ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529/F din 24 aprilie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.B.B. la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C. pen. și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. a) C. pen. în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei. S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 29 august 2007 ora 02,30 până la 29 august 2007, ora 20,00. În baza la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităților de opium, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. Î n baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumelor bani indicate în dispozitivul sentinței. Î n esență, s-au reținut următoarele: Urmare unui denunț al numitului S.D.K., care l-a indicat pe inculpat ca vânzător de opium, la data de 28 august 2007, s-a organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului.

Î nsoțit de lucrătorii de poliție, martorul denunțător s-a întâlnit cu inculpatul, iar, după ce s-au despărțit, denunțătorul Ie-a arătat organelor de poliție suma de 550 Euro pe care a primit-o de la inculpatul M.B., urmând ca el să-i dea o cantitate de aproximativ 250 grame de opium. În continuare, lucrătorii de poliție l-au observat pe inculpat în fața locuinței sale, având o pungă de plastic în mână, moment în care s-a trecut la percheziția corporală și domiciliară a acestuia, găsindu-se în total 653,4 și 8,78 grame opium. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 269 din 10 noiembrie 2008, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală atacată, și, rejudecând, a majorat termenul de încercare privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de la 6 ani la 8 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Î mpotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prin recursul declarat, procurorul a susținut că instanțele au individualizat greșit pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, ca urmare a reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante și a solicitat casarea hotărârilor și aplicarea unor pedepse apte să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, Ie-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Critica Parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare dispusă de instanțe, nu este întemeiată. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită, printre care și conduitei sale anterioare, atitudinii procesuale manifestate și datelor care caracterizează persoana acestuia, cărora le-au atribuit corect valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind justificat că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

Astfel, în raport cu atitudinea sinceră și de cooperare cu organele judiciare a inculpatului, care nu are antecedente penale și de datele privind conduita acestuia în societate (desfășoară activități comerciale pe teritoriul României de 10 ani, beneficiază de protecție umanitară condiționată, în baza legii pentru aprobarea O.G. nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților din România), rezultă că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuante și nici schimbarea modalității de executare a acesteia. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.

Î n conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, care a pregătit apărarea acestuia până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 269 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat M.B.B. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.