ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3906/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3906/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 5411 din 16 noiembrie 2011
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins ca neavenit recursul declarat de Sindicatul Revoluționarilor
din România Decembrie 1989, împotriva sentinței nr. 28/F-CONT din 2 februarie
2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, prin care s-au dispus următoarele:
- s-a respins ca
tardiv formulată acțiunea reclamanților P.V., D.C., I.M., L.I.C., B.P., B.F., P.G.,
M.G.G., I.M.G., B.N., M.A., P.F., împotriva pârâtului Guvernul României -
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor;
- s-a
respins cererea de
intervenție în interesul reclamanților formulată de Sindicatul Revoluționarilor
din Romania Decembrie 1989;
- s-au respins
cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții: A.M., M.I.S.,
B.C.C., A.Ș.S., B.G. și S.D.F.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de recurs a reținut că din înscrisurile depuse la
dosarul de recurs rezultă că P.V. are calitatea de Președinte al Sindicatului
Revoluționarilor din România, fiind reprezentantul legal al acestui organism,
în numele căruia a și declarat și semnat prezentul recurs și că, pe de altă
parte, actele depuse de reprezentantul recurentului-intervenient la ultimul
termen de judecată nu dovedesc faptul că P.V. a fost împuternicit să declare
recurs și în numele reclamanților - membrii de sindicat, aceștia având, prin
urmare, calitatea de intimați în cadrul prezentului recurs.
În concluzie,
instanța de recurs a reținut că semnatarul cererii de recurs are doar calitatea
de reprezentant al intervenientului Sindicatul Revoluționarilor din România
Decembrie 1989, astfel cum a și menționat în preambulul recursului, nefăcând
dovada calității de reprezentant și al reclamanților membrii ai sindicatului.
În raport de această
constatare, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de intervenientul
Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989 este neavenit, deoarece
Sindicatul a avut în fața instanței de fond calitatea de intervenient în
interesul reclamanților, iar, potrivit dispozițiilor art. 56 din C. proc. civ.,
„apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți
se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea
însăși apel sau recurs”.
Or, în prezenta cauză
a formulat recurs doar Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989,
prin președinte P.V., care are calitatea de intervenient în interesul
reclamanților, aceștia din urmă neînțelegând să declare recurs în nume propriu
împotriva sentinței Curții de Apel Pitești.
Pentru aceste
considerente, aplicând dispozițiile art. 56 din C. proc. civ., Înalta Curte a
respins recursul ca neavenit.
Împotriva deciziei nr.
5411 din 16 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, recurentul-intervenient Sindicatul
Revoluționarilor din România Decembrie 1989 - Filiala Argeș a formulat
contestație în anulare, susținând că:
- procedura de citare
a tuturor părților, în calitate de recurenți pentru data când s-a judecat
recursul, nu a fost îndeplinită conform legii, fiind citate două persoane, I.M.
și L.I.C., din totalul de 9 persoane parte în proces.
- s-a respins
recursul, instanța omițând să cerceteze motivul de recurs referitor la
modalitatea de dobândire a certificatului de revoluționar al celor de la
Brașov, precum și faptul că era obligată să solicite în mod expres la
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989
copiile documentelor care au stat la baza emiterii certificatelor conform Legii
nr. 341/2004, sau dovada modului cum au intrat în drepturile prevăzute de
această lege dacă nu au certificate emise conform Legii nr. 341/2004.
Înalta Curte, examinând
cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și
cu dispozițiile legale incidente pricinii, constată că prezenta contestație în
anulare este nefondată.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu
dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.: „Hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare
a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit
cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste
motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.
Potrivit aliniatului
2 al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai
sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de
recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt
sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Cu alte cuvinte, prin
această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind
actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele
administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Deci, în cadrul
contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la
drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia
dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în
condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând
contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că:
„Hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare”.
Motivele contestației
în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar
textul care o reglementează este de strictă interpretare.
Prima ipoteză a
textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi
condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor
elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății,
cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării
taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat,
etc.
Fiind un text de
excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.
În orice caz, textul
nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor
și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale,
situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o
cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este
admisibil.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de față contestația în anulare
formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele
legale susmenționate, deoarece motivele invocate de contestator nu se
încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispozițiile citate,
instanța de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele și lucrările
dosarului, faptul că recursul este neavenit.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile contestatorului sunt nefondate și nu
pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca
nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989 -
Filiala Argeș împotriva deciziei nr. 5411 din 16 noiembrie 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 3 octombrie
2012.