ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 562/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale formulată de petenta SC G.B.S. SRL BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata SC H.G. SRL BUCUREȘTI, împotriva sentinței arbitrale nr. 269 din 10 decembrie 2007 a Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 215/2007. Tribunalul arbitral a fost învestit cu o cerere prin care reclamanta SC H.G. SRL BUCUREȘTI a solicitat evacuarea de urgență și fără trecerea vreunui termen a pârâtei SC G.B.S. SRL BUCUREȘTI, precum și oricăror alte persoane fizice și juridice din spațiul pe care îl ocupă potrivit contractului semnat la 1 aprilie 2002, spațiu situat în incinta imobilului care găzduiește hotelul J.W.M., precum și obligarea pârâtei la predarea spațiului.

Prin sentința arbitrală nr. 269 din 10 decembrie 2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei, dispunând evacuarea de îndată a pârâtei din spațiul de 29,51 mp, aflat la parterul imobilului situat în București, axele B-C/7-8. Împotriva acestei hotărâri SC G.B.S. SRL a formulat acțiune în anulare, invocând prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. și art. 358 C. proc. civ.

În considerentele sentinței atacate, instanța fondului a reținut că tribunalul arbitral a stabilit în mod corect că nu există autoritate de lucru judecat întrucât, prima acțiune a avut ca obiect evacuarea și ca temei expirarea contractului prin ajungere la termen, iar cea de a doua a avut ca obiect evacuarea, fiind întemeiată pe faptul că a operat pactul comisoriu inserat în contract prin notificarea comunicată petentei. S-a constatat astfel, că deși exista identitate de părți și obiect, nu a existat identitate de cauză.

S-a reținut că derularea procedurii la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional s-a făcut cu respectarea principiilor fundamentale referitoare la asigurarea egalității de tratament, respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, pârâta fiind citată la fiecare termen, iar faptul că nu s-a prezentat la niciunul dintre acestea contrazice susținerile acesteia conform cărora ar fi fost împiedicată să-și formuleze și să-și susțină apărările. Cu privire la incidența prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. s-a constatat că, în cuprinsul acțiunii în anulare nu s-a arătat în ce mod s-a încălcat prin hotărârea arbitrală: ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii.

Împotriva sentinței a declarat recurs SC G.B.S. SRL care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: 1. În cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care a invocat prin acțiunea în anulare prevederile art. 358 C. proc. civ. motivat de faptul că reprezentantul său și apărătorul nu a avut acces în sala de ședință a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Recurenta consideră că față de acest motiv se impunea încuviințarea probei cu înscrisuri și martori pentru a putea dovedi cele susținute.

2. Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a Codului de procedură civilă – Cartea IV, capitolul IV și cap. V referitoare la: sesizarea tribunalului arbitral, cuprinsul cererii de arbitrare, întâmpinarea, cererea, recursul, procedura arbitrală. Se susține că în cuprinsul reglementărilor menționate nu este prevăzută posibilitatea reclamantei de modificare a cererii arbitrale astfel că dispozițiile menționate, ce au caracter imperativ, au fost încălcate (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recurenta susține în mod nefondat că, în cadrul procedurii arbitrale, nu i-ar fi fost respectat dreptul la apărare și că s-ar fi încălcat principiile egalității de tratament și contradictorialității, în condițiile în care a fost legal citată la fiecare dintre termenele stabilite și nu s-a prezentat.

Mai mult, cauza a rămas în pronunțare la data de 30 noiembrie 2007 și s-a dispus amânarea pronunțării de două ori până la 10 decembrie 2007, perioadă în care petenta a avut posibilitatea de a depune concluzii scrise, lucru pe care la și făcut. În atare situație, în cauză nu este incidentă sancțiunea reglementată de art. 358 C. proc. civ. astfel încât să fie de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 2. Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată. Astfel, în cuprinsul cărții a IV-a „Despre arbitraj” este reglementată întreaga procedură arbitrală care conține reguli precise derogatorii de la procedura specifică instanțelor de judecată dar, cu care se completează.

Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul cărora, câtă vreme în cuprinsul reglementărilor din Cartea IV, cap. IV și cap. V, nu este prevăzută expres posibilitatea modificării cererii arbitrale, reclamantei din acțiunea arbitrală îi este închisă o astfel de posibilitate, întrucât o asemenea concluzie nu are fundament. Prima instanță a statuat corect că s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 358 12 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora – „orice alte cereri al părților … vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfățișare”, dispoziții se ce corelează cu norma generală cuprinsă în art. 132 C. proc. civ. Înalta Curte nu poate reține încălcarea dispozițiilor menționate, ci doar respectarea lor, motiv pentru care urmează să respingă ca nefondat recursul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.B.S. SRL București împotriva sentinței nr. 101 din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 1831,66 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.