ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș, în contradictoriu cu Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, a solicitat instanței să dispună anularea și suspendarea Încheierii nr. V/114 din 14 decembrie 2011, emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Raportul de Audit Financiar nr. 16429 din 30 septembrie 2011 și Procesul-verbal de constatare nr. 16220 din 27 septembrie 2011, emise de Camera de Conturi Argeș, s-a stabilit că a calculat și virat greșit procentul de 5,5 asupra indemnizațiilor de șomaj, în locul cotei procentuale de 6,5%.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestor acte a fost respinsă de Camera de Conturi Argeș prin Decizia nr. 58 din 19 octombrie 2011, iar contestația împotriva acestei decizii a fost, de asemenea, respinsă prin Încheierea nr. V/114 din 14 decembrie 2011, de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 25/F-CONT a respins cererea de suspendare a executării actului formulată de reclamantă și a respins ca nefondată acțiunea acesteia. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și că Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 modifică într-adevăr dispozițiile art. 260 alin. (3) din lege, însă această perioadă nu face obiectul acțiunii.

În privința capătului de cerere referitor la suspendarea acestui act, instanța a constatat că reclamanta nu l-a motivat, nu a indicat perioada până la care să fie suspendarea și nici nu l-a probat, reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe considerate nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că la stabilirea și plata contribuțiilor aferente sistemului asigurărilor sociale de sănătate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș a respectat prevederile legale în vigoare și că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale privind bugetul de stat, considerând că legiuitorul a exclus în mod expres prevederile art. 260 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în realitate acest articol nu a fost motivat.

Referitor la cererea de suspendare, recurenta a susținut că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă nu au fost emise acte de executare silită. Astfel, susține recurenta, până la soluționarea irevocabilă a cauzei poate trece foarte mult timp și că o eventuală executare ar putea periclita total activitatea întregii agenții, având în vedere suma de 2.765.286 RON, care ar trebui virată de la bugetul asigurărilor pentru șomaj la bugetul asigurărilor de sănătate. Recursul este fondat pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie anularea și suspendarea Încheierii nr. V/114 din 14 decembrie 2011, emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. Astfel, conform art. 37, "În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24 (în speță, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș), rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33", iar potrivit art. 33 alin. (3), "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt.

Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate". Având acest conținut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților publice centrale, în competența curților de apel.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revine competența de soluționare a cauzei. Față de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc.

civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are sediul reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș împotriva Sentinței civile nr. 25/F-CONT din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - AZ