ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4361/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a

Penitenciarelor, suspendarea executării deciziei nr. 317 din 18 ianuarie 2011 a

Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care a

fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat

că din cauza sancțiunii aplicate se află în imposibilitate de a participa la concursurile

de avansare în funcție în cadrul Penitenciarului R.

Prin Sentința civilă

nr. 2524 din 30 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul S.D. ca neîntemeiată.

A reținut prima instanță

că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare pentru suspendarea executării unui act

administrativ, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul S.D., fără a depune motivele pe care și-a întemeiat

calea de atac exercitată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte constată

că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța constată că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată,

nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora,

se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de S.D., împotriva sentinței civile nr. 2524 din 30 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2011.