ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și

Dezvoltării Durabile, Direcția Silvică Târgoviște și Administrația Parcului

Natural Bucegi, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 943 din 6

octombrie 2005 emis de minister și obligarea acestuia să emită un nou ordin

prin care să fie repus în situația anterioară.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi

Apelor nr. 656 din 27 octombrie 2004 a fost numit membru în Consiliul

Științific al Parcului Natural Bucegi, calitate în care a fost o singură dată

convocat la ședințele consiliului, iar ulterior neconvocarea sa a fost

deliberată.

Se mai arată că a luat

cunoștință despre ordinul atacat din adresele de răspuns trimise de pârâți la

plângerea prealabilă.

Pârâtul Ministerul Mediului

și Dezvoltării Durabile, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând că reclamantul a fost legal convocat la ședințele

Consiliului Științific, dar chiar admițând că nu a primit înștiințările pentru

participare, reclamantul nu poate explica pasivitatea sa și lipsa oricărui

demers necesar pentru a se interesa de modul de desfășurare a activității

Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi.

Contribuția reclamantului la

înființarea Parcului Natural Bucegi este meritorie, dar nu-i conferă drepturi

particulare în privința bunei funcționări a Administrației Parcului.

Prin sentința civilă nr. 1785

din 11 iunie 2008 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamatului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin actul contestat s-a

aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Științific al

Parcului Natural Bucegi și a fost abrogat Ordinul anterior nr. 656 din 27

octombrie 2004.

Avizul Academiei Române

pentru componența consiliului științific reprezintă un aviz conform și nu unul

consultativ, în sensul că un asemenea aviz dat de Academia Română obligă

pârâtul Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (actual Ministerul Mediului

și Dezvoltării Durabile) să aprobe componența prin ordin și nu să aprecieze asupra

acesteia.

Instanța de fond a mai

reținut că reclamantul, care a făcut parte din componența anterioară a

Consiliului Științific, la momentul emiterii actului contestat nu mai avea

avizul Academiei Române pentru a face parte din consiliu.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și 304

1

toate

C. proc. civ.

Recurentul afirmă că

sentința atacată este nelegală, în primul rând, fiindcă a fost pronunțată cu

încălcarea formelor de procedură. Asumându-și indicarea greșită a faptului că

pârâta Direcția Silvică Târgoviște are personalitate juridică, recurentul

consideră că, totuși, chiar și în atare situație, trebuie constatată incidența art.

304 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce ar atrage casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pe fondul pricinii,

recurentul susține că prima instanță a interpretat greșit conținutul art. 18 alin.

(8) din O.U.G. nr. 236/2000, considerând fără nici un temei că avizul Academiei

Române ar fi conform, când, de fapt, este consultativ.

Referitor la motivele

invocate de autoritățile pârâte pentru înlocuirea sa din Consiliul Științific

al Parcului Natural Bucegi: neprezentarea la trei ședințe consecutive și

împrejurarea că nu mai reprezintă instituția care l-a desemnat, recurentul

arată că ambele sunt lipsite de suport. Susține că nu a fost convocat la

Ședințele Consiliului Științific din perioada februarie-august 2005 și că,

potrivit Regulamentului, sunt prevăzute doar două ședințe ordinare pe an, ceea

ce denotă că s-au organizat și ședințe extraordinare. Cât privește cel de-al

doilea motiv, arată că nu există incompatibilitate între calitatea sa de

deputat și cea de membru în Consiliul Științific.

O critică distinctă combate

aprecierea fondului privind preeminența interesului public, al bunei

funcționări a Administrației Parcului Natural Bucegi, în raport cu interesul

său de a face parte în continuare din componența Consiliului Științific,

insistând asupra meritelor sale în organizarea Parcului, precum și asupra

înaltei calificări și bunei reputații profesionale de care se bucură.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Arată că Administrația

Parcului Național Bucegi este singura în măsură să-i propună pe viitorii membri

ai Consiliului Științific, precum și pe aceia despre care consideră că trebuie

excluși. Propunerea astfel formulată este supusă avizării Academiei Române și

ulterior aprobării prin ordin al ministrului. Ca urmare, consideră intimatul,

actul administrativ în discuție a fost emis în limitele competențelor sale, și

cu respectarea strictă a procedurii prescrise de dispozițiile art. 18 alin. (8)

din O.U.G. nr. 236/2000.

Celelalte intimate nu au

formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și în

condițiile art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul – reclamant D.I. a

dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ, Ordinul nr. 943 din 6 octombrie 2005 privind constituirea

Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi, emis de ministrul mediului

și gospodăririi apelor, solicitând anularea parțială a acestuia, respectiv a art.

1 și 7, numai în ceea ce îl privește, cu consecința repunerii sale în situația

anterioară.

Prin actul administrativ

examinat s-a abrogat Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 656/27

octombrie 2004, prin care recurentul – reclamant fusese numit membru în

Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi, s-a aprobat noua componență a

consiliului, din care acesta nu mai face parte și s-au detaliat atribuțiile

consiliului în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (7), alin. (8), alin. (9) și

art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001.

Relevante în cauza de față

sunt dispozițiile art. 18 alin. (8) din ordonanța indicată, potrivit cărora :

„Componența Consiliilor Științifice se propune de către administrația ariilor

protejate, cu avizul Academiei Române și se aprobă de autoritatea publică

centrală pentru protecția mediului”.

Prin adresa din 12 iulie

2005, intimata – pârâtă Direcția Silvică Târgoviște, în raza căreia de

competență se găsește Parcul Natural Bucegi, a înaintat Regiei Naționale a Pădurilor

- Romsilva, Serviciul Arii Protejate, propunerile de modificare a componenței

Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi, adoptate în ședința

Consiliului Științific din data de 30 iunie 2005, între persoanele vizate, la

poziția 2, fiind indicat recurentul – reclamant Dumitru Ion. Motivele

înlocuirii sale, arătate în adresa în discuție, se referă atât la

„neprezentarea la trei ședințe consecutive” cât și la faptul că „nu mai

reprezintă instituția care l-a desemnat”.

Ulterior, prin adresa nr. 11901/SM/27

iulie 2005, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, a înaintat Academiei Române

propunerile formulate de mai multe parcuri naționale, între care și Parcul

Natural Bucegi, de modificare a consiliilor științifice și consiliilor

consultative, în vederea avizării.

La data de 31 august 2005,

cu actul nr. 840/C.I., Academia Română – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor

Naturii a comunicat Romsilva avizul său favorabil pentru toate persoanele

propuse să devină membri în Consiliul Științific al Parcului Național Bucegi

și, ca urmare, documentația a fost înaintată intimatului – pârât Ministerul

Mediului și Gospodăririi Apelor (denumirea intimatului la data respectivă, 1

septembrie 2005), organul competent să aprobe componența Consiliului Științific,

ceea ce s-a și realizat prin ordinul atacat.

Prima critică formulată de

recurentul – reclamant, referitoare la „încălcarea formelor de procedură”

produsă prin aceea că sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu o

entitate care nu are personalitate juridică este vădit nefondată.

Intimata – pârâtă Direcția

Silvică Târgoviște este o structură deconcentrată în teritoriu a Regiei

Naționale a Pădurilor – Romsilva, fiind, într-adevăr, potrivit Anexei nr. 2 a H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, o unitate fără

personalitate juridică.

Această împrejurare este

însă nerelevantă în raport de definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care conferă

autorităților publice capacitatea de a sta în proces în măsura în care sunt

emitentele actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, fără a distinge

după cum au sau nu personalitate juridică.

Intimata – pârâtă Direcția

Silvică Târgoviște este emitenta adresei din 12 iulie 2005, anterior

menționată, act pregătitor ce a stat la baza emiterii ordinului atacat, supusă,

de asemenea, controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ

în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, așa încât este legală

citarea ei în proces în calitate de pârâtă.

De altfel, după cum

recunoaște chiar recurentul în cuprinsul acestui motiv de recurs, citarea

acestei părți s-a făcut ca efect al cererii sale precizatoare (fila 44, dosar

fond). În plus, acest motiv de recurs poate fi privit și ca ineficient sau

lipsit de interes, întrucât, chiar admițând teza „nelegalei citări” a unei

entități fără personalitate juridică, soluția ar rămâne neschimbată pe fondul

ei, întrucât în proces a fost parte și emitentul actului administrativ: Ministerul

Mediului și Dezvoltării Durabile, care,indiscutabil, are personalitate

juridică.

Și în ceea ce privește

fondul cauzei, respectiv analiza motivelor de nelegalitate invocate, soluția

fondului este la adăpost de critică.

Parcul Natural Bucegi a fost

înființat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului național – secțiunea a III-a – zone protejate.

Potrivit dispozițiilor art. 18

alin. (7) din O.U.G. nr. 236/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 462/2001,

„structurile de administrare special constituite pentru protejarea ariilor

naturale, …., vor fi îndrumate și supravegheate de un consiliu științific”.

Prin Ordinul ministrului

mediului și gospodăririi apelor nr. 656/27 octombrie 2004 recurentul –

reclamant, la acea dată director general al Romsilva, a fost numit membru în

Consiliul Științific al Parcului Natural Bucegi. După data de 10 februarie 2005,

când a avut loc prima ședință a consiliului, recurentul - reclamant nu a mai

participat la nici o ședință a acestuia. Această împrejurare, corelată și cu neprezentarea

altor membri ai consiliului a creat probleme însemnate în funcționare, punând

entitatea în dificultate prin imposibilitatea întrunirii cvorumului.

La dosarul cauzei,

într-adevăr, nu există dovada convocării scrise a recurentului – reclamant, în

condițiile în care prin adresa din 14 august 2007 Direcția Silvică Târgoviște –

Parcul Natural Bucegi – Consiliul Științific, a indicat că toți membrii

consiliului au fost convocați în intervalul februarie – august 2005 atât în

scris, cât și telefonic (fila 13, dosar fond).

Cu toate acestea, este justă

constatarea primei instanțe, că pasivitatea în care s-a aflat recurentul – reclamant

în perioada februarie 2005 – ianuarie 2008 este culpabilă, acesta neinvocând

nici un argument rezonabil care să combată lipsa de interes ce se degajă din

împrejurarea reținută.

Prin chiar motivele de

recurs, recurentul – reclamant arată că, potrivit Regulamentului aprobat la

prima ședință a Consiliului Științific, în fiecare an calendaristic sunt

prevăzute „doar două ședințe ordinare”. În pofida cunoașterii acestui fapt, el

nu a întreprins în perioada anterior indicată nici un demers din care să rezulte

că este preocupat de funcționarea Consiliului Științific.

În contextul enunțat, fără a

nega meritele și activitatea științifică a recurentului – reclamant, demersul

autorităților publice implicate în procedura numirii membrilor consiliului

științific apare ca fiind legitim.

Înlocuirea, respectiv,

numirea membrilor Consiliului Științific al Parcului Natural Bucegi s-a făcut

cu respectarea strictă a etapelor prevăzute de art. 18 alin. (8) din O.U.G. nr.

236/2000, precitat.

Referitor la natura avizului

Academiei Române, în lipsa rigorii legiuitorului care nu a precizat dacă este

consultativ sau conform, Înalta Curte consideră, din economia întregii

reglementări anterior examinate, că acesta nu poate fi decât consultativ.

Cu toate acestea, chiar dacă

se admite că emitentul actului administrativ, ministrul mediului și

gospodăririi apelor, ar fi putut decide să desemneze în consiliu alte persoane

decât cele propuse, totuși, recurentul – reclamant era exclus de plano,

întrucât se ceruse expres de către forul științific înlocuirea sa.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive de

reformare a hotărârii examinate, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.I.,

împotriva sentinței civile nr. 1785 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2009.