ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2009

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 529/F din 24 aprilie

2008, Tribunalul

București, secția

I

penală, a

condamnat pe inculpatul M.B.B.

la

pedepsele de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C. pen. și de

1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin.

(2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74 lit. a) art. 76 lit. a) C. pen.

în baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile art. 86

1

C.

pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care a fost obligat să

respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței.

S-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen., referitoare la revocarea suspendării

executării pedepsei.

S-a

constatat că inculpatul a fost reținut de la 29 august 2007 ora 02,30 până la

29 august 2007, ora 20,00.

În baza

la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la

inculpat a cantităților de opium, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

Î

n baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.,

s-a dispus

restituirea către inculpat a sumelor bani indicate în

dispozitivul sentinței.

Î

n esență, s-au reținut următoarele:

Urmare

unui denunț al numitului S.D.K., care l-a indicat pe inculpat ca vânzător de

opium, la data de 28 august 2007, s-a organizat o acțiune de prindere în

flagrant a inculpatului.

Î

nsoțit de lucrătorii de poliție, martorul

denunțător s-a întâlnit

cu inculpatul, iar, după ce s-au despărțit,

denunțătorul Ie-a arătat organelor de poliție suma de 550 Euro pe care a

primit-o de la inculpatul M.B., urmând ca el să-i dea o cantitate de

aproximativ 250 grame de opium. În continuare, lucrătorii de poliție l-au

observat pe inculpat în fața locuinței sale, având o pungă de

plastic în mână, moment în care s-a trecut la

percheziția corporală și

domiciliară a acestuia, găsindu-se în total

653,4 și 8,78 grame opium.

Curtea

de Apel București, secția

I

penală, prin decizia penală

nr. 269 din 10 noiembrie 2008, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală atacată, și,

rejudecând, a majorat termenul de încercare privind suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, de la 6 ani la 8 ani.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Î

mpotriva

deciziei sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București.

Prin recursul declarat, procurorul a susținut că

instanțele au

individualizat greșit pedeapsa aplicată, sub

aspectul cuantumului și a modalității de executare, ca urmare a reținerii

nejustificate a circumstanțelor atenuante și a solicitat casarea hotărârilor și

aplicarea unor pedepse apte să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect

faptele și vinovăția inculpatului, Ie-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedepsele

aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Critica

Parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub

aspectul cuantumului și a modalității de executare dispusă de instanțe, nu este

întemeiată.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au

avut în vedere la individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

cărora le-au acordat

eficiența cuvenită,

printre care și conduitei sale anterioare, atitudinii

procesuale

manifestate și datelor care caracterizează persoana acestuia, cărora le-au

atribuit corect valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind

justificat că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate

inculpatului.

Astfel,

în raport cu atitudinea sinceră și de cooperare cu organele judiciare a

inculpatului, care nu are antecedente penale și

de datele privind conduita acestuia în societate (desfășoară activități

comerciale pe teritoriul României de 10 ani, beneficiază de protecție

umanitară

condiționată, în baza legii pentru aprobarea O.G. nr. 102/2000 privind statutul

și regimul refugiaților din România), rezultă că nu se impune majorarea

pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuante și nici

schimbarea modalității de executare a acesteia.

Examinând

hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în

considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele

temeiuri care impun casarea din oficiu,

urmează

ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat. Î

n

conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și

Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul

apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpat, care a pregătit

apărarea acestuia până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale nr. 269 din 10 noiembrie 2008 a Curții de

Apel București, secția

I

penală,

privind pe intimatul inculpat M.B.B.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba persană

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie

2009.