ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

La 26 noiembrie 2007, a fost înregistrată la

Parchetul Curții de Apel Suceava, sub nr. 347/P/2007, plângerea formulată de numita

M.V., prin care reclama pe S.R. executor judecătoresc din circumscripția

Judecătoriei Vatra Dornei - pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în

aceea că, în deși i s-a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 1615

din 24 noiembrie 2004, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, acesta a refuzat.

Prin rezoluția nr. 347/P/2007

din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava – confirmată

prin Rezoluția nr. 329/II/2/2009 din 7 august 2009 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava - s-a dispus, în baza art. 228 alin.

(6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de intimatul S.R.(executor judecătoresc), pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a apreciat că activitatea

executorului judecătoresc S.R. - pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii

judecătorești mai sus identificată, a fost realizată cu respectarea

dispozițiilor legale și fără încălcarea în vreun fel, a drepturilor

petiționarei. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că,

încheierea executării în Dosarul biroului executorului judecătoresc nr. 33/2007,

s-a datorat unor factori determinați de conduita creditoarei M.V. cât și de

conduita debitorilor C.M., M.D. și M.M.

Împotriva sus -

menționatelor rezoluții petiționara s-a adresat instanței de judecată în baza art.

278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 110

din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins ca nefondată plângerea petiționarei, menținând soluțiile

dispuse în cauză.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că demersurile executorului judecătoresc s-au încadrat

în legea procesual civilă ce reglementează cadrul executării civile,și că

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în limitele conferite de lege, cu

respectarea dispozițiilor incidente în materie, neexistând indicii care să

contureze comiterea vreunei fapte penale.

Împotriva acestei din urmă

sentințe, petiționara M.V. a declarat, în termen legal, recursul de față, la

dezbaterea căruia nu s-a prezentat.

În această situație,

procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă

la dosar (fila 2), precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S.R.(executor judecătoresc) -

confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind

întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale

infracțiunii reclamate, care să poată fi imputată intimatului, încât recursul

se învederează a fi nefondat.

Față de cele

expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței

instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției

procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara M.V. împotriva sentinței penale nr. 110 din 30

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2010.