ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4024/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie

2011, reclamanta SC P. SA Pitești a chemat în judecată Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună desființarea Încheierii nr. VI 267 din 21 iunie 2011

emisă de aceasta, desființarea în parte a Deciziei nr. 8 din 21 martie 2011

emisă de Camera de Conturi Argeș, precum și suspendarea executării Deciziei nr.

8/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

În motivarea acțiunii

a arătat că auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Argeș au

desfășurat un control, în perioada 2 februarie 2011 - 28 ianuarie 2011, având

ca obiect situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și

privat al societății, la ale cărui concluzii a formulat „Obiecțiuni”, respinse

pe considerentul că „motivațiile prezentate exced cadrului legal de

reglementare în materie (…)”.

Ulterior, Camera de

Conturi Argeș a emis Decizia nr. 8/2011, contestată de către reclamantă,

contestație soluționată de Curtea de Conturi a României prin Încheierea nr. VI

267 din 21 iunie 2011.

Prin Încheierea nr.

VI 267 din 21 iunie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația

împotriva măsurilor dispune la pct. 1, 2, 3, 4 și 8 din această decizie, ca

neîntemeiate, reținându-se că nu au fost depuse documente suplimentare care să

dovedească interpretarea eronată a dispozițiilor legale de către auditul intern

din cadrul Camerei de Conturi Argeș.

Și împotriva acestei

încheieri s-a formulat acțiune, în temeiul Legii nr. 554/2004, solicitându-se

în același timp și suspendarea efectelor Deciziei nr. 8/2011, în temeiul art.

14 - 15 din același act normativ.

Prin Sentința civilă

nr. 415/F-CONT din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a

executării Deciziei nr. 8 din 21 martie 2011 a Curții de Conturi - Camera de

Conturi Argeș, cerere formulată de SC P. SA Pitești.

Totodată, a respins

ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceeași reclamantă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut cu privire la suspendarea executării

Deciziei nr. 8/2011 că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și

15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că reclamanta nu a manifestat consecvență în contestațiile formulate la

fiecare nivel al controlului judiciar, în ceea ce privește măsurile luate prin

raportul de control și actele administrative emise ulterior, aducând argumente

noi în cadrul acțiunii de față care nu au fost analizate în faza administrativă

prevăzută de art. 205 din O.G. 2/2003, dar a explicat acest comportament prin

faptul că parte din măsuri au fost însușite de către conducătorii entității

controlate (167 - 172).

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC P. SA.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte

va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare:

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie desființarea în parte a Deciziei nr. 8/2011

emisă de Camera de Conturi a Județului Argeș și a Încheierii nr. VI 267 din 21

iunie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației

formulate împotriva respectivei decizii, precum și suspendarea executării

Deciziei nr. 8/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond, în

temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din acest din urmă act normativ, actul administrativ este „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice”.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul

administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.

130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, Partea I, împotriva măsurilor

dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație

în termen de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la

soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor. Executarea

măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de

Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau

parțial contestația”.

Rezultă, deci, din

prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în

parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi

Județeană, este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în

sarcina entității controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de

a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Într-adevăr,

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de

asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare

a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului

administrativ”.

Prevederile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul

comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv

face trimitere.

Astfel, referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel”.

Cum nu sunt prevăzute

„prin lege organică specială”, ci printr-un act administrativ cu forță juridică

inferioară, dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2

C. proc. civ.

De altfel, prin

Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a fost menținută soluția

instanței de fond prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat

nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește

argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a

unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate

produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în

continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se

încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”, se va reține că, în cauză,

nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării autorității

emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind

actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în

competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților publice

centrale, în competența curților de apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură

județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local,

competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul

și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Argeș, secția

contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are sediul reclamanta.

Față de soluția dată

motivului de ordine publică celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi

analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC P. SA împotriva Sentinței civile nr. 415 F/CONT din 7 octombrie

2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș,

secția de contencios administrativ și fiscal

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ