ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Federația Națională a Sindicatelor din Administrație a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, anularea Ordinului comun al M.M.F.P.S. și M.F.P. nr. 32/42 din 11 ianuarie 2010 pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009. În motivarea cererii s-a arătat că actul a fost adoptat cu eludarea tuturor principiilor și a regimului general al autonomiei locale și descentralizării pentru că în legile de organizare și funcționare a celor două ministere nu sunt prevăzute atribuții de control asupra activității autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local.

Prin acest ordin se instituie un control în afara legii asupra actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite de către agenția de prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare și a invocat: - excepția lipsei procedurii prealabile; - excepția netimbrării acțiunii; - pe fond, respingerea acțiunii. Guvernul României a formulat de asemenea, întâmpinare și a invocat: - excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 239 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepția nelegalei timbrări invocate de M.M.F.P.S., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României. A fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulat Ordinul nr. 32 din 20 ianuarie 2010 emis de M.M.F.P.S. și Ordinul nr. 42 din 8 ianuarie 2010 emis de M.F.P. și s-a dispus publicarea în M. Of. la rămânerea definitivă a sentinței.

În motivarea soluției s-au reținut următoarele: - excepția netimbrării este nefondată în raport de dispozițiile art. 54 din Legea nr. 54/2003 care prevăd scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cererile formulate de organizațiile sindicale în fața instanțelor judecătorești; - excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile a fost respinsă pentru că s-au depus la dosar dovezi din care rezultă îndeplinirea procedurii prealabile; - excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României a fost respinsă având în vedere că este autoritate publică ierarhic superioară celor două ministere și legiuitorul a înțeles să extindă sfera persoanelor care pot fi chemate în fața instanței de contencios administrativ și la autoritatea investită cu soluționarea recursului grațios; - pe fondul cauzei, după analizarea atribuțiilor M.M.F.P.S.

astfel cum a fost stabilită prin H.G. nr. 11/2009 și a atribuțiilor M.F.P. prevăzute de H.G. nr. 34/2009, s-a considerat că niciuna din acestea nu pot asigura legitimarea în vederea emiterii actului administrativ atacat, iar textul invocat (art. 10 din Legea nr. 330/2009) se referă la atribuțiile din domeniul de activitate al celor două ministere. Ordinele cu caracter normativ se emit de conducătorii ministerelor numai în baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, iar cel emis în prezenta cauză nu îndeplinește aceste exigențe, iar faptul că este invocat art. 10 din Legea nr. 330/2009, nu înlătură nelegalitatea pentru că monitorizarea trebuia să se realizeze numai potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestor instituții.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Guvernul României. I. În recursul declarat de M.F.P. se critică soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod) deoarece prin Ordinul nr. 32/42/2010 s-a aprobat întocmai ceea ce a dispus actul normativ superior, respectiv un criteriu de monitorizare și control al modului de aplicare a Legii-cadru nr. 330/2009. Prin acest ordin nu sunt lipsite autoritățile locale de posibilitatea exercitării competențelor legale ci a instituit numai un sistem de sprijinire a acestora pentru aplicarea corectă și unitară a legii și un termen în care acele dispoziții trebuie aplicate.

S-a invocat faptul că prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale, Legea nr. 330/2009 a fost declarată constituțională, iar controlul instituit nu este unul de legalitate similar celui exercitat de instituția prefectului pentru că nu se suspendă actele administrative, nu se aplică sancțiuni, ci se urmărește numai aplicarea corectă a legii, iar neregulile constatate se comunică Curții de Conturi. S-a arătat și că în Nota Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 32/42/2010 se fac referiri la neluarea în considerare, în anul 2010, a drepturilor stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale Guvernului deoarece în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 se prevede că „drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”, dispoziție reluată și în art. 10 din O.U.G.

nr. 1/2010. II. În recursul declarat de Guvernul României s-a criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României. Se invocă faptul că Guvernul României poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale și pentru că ordinul atacat este emis de cele două ministere (M.M.F.P.S. și M.F.P.) ele au calitate procesuală pasivă în cauză. Federația Națională a Sindicatelor din Administrație a formulat întâmpinare și a invocat: - excepția lipsei de obiect a recursului deoarece Ordinul nr. 32/42/2010 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice a fost abrogat printr-un alt ordin comun (nr. 727/1100 din 14 mai 2010) ce a fost publicat în M. Of.

din 20 mai 2010; - pe fond s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de obiect a recursurilor și recursurile declarate pentru următoarele considerente: - excepția lipsei de obiect a recursurile este nefondată deoarece prin abrogarea ordinului ce a fost anulat de instanța de fond nu au rămas fără obiect recursurile declarate în prezenta cauză. Dacă aprecia că acțiunea a rămas fără obiect, reclamanta-intimată putea să renunțe la acțiunea formulată, dar nu a formulat o asemenea cerere; - pe fond, recursurile declarate sunt nefondate.

I. Recursul declarat de M.F.P. este nefondat pentru că prin ordinul atacat s-a instituit posibilitatea monitorizării și controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar dar fără a fi respectate prevederile art. 10 din Legea nr. 330/2009 pentru că această monitorizare sau control nu puteau fi făcute decât potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestor instituții, or, atribuțiile din domeniul lor specific nu dau posibilitatea exercitării unui control în raport cu autoritățile și instituțiile publice ale administrației locale. De altfel, chiar și în cuprinsul ordinului atacat și în motivele de recurs se recunoaște faptul că nu pot fi aplicate sancțiuni în urma controlului și monitorizării, ci trebuie comunicate eventualele nereguli către Curtea de Conturi, instituție abilitată să controleze modul de gestionare a banilor publici de către administrația publică locală.

Referirile la constituționalitatea Legii nr. 330/2009 sunt nerelevante în prezenta cauză pentru că ordinul atacat nu a fost anulat pentru că s-ar fi apreciat că legea ar fi neconstituțională. Nici susținerile din motivele de recurs referitoare la modul de calcul al salariilor pentru personalul bugetar nu sunt relevante pentru că ordinul atacat a fost considerat nelegal în raport cu atribuțiile pe care legea le dă celor două ministere semnatare ale acestuia. De altfel, așa cum a și invocat intimata, ordinul ce a fost anulat de instanța de fond a și fost abrogat prin Ordinul nr. 727/1100 din 14 mai 2010 și publicat la 20 mai 2010 în M. Of. al României. II.

Recursul declarat de Guvernul României va fi respins ca nefondat pentru că, așa cum a reținut instanța de fond, plângerea prealabilă împotriva ordinului atacat a fost adresată acestei autorități publice ca organ ierarhic superior al celor două ministere ce au semnat ordinul atacat și chiar dacă nu este emitentul actului are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive este corectă. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de obiect a recursurilor, invocată de intimata-reclamantă Federația Națională a Sindicatelor din Administrație. Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva Sentinței civile nr. 239 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.