ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4336/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Federația Sindicatelor Democratice din Cultură a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în tot a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin Sentința civilă nr. 4721 din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și a respins acțiunea formulată de Federația Sindicatelor Democratice din Cultură, ca inadmisibilă.

A reținut instanța de fond că Ordonanța de Guvern a cărei anulare se solicită este, potrivit dispozițiilor art. 108 din Constituția României un act normativ cu putere de lege, emis de Guvern în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din legea constituțională. Prin urmare, a reținut prima instanță că acest act normativ excede controlului instanței de contencios administrativ deoarece nu are natura unui act administrativ emis de Guvernul României în exercitarea puterii sale executive, astfel încât nu poate fi supus decât controlului de constituționalitate. Reținând și că reclamanta nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate asupra O.U.G. nr. 71/2009 și nici să formuleze acțiunea în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care cererea este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Federația Sindicatelor Democratice din Cultură, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. Prin criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, reclamanta invocă aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, reiterând argumentele referitoare la neconstituționalitatea actului normativ contestat, fără însă a combate raționamentul juridic elaborat de prima instanță în considerentele sentinței recurate, cu referire la natura juridică a ordonanțelor de guvern și la exceptarea lor de la controlul contenciosului administrativ. Analizând recursul formulat, în raport de actele și lucrările dosarului și la dispozițiile constituționale și legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G. nr. 71/2009 a Guvernului României, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin precizarea la acțiune depusă la termenul din 29 septembrie 2010, reclamanta a solicitat anularea și a O.U.G. nr. 45/2010 prin care s-a modificat O.U.G. nr. 71/2009. Prin concluziile scrise depuse la data de 16 noiembrie 2010 reclamanta a precizat, în mod expres, că nu înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a celor două acte normative având în vedere că s-a exercitat deja controlul de constituționalitate de către Curtea Constituțională prin respingerea excepțiilor de neconstituționalitate.

Față de această situație de fapt, reținută, în mod corect, și de către prima instanță, Înalta Curte constată că, acțiunea formulată de Federația Sindicatelor Democratice din Cultură în contencios administrativ este inadmisibilă. Astfel, din coroborarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 108 și art. 115 din Constituția României rezultă, fără putință de tăgadă, că ordonanțele de guvern sunt acte normative cu putere de lege, adoptarea lor de către Guvernul României fiind făcută în temeiul delegării legislative consacrate de Constituția României. Prin urmare, atunci când emite ordonanțe, Guvernul nu acționează ca putere executivă pentru a imprima caracter de act administrativ ordonanțelor de guvern, ci acționează ca putere legiuitoare, în locul Parlamentului, în situațiile strict reglementate de legea constituțională.

Potrivit Legii nr. 554/2004, pot face obiectul controlului instanței de contencios administrativ numai actele administrative normative sau individuale, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menționată. Or, este evident că ordonanțele de guvern nu sunt acte emise în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, ele fiind chiar legea însăși, susceptibile de fi controlate doar pe calea contenciosului constituțional a priori sau a posteriori emiterii lor. În concluzie, în mod legal, a constatat prima instanță că ordonanțele de guvern nu intră în sfera actelor administrative, iar verificarea neconstituționalității lor excede competențelor instanței de contencios administrativ, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Federația Sindicatelor Democratice din Cultură, împotriva Sentinței civile nr. 4721 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2011.