ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4073/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, SC S. SA Slătioara – Olt, SC M.G. SA Slătioara - Olt și M.T. au chemat în judecată pe P.C. și V.S., judecători la Judecătoria Slatina, SC G. SRL Slatina, SC D.C. SRL Craiova, O.R.C. Olt și O.R.C. Dolj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea sancțiunii nulității încheierilor de suspendare din 20 decembrie 2005 și 18 aprilie 2006 și a perimării din 24 octombrie 2006, cu obligarea judecătorului la redeschiderea și judecarea Dosarului nr. 11303/2004.

S-a mai solicitat anularea sentințelor nr. 822 din 23 decembrie 2005 a Judecătoriei Slatina, sentinței nr. 3626/2006 a Judecătoriei Brașov, sentinței nr. 466 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Olt și a sentinței nr. 694/C/2006 a Tribunalului Sibiu și restabilirea situației anterioare datei de 20 decembrie 2005. Reclamanții au mai cerut obligarea O.R.C. Olt și O.R.C. Dolj la retragerea autorizației de funcționare pentru SC G. SRL Slatina și SC D.C. SRL Craiova, precum și constatarea încadrării dreptului patrimonial al SC S. SA Slătioara – Olt prin excluderea reclamantului M.T. de la dreptul de a reprezenta această societate în instanță. Prin aceeași acțiune s-a solicitat obligarea judecătorului C.P.

la plata către SC S. SA a sumei de 109.585 RON despăgubiri stabilite de expert și acceptate de judecător, precum și la plata 23.445 RON dobânzi calculate la 20 decembrie 2005 și 13.141 RON inflația. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că SC S. SA a fost exclusă de la exercitarea dreptului ca o instanță să se pronunțe asupra păgubirii sale de către SC G. SRL Slatina, excludere care s-a realizat prin suspendarea judecării dosarului nr. 11303/2004, precum și prin favorizarea societății respective prin sentința nr. 822/2005. Prin sentința nr. 148 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că Legea nr. 554/2004 invocată ca temei de drept al acțiunii nu are aplicabilitate în cauză, întrucât instanța de contencios nu poate cenzura legalitatea măsurilor dispuse prin încheieri de ședință sau hotărâri judecătorești și nici nu are competența de a constata că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil sau la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil atunci când acestea se referă la litigii comerciale sau la procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995. Totodată, O.G. nr. 137/2000 invocată ca temei de drept de reclamanți a fost considerată ca neavând incidență în cauză, instanța de contencios administrativ neputând să constate așa-zisele fapte de discriminare săvârșite de magistrați, această competență revenind Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamantele SC S. SA și SC M.G. SA, prin M.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a interpretat eronat legea apreciind că actele invocate nu sunt acte administrative. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține în fapt următoarele: Obiectul acțiunii înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, l-a format „aplicarea sancțiunii nulității încheierilor de suspendare din 20 decembrie 2005 și 18 aprilie 2006, și a perimării din 24 octombrie 2006, cu obligarea judecătorului la redeschiderea și judecarea Dosarului nr. 11303/2004”.

De asemenea, s-a mai solicitat înlăturarea consecințelor discriminării prin anularea unor sentințe ale mai multor instanțe de judecată. Din analiza cererilor recurenților, rezultă fără putință de tăgadă că în mod corect instanța de fond a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii, ținându-se cont și de precizarea făcută de reclamanți la 23 aprilie 2007. Temeiul de drept invocat de recurenții - reclamanți – art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu-și găsește aplicarea în speță, instanța de contencios administrativ neputând cenzura legalitatea măsurilor dispuse prin încheieri de ședință, și nici nu are competența de a se pronunța pe litigii comerciale sau pe procedura falimentului prevăzut nu de Legea nr. 554/2004, ci de Legea nr. 64/1995.

Actele invocate de recurenții - reclamanți nu sunt acte administrative în înțelesul Legii contenciosului administrativ, ci sunt acte care pot fi cenzurate conform C. proc. civ. și C. com. De asemenea, corect Curtea de Apel a constatat că în speță nu este incident art. 2 din O.G. nr. 137/2000 invocat de recurenții - reclamanți, întrucât așa numitele acte de discriminare săvârșite de magistrați, nu pot fi cenzurate de instanța contenciosului administrativ. Prin urmare instanța fondului a făcut o corectă aplicare a legii fără să încalce prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. când a pronunțat hotărârea judecătorească atacată, și în privința admisibilității acțiunii conform art. 27 din O.G.

nr. 137/2000, întrucât recurenții nu și-au întemeiat acțiunea pe acest temei de drept, fiindcă dacă ar fi fost așa, competența de soluționare aparține unei alte instanțe de judecată și nu contenciosului administrativ. Față de toate aceste considerente invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC S. SA Slătioara – Olt și de SC M.G. SA Slătioara - Olt prin M.T., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC. S. SA Slătioara – Olt și de SC. M.G. SA Slătioara - Olt prin M.T. împotriva sentinței nr. 148 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.