ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3906/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5411 din 16 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neavenit recursul declarat de Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989, împotriva sentinței nr. 28/F-CONT din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin care s-au dispus următoarele: - s-a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamanților P.V., D.C., I.M., L.I.C., B.P., B.F., P.G., M.G.G., I.M.G., B.N., M.A., P.F., împotriva pârâtului Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor; - s-a respins cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de Sindicatul Revoluționarilor din Romania Decembrie 1989; - s-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții: A.M., M.I.S., B.C.C., A.Ș.S., B.G.

și S.D.F. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul de recurs rezultă că P.V. are calitatea de Președinte al Sindicatului Revoluționarilor din România, fiind reprezentantul legal al acestui organism, în numele căruia a și declarat și semnat prezentul recurs și că, pe de altă parte, actele depuse de reprezentantul recurentului-intervenient la ultimul termen de judecată nu dovedesc faptul că P.V. a fost împuternicit să declare recurs și în numele reclamanților - membrii de sindicat, aceștia având, prin urmare, calitatea de intimați în cadrul prezentului recurs. În concluzie, instanța de recurs a reținut că semnatarul cererii de recurs are doar calitatea de reprezentant al intervenientului Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989, astfel cum a și menționat în preambulul recursului, nefăcând dovada calității de reprezentant și al reclamanților membrii ai sindicatului.

În raport de această constatare, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de intervenientul Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989 este neavenit, deoarece Sindicatul a avut în fața instanței de fond calitatea de intervenient în interesul reclamanților, iar, potrivit dispozițiilor art. 56 din C. proc. civ., „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs”. Or, în prezenta cauză a formulat recurs doar Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989, prin președinte P.V., care are calitatea de intervenient în interesul reclamanților, aceștia din urmă neînțelegând să declare recurs în nume propriu împotriva sentinței Curții de Apel Pitești.

Pentru aceste considerente, aplicând dispozițiile art. 56 din C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca neavenit. Împotriva deciziei nr. 5411 din 16 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-intervenient Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989 - Filiala Argeș a formulat contestație în anulare, susținând că: - procedura de citare a tuturor părților, în calitate de recurenți pentru data când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii, fiind citate două persoane, I.M. și L.I.C., din totalul de 9 persoane parte în proces.

- s-a respins recursul, instanța omițând să cerceteze motivul de recurs referitor la modalitatea de dobândire a certificatului de revoluționar al celor de la Brașov, precum și faptul că era obligată să solicite în mod expres la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 copiile documentelor care au stat la baza emiterii certificatelor conform Legii nr. 341/2004, sau dovada modului cum au intrat în drepturile prevăzute de această lege dacă nu au certificate emise conform Legii nr. 341/2004. Înalta Curte, examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”. Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare. Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc. Fiind un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.

În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil. Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de față contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, deoarece motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispozițiile citate, instanța de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele și lucrările dosarului, faptul că recursul este neavenit.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatorului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Sindicatul Revoluționarilor din România Decembrie 1989 - Filiala Argeș împotriva deciziei nr. 5411 din 16 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2012.