ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 26 noiembrie 2007, a fost înregistrată la Parchetul Curții de Apel Suceava, sub nr. 347/P/2007, plângerea formulată de numita M.V., prin care reclama pe S.R. executor judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Vatra Dornei - pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în deși i s-a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 1615 din 24 noiembrie 2004, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, acesta a refuzat. Prin rezoluția nr. 347/P/2007 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava – confirmată prin Rezoluția nr. 329/II/2/2009 din 7 august 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava - s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.R.(executor judecătoresc), pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. S-a apreciat că activitatea executorului judecătoresc S.R. - pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești mai sus identificată, a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale și fără încălcarea în vreun fel, a drepturilor petiționarei. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, încheierea executării în Dosarul biroului executorului judecătoresc nr. 33/2007, s-a datorat unor factori determinați de conduita creditoarei M.V. cât și de conduita debitorilor C.M., M.D. și M.M. Împotriva sus - menționatelor rezoluții petiționara s-a adresat instanței de judecată în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 110 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea petiționarei, menținând soluțiile dispuse în cauză. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că demersurile executorului judecătoresc s-au încadrat în legea procesual civilă ce reglementează cadrul executării civile,și că acesta și-a îndeplinit atribuțiile în limitele conferite de lege, cu respectarea dispozițiilor incidente în materie, neexistând indicii care să contureze comiterea vreunei fapte penale. Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționara M.V. a declarat, în termen legal, recursul de față, la dezbaterea căruia nu s-a prezentat.

În această situație, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar (fila 2), precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S.R.(executor judecătoresc) - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii reclamate, care să poată fi imputată intimatului, încât recursul se învederează a fi nefondat. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.V. împotriva sentinței penale nr. 110 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.