ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Direcția Silvică Târgoviște și Administrația Parcului Natural Bucegi, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 943 din 6 octombrie 2005 emis de minister și obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să fie repus în situația anterioară. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 656 din 27 octombrie 2004 a fost numit membru în Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi, calitate în care a fost o singură dată convocat la ședințele consiliului, iar ulterior neconvocarea sa a fost deliberată.

Se mai arată că a luat cunoștință despre ordinul atacat din adresele de răspuns trimise de pârâți la plângerea prealabilă. Pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamantul a fost legal convocat la ședințele Consiliului Științific, dar chiar admițând că nu a primit înștiințările pentru participare, reclamantul nu poate explica pasivitatea sa și lipsa oricărui demers necesar pentru a se interesa de modul de desfășurare a activității Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi. Contribuția reclamantului la înființarea Parcului Natural Bucegi este meritorie, dar nu-i conferă drepturi particulare în privința bunei funcționări a Administrației Parcului.

Prin sentința civilă nr. 1785 din 11 iunie 2008 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamatului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin actul contestat s-a aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi și a fost abrogat Ordinul anterior nr. 656 din 27 octombrie 2004. Avizul Academiei Române pentru componența consiliului științific reprezintă un aviz conform și nu unul consultativ, în sensul că un asemenea aviz dat de Academia Română obligă pârâtul Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (actual Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile) să aprobe componența prin ordin și nu să aprecieze asupra acesteia.

Instanța de fond a mai reținut că reclamantul, care a făcut parte din componența anterioară a Consiliului Științific, la momentul emiterii actului contestat nu mai avea avizul Academiei Române pentru a face parte din consiliu. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și 304 1 toate C. proc. civ. Recurentul afirmă că sentința atacată este nelegală, în primul rând, fiindcă a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură. Asumându-și indicarea greșită a faptului că pârâta Direcția Silvică Târgoviște are personalitate juridică, recurentul consideră că, totuși, chiar și în atare situație, trebuie constatată incidența art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., ceea ce ar atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pe fondul pricinii, recurentul susține că prima instanță a interpretat greșit conținutul art. 18 alin. (8) din O.U.G. nr. 236/2000, considerând fără nici un temei că avizul Academiei Române ar fi conform, când, de fapt, este consultativ. Referitor la motivele invocate de autoritățile pârâte pentru înlocuirea sa din Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi: neprezentarea la trei ședințe consecutive și împrejurarea că nu mai reprezintă instituția care l-a desemnat, recurentul arată că ambele sunt lipsite de suport. Susține că nu a fost convocat la Ședințele Consiliului Științific din perioada februarie-august 2005 și că, potrivit Regulamentului, sunt prevăzute doar două ședințe ordinare pe an, ceea ce denotă că s-au organizat și ședințe extraordinare.

Cât privește cel de-al doilea motiv, arată că nu există incompatibilitate între calitatea sa de deputat și cea de membru în Consiliul Științific. O critică distinctă combate aprecierea fondului privind preeminența interesului public, al bunei funcționări a Administrației Parcului Natural Bucegi, în raport cu interesul său de a face parte în continuare din componența Consiliului Științific, insistând asupra meritelor sale în organizarea Parcului, precum și asupra înaltei calificări și bunei reputații profesionale de care se bucură. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată că Administrația Parcului Național Bucegi este singura în măsură să-i propună pe viitorii membri ai Consiliului Științific, precum și pe aceia despre care consideră că trebuie excluși.

Propunerea astfel formulată este supusă avizării Academiei Române și ulterior aprobării prin ordin al ministrului. Ca urmare, consideră intimatul, actul administrativ în discuție a fost emis în limitele competențelor sale, și cu respectarea strictă a procedurii prescrise de dispozițiile art. 18 alin. (8) din O.U.G. nr. 236/2000. Celelalte intimate nu au formulat întâmpinare. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul – reclamant D.I.

a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, Ordinul nr. 943 din 6 octombrie 2005 privind constituirea Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi, emis de ministrul mediului și gospodăririi apelor, solicitând anularea parțială a acestuia, respectiv a art. 1 și 7, numai în ceea ce îl privește, cu consecința repunerii sale în situația anterioară. Prin actul administrativ examinat s-a abrogat Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 656/27 octombrie 2004, prin care recurentul – reclamant fusese numit membru în Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi, s-a aprobat noua componență a consiliului, din care acesta nu mai face parte și s-au detaliat atribuțiile consiliului în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (7), alin. (8), alin. (9) și art. 19 alin. (1) din O.U.G.

nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001. Relevante în cauza de față sunt dispozițiile art. 18 alin. (8) din ordonanța indicată, potrivit cărora : „Componența Consiliilor Științifice se propune de către administrația ariilor protejate, cu avizul Academiei Române și se aprobă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului”. Prin adresa din 12 iulie 2005, intimata – pârâtă Direcția Silvică Târgoviște, în raza căreia de competență se găsește Parcul Natural Bucegi, a înaintat Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, Serviciul Arii Protejate, propunerile de modificare a componenței Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi, adoptate în ședința Consiliului Științific din data de 30 iunie 2005, între persoanele vizate, la poziția 2, fiind indicat recurentul – reclamant Dumitru Ion.

Motivele înlocuirii sale, arătate în adresa în discuție, se referă atât la „neprezentarea la trei ședințe consecutive” cât și la faptul că „nu mai reprezintă instituția care l-a desemnat”. Ulterior, prin adresa nr. 11901/SM/27 iulie 2005, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, a înaintat Academiei Române propunerile formulate de mai multe parcuri naționale, între care și Parcul Natural Bucegi, de modificare a consiliilor științifice și consiliilor consultative, în vederea avizării.

La data de 31 august 2005, cu actul nr. 840/C.I., Academia Română – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a comunicat Romsilva avizul său favorabil pentru toate persoanele propuse să devină membri în Consiliul Științific al Parcului Național Bucegi și, ca urmare, documentația a fost înaintată intimatului – pârât Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (denumirea intimatului la data respectivă, 1 septembrie 2005), organul competent să aprobe componența Consiliului Științific, ceea ce s-a și realizat prin ordinul atacat. Prima critică formulată de recurentul – reclamant, referitoare la „încălcarea formelor de procedură” produsă prin aceea că sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu o entitate care nu are personalitate juridică este vădit nefondată.

Intimata – pârâtă Direcția Silvică Târgoviște este o structură deconcentrată în teritoriu a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, fiind, într-adevăr, potrivit Anexei nr. 2 a H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, o unitate fără personalitate juridică. Această împrejurare este însă nerelevantă în raport de definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care conferă autorităților publice capacitatea de a sta în proces în măsura în care sunt emitentele actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, fără a distinge după cum au sau nu personalitate juridică.

Intimata – pârâtă Direcția Silvică Târgoviște este emitenta adresei din 12 iulie 2005, anterior menționată, act pregătitor ce a stat la baza emiterii ordinului atacat, supusă, de asemenea, controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, așa încât este legală citarea ei în proces în calitate de pârâtă. De altfel, după cum recunoaște chiar recurentul în cuprinsul acestui motiv de recurs, citarea acestei părți s-a făcut ca efect al cererii sale precizatoare (fila 44, dosar fond). În plus, acest motiv de recurs poate fi privit și ca ineficient sau lipsit de interes, întrucât, chiar admițând teza „nelegalei citări” a unei entități fără personalitate juridică, soluția ar rămâne neschimbată pe fondul ei, întrucât în proces a fost parte și emitentul actului administrativ: Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, care,indiscutabil, are personalitate juridică.

Și în ceea ce privește fondul cauzei, respectiv analiza motivelor de nelegalitate invocate, soluția fondului este la adăpost de critică. Parcul Natural Bucegi a fost înființat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – secțiunea a III-a – zone protejate. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (7) din O.U.G. nr. 236/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 462/2001, „structurile de administrare special constituite pentru protejarea ariilor naturale, …., vor fi îndrumate și supravegheate de un consiliu științific”. Prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 656/27 octombrie 2004 recurentul – reclamant, la acea dată director general al Romsilva, a fost numit membru în Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi.

După data de 10 februarie 2005, când a avut loc prima ședință a consiliului, recurentul - reclamant nu a mai participat la nici o ședință a acestuia. Această împrejurare, corelată și cu neprezentarea altor membri ai consiliului a creat probleme însemnate în funcționare, punând entitatea în dificultate prin imposibilitatea întrunirii cvorumului. La dosarul cauzei, într-adevăr, nu există dovada convocării scrise a recurentului – reclamant, în condițiile în care prin adresa din 14 august 2007 Direcția Silvică Târgoviște – Parcul Natural Bucegi – Consiliul Științific, a indicat că toți membrii consiliului au fost convocați în intervalul februarie – august 2005 atât în scris, cât și telefonic (fila 13, dosar fond).

Cu toate acestea, este justă constatarea primei instanțe, că pasivitatea în care s-a aflat recurentul – reclamant în perioada februarie 2005 – ianuarie 2008 este culpabilă, acesta neinvocând nici un argument rezonabil care să combată lipsa de interes ce se degajă din împrejurarea reținută. Prin chiar motivele de recurs, recurentul – reclamant arată că, potrivit Regulamentului aprobat la prima ședință a Consiliului Științific, în fiecare an calendaristic sunt prevăzute „doar două ședințe ordinare”. În pofida cunoașterii acestui fapt, el nu a întreprins în perioada anterior indicată nici un demers din care să rezulte că este preocupat de funcționarea Consiliului Științific. În contextul enunțat, fără a nega meritele și activitatea științifică a recurentului – reclamant, demersul autorităților publice implicate în procedura numirii membrilor consiliului științific apare ca fiind legitim.

Înlocuirea, respectiv, numirea membrilor Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi s-a făcut cu respectarea strictă a etapelor prevăzute de art. 18 alin. (8) din O.U.G. nr. 236/2000, precitat. Referitor la natura avizului Academiei Române, în lipsa rigorii legiuitorului care nu a precizat dacă este consultativ sau conform, Înalta Curte consideră, din economia întregii reglementări anterior examinate, că acesta nu poate fi decât consultativ. Cu toate acestea, chiar dacă se admite că emitentul actului administrativ, ministrul mediului și gospodăririi apelor, ar fi putut decide să desemneze în consiliu alte persoane decât cele propuse, totuși, recurentul – reclamant era exclus de plano, întrucât se ceruse expres de către forul științific înlocuirea sa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive de reformare a hotărârii examinate, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I., împotriva sentinței civile nr. 1785 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2009.