ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea adresată

Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Federația Națională a Sindicatelor din Administrație a solicitat, în

contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, anularea Ordinului comun al

M.M.F.P.S. și M.F.P. nr. 32/42 din 11 ianuarie 2010 pentru monitorizarea și

controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.

În motivarea cererii

s-a arătat că actul a fost adoptat cu eludarea tuturor principiilor și a

regimului general al autonomiei locale și descentralizării pentru că în legile de

organizare și funcționare a celor două ministere nu sunt prevăzute atribuții de

control asupra activității autorităților publice locale, organigramei sau

bugetului local.

Prin acest ordin se

instituie un control în afara legii asupra actelor de decizie internă ale

ordonatorilor de credite de către agenția de prestații sociale și direcțiile

generale ale finanțelor publice.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare și a invocat:

- excepția lipsei

procedurii prealabile;

- excepția

netimbrării acțiunii;

- pe fond,

respingerea acțiunii.

Guvernul României a

formulat de asemenea, întâmpinare și a invocat:

- excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României și respingerea acțiunii ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Ministerul Finanțelor

Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

de fond.

Prin Sentința civilă nr.

239 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepția nelegalei

timbrări invocate de M.M.F.P.S., excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de Guvernul României.

A fost admisă

acțiunea reclamantei, a fost anulat Ordinul nr. 32 din 20 ianuarie 2010 emis de

M.M.F.P.S. și Ordinul nr. 42 din 8 ianuarie 2010 emis de M.F.P. și s-a dispus

publicarea în M. Of. la rămânerea definitivă a sentinței.

În motivarea soluției

s-au reținut următoarele:

- excepția

netimbrării este nefondată în raport de dispozițiile art. 54 din Legea nr. 54/2003

care prevăd scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cererile formulate de

organizațiile sindicale în fața instanțelor judecătorești;

- excepția

inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile a fost respinsă pentru că

s-au depus la dosar dovezi din care rezultă îndeplinirea procedurii prealabile;

- excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României a fost respinsă având în

vedere că este autoritate publică ierarhic superioară celor două ministere și

legiuitorul a înțeles să extindă sfera persoanelor care pot fi chemate în fața

instanței de contencios administrativ și la autoritatea investită cu

soluționarea recursului grațios;

- pe fondul cauzei,

după analizarea atribuțiilor M.M.F.P.S. astfel cum a fost stabilită prin H.G. nr.

11/2009 și a atribuțiilor M.F.P. prevăzute de H.G. nr. 34/2009, s-a considerat

că niciuna din acestea nu pot asigura legitimarea în vederea emiterii actului

administrativ atacat, iar textul invocat (art. 10 din Legea nr. 330/2009) se

referă la atribuțiile din domeniul de activitate al celor două ministere.

Ordinele cu caracter

normativ se emit de conducătorii ministerelor numai în baza și în executarea

legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, iar cel emis în prezenta

cauză nu îndeplinește aceste exigențe, iar faptul că este invocat art. 10 din

Legea nr. 330/2009, nu înlătură nelegalitatea pentru că monitorizarea trebuia

să se realizeze numai potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al

acestor instituții.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Cluj și Guvernul României.

I. În recursul

declarat de M.F.P. se critică soluția instanței de fond pentru că a fost dată

cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod) deoarece prin Ordinul nr. 32/42/2010

s-a aprobat întocmai ceea ce a dispus actul normativ superior, respectiv un

criteriu de monitorizare și control al modului de aplicare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Prin acest ordin nu

sunt lipsite autoritățile locale de posibilitatea exercitării competențelor

legale ci a instituit numai un sistem de sprijinire a acestora pentru aplicarea

corectă și unitară a legii și un termen în care acele dispoziții trebuie

aplicate.

S-a invocat faptul că

prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale, Legea nr. 330/2009 a fost

declarată constituțională, iar controlul instituit nu este unul de legalitate

similar celui exercitat de instituția prefectului pentru că nu se suspendă

actele administrative, nu se aplică sancțiuni, ci se urmărește numai aplicarea

corectă a legii, iar neregulile constatate se comunică Curții de Conturi.

S-a arătat și că în

Nota Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 32/42/2010 se fac referiri la neluarea în

considerare, în anul 2010, a drepturilor stabilite prin contracte colective de

muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale Guvernului deoarece în art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 330/2009 se prevede că „drepturile salariale ale personalului

din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și

rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”, dispoziție reluată și

în art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010.

II. În recursul

declarat de Guvernul României s-a criticat soluția instanței de fond în ceea ce

privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului

României.

Se invocă faptul că

Guvernul României poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în

litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea

actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și

competențelor sale și pentru că ordinul atacat este emis de cele două ministere

(M.M.F.P.S. și M.F.P.) ele au calitate procesuală pasivă în cauză.

Federația Națională a

Sindicatelor din Administrație a formulat întâmpinare și a invocat:

- excepția lipsei de

obiect a recursului deoarece Ordinul nr. 32/42/2010 al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice a fost abrogat

printr-un alt ordin comun (nr. 727/1100 din 14 mai 2010) ce a fost publicat în M.

Of. din 20 mai 2010;

- pe fond s-a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge excepția lipsei de obiect a recursurilor și recursurile declarate

pentru următoarele considerente:

- excepția lipsei de

obiect a recursurile este nefondată deoarece prin abrogarea ordinului ce a fost

anulat de instanța de fond nu au rămas fără obiect recursurile declarate în

prezenta cauză.

Dacă aprecia că

acțiunea a rămas fără obiect, reclamanta-intimată putea să renunțe la acțiunea

formulată, dar nu a formulat o asemenea cerere;

- pe fond,

recursurile declarate sunt nefondate.

I. Recursul declarat

de M.F.P. este nefondat pentru că prin ordinul atacat s-a instituit

posibilitatea monitorizării și controlul aplicării prevederilor legale privind

salarizarea personalului bugetar dar fără a fi respectate prevederile art. 10

din Legea nr. 330/2009 pentru că această monitorizare sau control nu puteau fi

făcute decât potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestor

instituții, or, atribuțiile din domeniul lor specific nu dau posibilitatea

exercitării unui control în raport cu autoritățile și instituțiile publice ale

administrației locale.

De altfel, chiar și

în cuprinsul ordinului atacat și în motivele de recurs se recunoaște faptul că

nu pot fi aplicate sancțiuni în urma controlului și monitorizării, ci trebuie

comunicate eventualele nereguli către Curtea de Conturi, instituție abilitată

să controleze modul de gestionare a banilor publici de către administrația

publică locală.

Referirile la

constituționalitatea Legii nr. 330/2009 sunt nerelevante în prezenta cauză

pentru că ordinul atacat nu a fost anulat pentru că s-ar fi apreciat că legea

ar fi neconstituțională.

Nici susținerile din

motivele de recurs referitoare la modul de calcul al salariilor pentru

personalul bugetar nu sunt relevante pentru că ordinul atacat a fost considerat

nelegal în raport cu atribuțiile pe care legea le dă celor două ministere

semnatare ale acestuia.

De altfel, așa cum a

și invocat intimata, ordinul ce a fost anulat de instanța de fond a și fost

abrogat prin Ordinul nr. 727/1100 din 14 mai 2010 și publicat la 20 mai 2010 în

M. Of. al României.

II. Recursul declarat

de Guvernul României va fi respins ca nefondat pentru că, așa cum a reținut

instanța de fond, plângerea prealabilă împotriva ordinului atacat a fost

adresată acestei autorități publice ca organ ierarhic superior al celor două

ministere ce au semnat ordinul atacat și chiar dacă nu este emitentul actului

are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că soluția de

respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive este corectă.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de obiect a recursurilor, invocată de intimata-reclamantă Federația

Națională a Sindicatelor din Administrație.

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva Sentinței civile nr. 239 din 20

mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2011.