ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4336/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Federația Sindicatelor Democratice din Cultură a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, anularea în tot a O.U.G. nr. 71/2009 privind

plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de

drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Prin Sentința civilă

nr. 4721 din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată

de Guvernul României și a respins acțiunea formulată de Federația Sindicatelor

Democratice din Cultură, ca inadmisibilă.

A reținut instanța de

fond că Ordonanța de Guvern a cărei anulare se solicită este, potrivit

dispozițiilor art. 108 din Constituția României un act normativ cu putere de

lege, emis de Guvern în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din

legea constituțională.

Prin urmare, a

reținut prima instanță că acest act normativ excede controlului instanței de

contencios administrativ deoarece nu are natura unui act administrativ emis de

Guvernul României în exercitarea puterii sale executive, astfel încât nu poate

fi supus decât controlului de constituționalitate.

Reținând și că

reclamanta nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate asupra

O.U.G. nr. 71/2009 și nici să formuleze acțiunea în condițiile art. 9 din Legea

nr. 554/2004, motiv pentru care cererea este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Federația Sindicatelor Democratice din

Cultură, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin raportare la

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C.

proc. civ.

Prin criticile

dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, reclamanta invocă aplicarea greșită

a legii de către instanța de fond, reiterând argumentele referitoare la

neconstituționalitatea actului normativ contestat, fără însă a combate

raționamentul juridic elaborat de prima instanță în considerentele sentinței

recurate, cu referire la natura juridică a ordonanțelor de guvern și la

exceptarea lor de la controlul contenciosului administrativ.

Analizând recursul

formulat, în raport de actele și lucrările dosarului și la dispozițiile

constituționale și legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G. nr. 71/2009 a

Guvernului României, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Prin precizarea la

acțiune depusă la termenul din 29 septembrie 2010, reclamanta a solicitat

anularea și a O.U.G. nr. 45/2010 prin care s-a modificat O.U.G. nr. 71/2009.

Prin concluziile

scrise depuse la data de 16 noiembrie 2010 reclamanta a precizat, în mod

expres, că nu înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a celor două

acte normative având în vedere că s-a exercitat deja controlul de

constituționalitate de către Curtea Constituțională prin respingerea

excepțiilor de neconstituționalitate.

Față de această situație

de fapt, reținută, în mod corect, și de către prima instanță, Înalta Curte constată

că, acțiunea formulată de Federația Sindicatelor Democratice din Cultură în contencios

administrativ este inadmisibilă.

Astfel, din coroborarea

dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 108 și art. 115 din Constituția României

rezultă, fără putință de tăgadă, că ordonanțele de guvern sunt acte normative cu

putere de lege, adoptarea lor de către Guvernul României fiind făcută în temeiul

delegării legislative consacrate de Constituția României. Prin urmare, atunci când

emite ordonanțe, Guvernul nu acționează ca putere executivă pentru a imprima caracter

de act administrativ ordonanțelor de guvern, ci acționează ca putere legiuitoare,

în locul Parlamentului, în situațiile strict reglementate de legea constituțională.

Potrivit Legii nr. 554/2004,

pot face obiectul controlului instanței de contencios administrativ numai actele

administrative normative sau individuale, astfel cum acestea sunt definite în

art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menționată.

Or, este evident că ordonanțele

de guvern nu sunt acte emise în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a acesteia, ele fiind chiar legea însăși, susceptibile de fi controlate

doar pe calea contenciosului constituțional a priori sau a posteriori emiterii lor.

În concluzie, în mod legal,

a constatat prima instanță că ordonanțele de guvern nu intră în sfera actelor administrative,

iar verificarea neconstituționalității lor excede competențelor instanței de contencios

administrativ, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Federația Sindicatelor Democratice din Cultură, împotriva Sentinței civile

nr. 4721 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2011.