ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7358/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7358/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul P.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 998 din 07 septembrie 2012
emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș - Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 189/2000 și să se constate că are calitate de beneficiar al
drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivează reclamantul că, din înscrisurile
depuse și din declarațiile martorilor L.A. și R.I., pârâta ar fi trebuit să
rețină calitatea sa de persoană îndreptățită a beneficia de aceste drepturi,
întrucât mama sa a fost refugiată din motive etnice din comuna B.C. în comuna P.
în perioada 15 iunie 1944 - 06 martie 1945.
El, născându-se la data de 05 decembrie 1944,
a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii.
De asemenea, precizează că surorii sale, P.A.,
i-a fost admisă de către Casa Județeană de Pensii Neamț, prin hotărârea nr. 11854/2009,
cererea de stabilire a calității de persoană persecutată pe motive etnice.
Apărările pârâtei și procedura derulată în
fața instanței de fond
Pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că reclamantul nu a dovedit,
cu acte oficiale, situația în care s-a aflat și nici nu a făcut dovadă că nu a putut
obține astfel de acte. În ce privește declarațiile martorilor, nu sunt concludente
neconfirmând susținerile petentului că s-ar fi născut în localitatea P.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 859 din 09 noiembrie 2012, Curtea
de Apel Cluj a admis acțiunea cu consecința anulării hotărârii nr. 998 din 07
septembrie 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligării
pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 05
decembrie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.
nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând
cu data de 01 august 2012.
A reținut instanța, în esență, că, din probele
administrate, declarațiile autentificate ale martorilor L.A. și R.I. și hotărârea
nr. 11854/2009 a Casei Județene de Pensii Neamț de recunoaștere a calității de refugiat
a surorii reclamantului, P.A., rezultă că reclamantul este îndreptățit să se bucure
de efectele O.G. nr. 105/1999, avându-se în vedere și principiul egalității de tratament,
neconstatându-se diferențe între situația reclamantului și cea a surorii sale.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică
și nelegală, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a formulat recurs, întemeiat
pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate și respingerea
acțiunii, ca nefondată.
Motivează recurenta-pârâtă că hotărârea instanței
de fond a fost dată cu aplicarea greșită a art. 6
1
din O.G. nr. 105/1999,
conform căruia „stabilirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face cu acte oficiale
(…) iar în cazul în care aceasta nu este posibil, cu orice mijloace de probă prevăzute
de lege”. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada, cu acte oficiale, a situației în
care s-a aflat și nici nu a făcut dovada că nu a putut obține astfel de acte, adresa
din 30 martie 2009 emisă de Direcția Județeană Harghita a Arhivelor Naționale referindu-se
la o altă persoană.
Mai susține recurenta că declarațiile martorilor
nu sunt concludente, neconfirmând susținerile petentului că s-ar fi născut în localitatea
P.
Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant P.S. a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, analizând motivele de recurs,
în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente
în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., constată că recursul
este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de
la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se
în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată
sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin
persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege
persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în
altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care
au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație
ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport cu aceste dispoziții, prima instanță
a reținut în mod corect că reclamantul, fiind născută în perioada în care mama sa
se afla în refugiu, are statutul de refugiat și, deci, beneficiază de facilitățile
acordate prin lege. Aceasta deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra
copiilor născuți în timpul refugiului, nu numai asupra părinților.
Susținerea recurentei în sensul că reclamantul
nu a făcut dovada că nu a putut obține acte oficiale nu poate fi primită, având
în vedere că, din adresa din 30 martie 2009 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană
Harghita, reiese că aceasta nu deține evidențe cu locuitorii refugiați din B.C.
în localitatea P. în anul 1944 și nu deține documente de la Comandamentul Militar
Maghiar din anul 1944. Astfel, prima instanță a reținut în probatoriu declarațiile
celor doi martori, L.A. și R.I., aceștia fiind refugiați din aceeași localitate,
B.C., în comuna P., ca și mama reclamantului.
Înalta Curte reține și faptul că s-a făcut dovada
că sora intimatului-reclamant, P.A., este beneficiară a dispozițiilor art. 1
lit. c) din Legea nr. 189/2000. Or, fiind refugiat împreună cu întreaga familie,
intimatul-reclamant are cel puțin o speranță legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile
de care beneficiază sora sa, aflată în aceeași situație (aspect reținut și de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra României, aplicabilă prin analogie).
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția
primei instanțe este temeinică și legală, criticile recurentei-pârâte
urmând a fi respinse ca nefondate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de
Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 859 din 09 noiembrie 2012 a Curții
de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie
2013.