ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5480/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02

august 2011 sub nr. 153687, pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A.I. a

solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș recunoașterea statutului

de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile

martorilor M.S. și P.T., autentificate la notarul public.

Prin Hotărârea nr. 942

din data de 14 noiembrie 2011, pârâta a respins cererea reclamantei, apreciind că

nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Maramureș, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea

acțiunii reclamantei, deoarece aceasta nu a făcut dovada prin acte oficiale eliberate

de către organele competente a refugiului din motive etnice, așa cum impune

art. 1169 C. civ., singura dovadă fiind declarațiile a 2 martori .

Prin sentința nr. 100

din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea reclamantei A.I., a dispus

anularea Hotărârii nr. 942 din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtă și a obligat Casa

Județeană de Pensii Maramureș să recunoască reclamantei calitatea de refugiată în

perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările

ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2011.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a constatat că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv

a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată

de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată

în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă

forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei

asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În opinia Curții, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza

în condițiile definite de art. 6

1

al aceluiași act normativ, respectiv

cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Curtea, în analiza probei

testimoniale administrată, a constatat că declarațiile martorilor sunt pertinente,

având legătură cu obiectul cauzei și relatând fapte pe care le-au cunoscut direct

și în care au fost implicați personal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale

art. 304

1

din C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza

date concrete în ceea ce privește refugiul reclamantei.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și interpretarea

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor

celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, această

situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații

de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice

de Aplicare a O.G. nr. 105/1999.

Or, din declarațiile martorilor

date în fața instanței de fond, precum și din cuprinsul înscrisurilor depuse în

probațiune de A.I., rezultă cu certitudine că reclamanta, în perioada 1

octombrie 1940 - 15 martie 1945 a fost refugiată din S. - Jud. Maramureș în Localitățile

A. - T., precum și că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice la care a fost supusă

mama sa.

Totodată, în conformitate

cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată

în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată

sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice”.

Schimbarea domiciliului

de către reclamantă și familia sa, determinată de persecuțiile etnice suferite de

aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga

perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999.

În cauză, dovada refugiului

reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond în mod corect admițând

acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar

al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în consecință să-i acorde acesteia drepturile

ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței nr. 100 din 9 februarie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 mai 2013.