ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3768 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanții au solicitat anularea Ordinului nr. 765/2009 emis de ministrul finanțelor publice (prin care s-a procedat la diminuarea cu 75 % a drepturilor salariale pentru personalul D.G.T.D.P. din cadrul Ministerului Finanțelor Publice), repunerea în situația anterioară emiterii acestui Ordin, cu plata retroactivă a sumelor reprezentând drepturi salariale actualizate cu indicele prețurilor de consum până la data plății efective a acestora, urmând să se constate aplicabilitatea prin analogie a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 490/2004.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune s-au adresat pârâtului cu solicitarea de revocare totală sau parțială a O.M.F.P. nr. 765/2009, astfel cum cer dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a constatat că procedura prealabilă administrativă exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie, neîndeplinirea ei fiind sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de lege.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, în același sens fiind și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul va anexa la acțiune (..) orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs s-a subliniat că prin soluția adoptată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, această instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, pronunțarea pe excepția inadmisibilității creând premisele pentru aplicarea art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., casarea cu trimitere spre rejudecare ca urmare a necercetării fondului. Au apreciat recurenții că soluția este vătămătoare și din perspectiva prevederilor art. 6 din C.E.D.O. care consacră dreptul la un proces echitabil. Un al doilea motiv de recurs invocat de recurenți a fost subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și deci nu se poate aplica sancțiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă, dat fiind faptul că în materia salarizării funcționarilor publici sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999 și potrivit jurisprudenței majoritare parcurgere procedurii prealabile nu este obligatorie chiar dacă litigiile sunt soluționate de instanțele de contencios administrativ.

În fine, în cererea de recurs s-au făcut și aprecieri pe fondul cauzei, în principal pe justificarea legală a acordării majorării salariale de 75 % de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 16 iunie 2006, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în U.E., iar în acest context consecința este aceea a nelegalității O.M.F.P. nr. 765/2009. În fața instanței de control judiciar recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a art. III din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar. În ședința publică din 23 septembrie 2010, Înalta Curte a respins motivat, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția mai sus menționată.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile legale incidente Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare. Demersul judiciar al reclamanților – funcționari publici în cadrul D.G.T.D.P. din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a vizat: anularea O.M.F. nr. 765/2009 prin care s-a procedat la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul din Direcția amintită în sensul diminuării acestora cu 75 %; repunerea reclamanților în situația anterioară emiterii acestui act administrativ, cu plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate cu indicele prețurilor de consum până la data plății efective a acestor sume; constatarea incidenței prin analogie a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 490/2004.

Dezlegarea dată de Curtea de Apel București excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile este cea corectă și în deplin acord cu dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Așa cum a argumentat judecătorul fondului, procedura prealabilă (recurs grațios) este obligatorie în materia contenciosului administrativ, reprezentând o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, abordare susținută atât de doctrină cât și de jurisprudența în această materie. Cum, în speță, anterior formulării acțiunii, 27 mai 2009, nu s-a solicitat autorității emitente revocarea Ordinului nr. 765/2009, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod just neîndeplinirea acestei proceduri a fost sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Sub acest aspect, nu pot fi primite apărările dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamanți cu privire la neaplicarea art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului atunci când litigiile vizează pe funcționarii publici, deoarece acestora li se aplică în materia salarizării prevederile Legii nr. 188/1999 potrivit cărora nu este necesară plângerea prealabilă pentru a acționa în justiție. Mai mult, Înalta Curte reține și că potrivit O.G.

nr. 6/2007 (privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007), respectiv articolului 31 alin. (4) din ordonanță în forma în vigoare la data emiterii Ordinului contestat împotriva măsurilor dispuse în legătură cu salarizarea, persoanele în cauză se pot adresa „instanței de contencios în condițiile legii.” Rezultă în mod evident că această sintagmă („în condițiile legii”) implică respectarea tuturor cerințelor fixate prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ca atare și în cauza de față procedura administrativă prealabilă era obligatorie, iar Curtea de Apel București nu putea trece la analizarea fondului pricinii în lipsa vreunei dovezi că procedura în discuție a fost urmată.

Ca urmare, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A., A.E., A.D.L., A.M.E., B.R., B.T., B.A., B.N., B.A., B.D.A., B.A.A., B.D.M., B.M.C., B.D., B.R., B.M., B.G., B.R.G., C.I., M., C.C., C.R.I., C.P., C.D.C., C.E., C.A.G., C.A.M., C.C., C.M., C.R., C.F.B., D.M., D.S.C., D.I.A., D.M.L., D.A., D.F.R., D.A.L., E.M.G., F.C., G.A., G.S., G.D., G.C., I.O.B., I.I., I.A., I.E.C., I.M.C., I.V.S., I.L., I.D., L.I., L.L.D., M.A., M.A.D., M.V., M.L., M.S., M.R., M.C., M.S., M.O.S., N.Ș., N.G., N.V., N.R., N.C.R., O.C., O.A., O.A.D., O.G.M., P.A., P.D.G., P.L.M., P.Ș., P.G.Ș., P.A.M.D., R.L., R.C., R.C.A., R.R., R.S., R.M., R.R., R.I., S.M.T., S.M.A., S.M.E., Ș.A.M., S.I., S.M., S.C., Ș.E., S.T., T.C., T.B., T.A.L., T.R.M., T.A., U.L., V.M., V.M., V.G.

și Z.E. împotriva sentinței civile nr. 3768 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.