit, Curtea a constatat că propunerea acordării de despăgubiri este emisă în 2004, fiind depășit un termen rezonabil justificat de încărcătura autorității competente în emiterea titlului.

Instanța a reținut că statul, prin instituțiile sale, răspunde atât pentru culpa persoanelor vinovate de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea necorespunzătoare a activității de executare a legii, concretizată în lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în cadrul unor termene rezonabile. Astfel, a concluzionat Curtea, împrejurarea că pe rolul Comisiei sunt înregistrate foarte multe dosare reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenții în întârzierea produsă, dar nu absolvă autoritatea de culpă în condițiile în care persoanele îndreptățite au conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un termen rezonabil, cel de drept comun fiind de 30 de zile.

Instanța a analizat totodată criticile pârâtei formulate prin întâmpinare pentru a aprecia asupra necesității repunerii cauzei pe rol pentru lămurirea situației de fapt. Curtea a apreciat că repunerea cauzei pe rol pentru noi lămuriri nu se impune, constatând că sunt invocate aspecte ce privesc legalitatea dispoziției Primăriei de soluționare a notificării. 3. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ.

Prin criticile din recurs, se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei; totodată se mai arată că instanța de fond a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului la evaluator în vederea efectuării evaluării și la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire în maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără a lua în considerare că dosarul de despăgubire nr. 26304/CC nu a fost retransmis Secretariatului Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Primăria Comunei Râmnicelu. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire". În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamantelor se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă. Înalta Curte a constatat că reclamantele s-au adresat pârâtei manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor, însă solicitarea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a le afecta pe reclamante în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor lor, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, din această perspectivă Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de reclamante indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestora în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută. Înalta Curte nu poate reține apărarea autorități recurente, reluată ca o critică în recurs privind legalitatea Dispoziției Primarului de soluționare a notificării. Din prevederile legale aplicabile în materie rezultă că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are competența de a exercita un control de legalitate asupra Dispoziției Primarului, cu excepția cazului reglementat în mod expres de art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În mod corect a reținut Curtea că Dispoziția Primarului este supusă căilor de atac prevăzute de legea specială, nr. 10/2001, contestației judiciare a persoanei interesate, respectiv controlului de legalitate al prefectului „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare„ - art. 26 din Legea 10/2001. Față de dispozițiile legale anterior menționate rezultă că recurenta-pârâtă nu poate relua procesul de apreciere asupra dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, acesta fiind recunoscut în mod definitiv.

În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că este necesară completarea dosarului în vederea efectuării procedurii de evaluare a imobilului în discuție nu pot fi primite. Înalta Curte are în vedere că atribuțiile Secretariatul CCSD sunt reglementate de dispozițiile art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora: „(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Dispozițiile art. 16 alin. (6) - (6 5 ) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează procedura de întocmire a raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat: „(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. (6 1 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.

(6 2 ) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6 1 ) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare. (6 3 ) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială C. proc. civ. fiind aplicabile. (6 4 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite. (6 5 ) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop”. În raport cu dispozițiile citate, se constată că legea conferă evaluatorului desemnat toate pârghiile necesare întocmirii raportului de evaluare, evaluatorul având posibilitatea și obligația de a obține toate datele cu privire la care pârâta CCSD susține că le-ar fi solicitat Primăriei Comunei Râmnicelu.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, prin conduita adoptată, pârâta CCSD a nesocotit principiul termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul înregistrării dosarului în anul 2008, abia în cursul anului 2011, și după 3 luni de la data introducerii de către reclamante a cererii de chemare în judecată, pârâta a solicitat completarea documentației aferente dosarului de despăgubire. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4883 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM