ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4024/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 2011, reclamanta SC P. SA Pitești a chemat în judecată Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Încheierii nr. VI 267 din 21 iunie 2011 emisă de aceasta, desființarea în parte a Deciziei nr. 8 din 21 martie 2011 emisă de Camera de Conturi Argeș, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 8/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

În motivarea acțiunii a arătat că auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Argeș au desfășurat un control, în perioada 2 februarie 2011 - 28 ianuarie 2011, având ca obiect situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al societății, la ale cărui concluzii a formulat „Obiecțiuni”, respinse pe considerentul că „motivațiile prezentate exced cadrului legal de reglementare în materie (…)”.

Ulterior, Camera de Conturi Argeș a emis Decizia nr. 8/2011, contestată de către reclamantă, contestație soluționată de Curtea de Conturi a României prin Încheierea nr. VI 267 din 21 iunie 2011. Prin Încheierea nr. VI 267 din 21 iunie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația împotriva măsurilor dispune la pct. 1, 2, 3, 4 și 8 din această decizie, ca neîntemeiate, reținându-se că nu au fost depuse documente suplimentare care să dovedească interpretarea eronată a dispozițiilor legale de către auditul intern din cadrul Camerei de Conturi Argeș. Și împotriva acestei încheieri s-a formulat acțiune, în temeiul Legii nr. 554/2004, solicitându-se în același timp și suspendarea efectelor Deciziei nr. 8/2011, în temeiul art. 14 - 15 din același act normativ.

Prin Sentința civilă nr. 415/F-CONT din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8 din 21 martie 2011 a Curții de Conturi - Camera de Conturi Argeș, cerere formulată de SC P. SA Pitești. Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceeași reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut cu privire la suspendarea executării Deciziei nr. 8/2011 că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta nu a manifestat consecvență în contestațiile formulate la fiecare nivel al controlului judiciar, în ceea ce privește măsurile luate prin raportul de control și actele administrative emise ulterior, aducând argumente noi în cadrul acțiunii de față care nu au fost analizate în faza administrativă prevăzută de art. 205 din O.G. 2/2003, dar a explicat acest comportament prin faptul că parte din măsuri au fost însușite de către conducătorii entității controlate (167 - 172). Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC P. SA. Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. și invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare: Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie desființarea în parte a Deciziei nr. 8/2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Argeș și a Încheierii nr. VI 267 din 21 iunie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației formulate împotriva respectivei decizii, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 8/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din acest din urmă act normativ, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația”. Rezultă, deci, din prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv face trimitere.

Astfel, referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Cum nu sunt prevăzute „prin lege organică specială”, ci printr-un act administrativ cu forță juridică inferioară, dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 C. proc. civ. De altfel, prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost menținută soluția instanței de fond prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”, se va reține că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților publice centrale, în competența curților de apel. Față de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are sediul reclamanta. Față de soluția dată motivului de ordine publică celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P. SA împotriva Sentinței civile nr. 415 F/CONT din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ