ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4672/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4672/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova la data de 21 septembrie 2011, reclamanții F.C., F.Ș.B., P.I.M. au
chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând instanței ca prin hotărârea
ce o va pronunța să oblige pârâta să emită decizia reprezentând titlu de
despăgubire în Dosarul nr. 10245/ CC pentru suprafața de 800 m.p. teren, situat în Tg. Jiu, Jud. Gorj, ce a aparținut autoarei F.M. și obligarea la plata de
despăgubiri, constând în plata dobânzilor legale aferente cuantumului în lei a
măsurilor reparatorii ce se vor stabili pentru terenul în suprafață de 800 lei,
pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și în continuare până la
îndeplinirea obligației de „a face”, instituite în sarcina acesteia.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 122 din 16 ianuarie 2006
emisa de Primarul Mun. Tg. Jiu s-a propus acordarea de despăgubiri doamnei F.M.,
pentru terenul în suprafață de 800 m.p., situat în Tg. Jiu, Jud. Gorj, care nu
a putut fi reconstituit în natură. Dosarul conținând Dispoziția nr. 122/2006 a
fost transmis de Primăria Mun.Tg. Jiu Secretariatului C.C.S.D., fiind
înregistrat cu nr. 10245/ CC, fapt confirmat de A.N.R.P. în Adresa nr. 711623
din 25 iunie 2007.
b) Sentința și
considerentele primei instanțe
Prin Sentința nr. 518
din 15 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acțiunea privind
pe reclamanții F.C., F.Ș.B., P.I.M. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., având
ca obiect obligare emitere act administrativ și a dispus obligarea pârâtei să
emită reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctei F.M., titlul de
despăgubire pentru terenul în suprafață de 800 m.p. situat în Târgu Jiu, Jud. Gorj. A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 122 din 16
ianuarie 2006 a Primarului Mun. Tg. Jiu, s-a propus acordarea de măsuri
reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat,
dosarul fiind transmis către C.C.S.D. și înregistrat sub nr. 19121/ CC, aspect
ce rezulta din Adresa nr. 711623 din 25 iunie 2007 aflata la fila 5 din dosar.
S-a arătat că durata
excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident
principiul procesului rezonabil.
În consecință, s-a
făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O. și a fost obligată autoritatea pârâtă să
emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a
aparținut reclamanților.
A mai precizat prima
instanță că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a
aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta
înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea C.E.D.O.
Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanții F.C., F.Ș.B. și P.I.M. și pârâta C.C.S.D.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de
reclamanți
Reclamanții au arătat
în motivele de recurs că greșit prima instanță a respins cererea de acordare a
dobânzii legale, întrucât legea specială se completează cu legea generală,
precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-au invocat
prevederile art. 1073, art. 1082 și art. 1088 C. civ.
Recursul declarat de
pârâta C.C.S.D.
Pârâta a susținut că
potrivit regulilor stabilite în Legea nr. 247/2005, în vederea emiterii
titlurilor de despăgubire se parcurg mai multe etape și că nu s-a efectuat
evaluarea imobilului pentru că nu au fost depuse actele de stare civilă,
constatându-se existența unor neconcordanțe cu privire la suprafața terenului.
Recurenta a susținut
că a respectat procedurile reglementate în legislația națională, care nu prevăd
un anumit termen de soluționare a dosarelor de despăgubire.
b) Analiza motivelor
de recurs
Înalta Curte,
examinând acțiunea, motivele de recurs, situația de fapt și legislația
aplicabilă, constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce
se vor expune în continuare.
Situația de fapt
Prin dispoziția nr. 122
din 16 ianuarie 2006 s-a propus numitei F.M. acordarea de despăgubiri pentru
terenul în suprafață de 800 m.p. situat în Tg.Jiu, Jud. Gorj, dispoziția fiind
înaintată la C.Ce.S.D.
Legislația
aplicabilă:
Constituția României art.
11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință
obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Constituția României art.
11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern”.
Constituția României art.
20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile
interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în
care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Art. 16 alin.
(4) „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea
de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea
dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității
respingerii cererii de restituire în natură”.
Art. 16 alin.
(5) „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor
prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire
în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului
sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare”.
Înalta
Curte constată că motivele de recurs privind lipsa unor acte de stare civilă și
a unor neconcordanțe privind suprafața terenului sunt pur formale, fără a se fi
invocat în mod concret în ce anume constau neconcordanțele, iar pe de altă
parte actele depuse atestă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite.
Referitor
la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională
aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României
tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă
la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a
ratificat
C.E.D.O.
p
rin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața
căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și
dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.
În baza
aceluiași temei constituțional, jurisprudența C.E.D.O. este direct aplicabilă
în sistemul român de drept.
În cauza
de față, judecătorul național a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de
a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în
încălcarea art. 6 din
C.E.D.O.,
privind procesul echitabil.
În
jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea
procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere
evidentă art. 6 din
C.E.D.O.
În raport de data
depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea
într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Criticile formulate
în recurs de către reclamanți sunt nefondate, întrucât în materia
despăgubirilor ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv în timpul
regimului comunist se aplică prevederile Legii nr. 247/2005, care este lege
specială în materie.
Dispozițiile
dreptului comun ar fi incidente numai dacă nu s-ar fi adoptat norme speciale,
iar Legea nr. 247/2005 conține prevederi exprese cu privire la modul de
evaluare a imobilelor.
De asemenea, soluția
primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată este întemeiată, pentru
că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste existența și
întinderea cheltuielilor de judecată.
c) Soluția instanței
de recurs
Având în vedere
considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile
vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de F.C., F.Ș.B. și P.I.M. împotriva Sentinței nr. 518 din 25
octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 noiembrie 2012.