ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4700/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 16 ianuarie 2012, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă, martori cărora, de asemenea, le-a fost recunoscută calitatea de refugiat.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale. 2. Hotărârea Curții de apel Cluj Prin Sentința nr. 89 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei B.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2011. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, examinând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 105/1999, actele și lucrările dosarului, a reținut că, declarațiile autentificate ale martorilor P.L. și L.F. atestă cu caracter unitar împrejurarea că familia reclamantei s-a refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 din comuna Mărișel, județul Cluj, unde aveau domiciliu, în satul Poiana Horii, județul Cluj, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acestora, ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 fiind incidentă.

Prima instanță a mai reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 august 1942 în timpul refugiului părinților ei, astfel că minorul nu putea avea decât domiciliul cu părinții. Mai mult, fratelui reclamantei, numitului B.T., născut în 1934 i s-a recunoscut calitatea de refugiat prin Hotărârea nr. 586 din 14 iulie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, reținându-se că, în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000. În acest context, prima instanța a apreciat că s-ar crea o situație discriminatorie pentru cei doi frați, neputându-se admite că în cazul a doi frați minori aflați în grija părinților, unuia să i se recunoască calitatea de refugiat, iar altuia nu.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 89 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea primei instanțe pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 din O.U.G. nr. 105/1999. În opinia recurentei, nu a fost suficient dovedită calitatea de refugiat a intimatei-reclamante B.M., instanța de fond reținând în mod greșit că s-a născut în perioada refugiului părinților și că situația sa nu poate fi diferită de cea a fratelui, născut în anul 1934, anterior datei de 6 septembrie 1940. De asemenea, recurenta a susținut că există neconcordanțe între cererea reclamantei, actele de stare civilă și declarațiile martorilor privitoare la perioada refugiului.

4. Apărările intimatei -reclamante Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe. Totodată a menționat că solicită drepturile cuvenite pentru perioada de refugiu de la data nașterii, 10 august 1942 și până la 6 martie 1945. II. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând recursul, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este fondat și urmează a fi admis, în limitele și pentru următoarele considerente: Într-adevăr, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; prin art. 2 din Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. În raport de aceste dispoziții, prima instanță a reținut în mod corect că, reclamanta, fiind născută în perioada în care părinții se aflau în refugiu are statutul de refugiat, și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege. Aceasta deoarece, efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți în timpul refugiului, nu numai asupra părinților. De subliniat faptul că s-a făcut dovada că fratele intimatei-reclamante, B.T. este beneficiarul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, or, fiind refugiată împreună cu întreaga familie, intimata-reclamantă are cel puțin o speranță legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile de care fratele său, aflat în aceeași situație, beneficiază (cauza Beian contra României).

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este temeinică și legală, criticile recurentei urmând a fi respinse ca nefondate. Urmează, însă, a fi apreciată ca fondată critica privind stabilirea perioadei de refugiu în raport de care urmează să se stabilească și întinderea perioadei pentru care i se cuvin reclamantei drepturile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 10 august 1942 (data nașterii) - 6 martie 1945. Conform art. 129 alin. final C. proc. civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

În speță, prin cererea inițială adresată Casei Județene de Pensii Maramureș, reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu cuprinsă între anii 1943 - 1945 (dosar de fond). Ulterior, solicitând revizuirea Hotărârii nr. 935 din 20 iulie 2011, reclamanta și-a modificat cererea, indicând ca perioadă de refugiu, anii 1940 - 1945 (dosar fond). În faza procesuală a recursului, prin întâmpinare, intimata-reclamantă a precizat că solicită aceste drepturi de la 10 august 1942 (data nașterii) până la 6 martie 1945. Față de poziția procesuală echivocă a intimatei-reclamante, care de altfel nici nu a administrat probe noi în dovedirea calității de refugiat pentru perioada 10 august 1942 - 1 ianuarie 1943 (data indicată în cererea inițială), Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul acordării reclamantei B.M.

a drepturilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, în limitele cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva Sentinței nr. 89 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că, drepturile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantei B.M. pentru perioada 1 ianuarie 1943 - 6 martie 1945. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - CL