ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.M.A. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și M.D.R.T.,

solicitând:

- obligarea

Ministerului Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile

necesare plății subvenției în cuantum de 45.810,94 RON;

- obligarea M.D.R.T.:

a) să întocmească, în

condițiile legii, documentația de plată aferentă subvenției în cuantum de 45.810,94

RON,

b) să efectueze, în condițiile

legii, către reclamantă plata subvenției în cuantum de 45.810,94 RON.

- obligarea pârâților

la plata subvenției sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 500 RON pentru

fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

și până la executarea efectivă.

Pârâtul M.D.R.T. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive și excepția inadmisibilității, arătând că, în raport de obiectul

acțiunii, chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice este nejustificată,

având în vedere că reclamanta nu a avut niciun fel de raport juridic sau alte raporturi

obligaționale cu Ministerul Finanțelor Publice.

Pârâtul a arătat că solicitarea

reclamantei ca Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății

subvenției în cuantum de 45.810,94 RON este neîntemeiată, în lipsa oricăror raporturi

juridice dintre reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice.

S-a arătat în susținerea

excepției inadmisibilității că, în ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice,

acțiunea a fost introdusă direct la instanța judecătorească, fără respectarea procedurii

administrative prealabile, fapt pentru care acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 4

octombrie 2011, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 5782 din 11 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității

și, în consecință, a respins primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea Ministerului

Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile necesare plății subvenției

în cuantum de 45.810,94 RON împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca

inadmisibil;

- a admis în parte cererea

formulată de reclamanta A.G.A., în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T.,

- a obligat pe pârâtul

M.D.R.T. să întocmească documentația de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON

și să plătească subvenția aceasta până la termenul de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 100 RON pe fiecare

zi de întârziere,

- a obligat pe pârâtul

M.D.R.T. la 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a respectat

procedura prevăzută de lege de a se adresa mai întâi pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice pentru a solicita să aloce fondurile necesare plății subvenției, motiv pentru

care, în baza art. 7, 8 și 12 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis excepția inadmisibilității

și a respins primul capăt de cerere împotriva acestui pârât, ca inadmisibil.

Pe fondul cauzei, Curtea

a reținut că la data de 05 iunie 2007 reclamanta a încheiat cu SC R.I. SRL contractul

de construire autentificat sub nr. A1., având ca obiect construirea unei locuințe

proprietate personală, prin credit imobiliar, în București, sector 2, Str. M.V.B.,

că în raport de existența și conținutul acestui contract, reclamanta a depus la

Primăria Sectorului 2 documentația justificativă și a solicitat acordarea subvenției,

astfel cum dispun actele normative aplicabile în cauză, iar comisia constituită

la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București, în baza O.U.G. nr. 51/2006 și

în raport de documentația justificativă depusă de reclamantă, a dispus emiterea

adeverințelor nr. AD1. din 16 aprilie 2008 și nr. AD2. din 08 iulie 2009, prin care

a fost stabilit cuantumul total al subvenției, respectiv suma de 45.810,94 RON,

aceasta urmând a fi achitată la data încheierii procesului verbal de recepție a

locuinței.

S-a mai reținut de către

instanță că, în temeiul art. 6 alin. (1) din Normele metodologice pentru punerea

în aplicare a Programului Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate

personală, și în raport de existența și conținutul adeverințelor mai sus menționate,

eliberate de Primarul Sectorului 2 al Municipiului București, prin cererea înregistrată

la Primăria Sectorului 2 sub nr. 34435 din 13 mai 2010, ulterior recepției imobilului

în cauză, reclamanta a solicitat Primăriei Sectorului 2 plata acestei subvenții,

însă suma solicitată nu a fost primită nici la data pronunțării sentinței.

Instanța de fond a apreciat

că acestui drept al reclamantei în corespunde obligația corelativă a pârâtului M.D.R.T.

de a întocmi documentația de plată și de a plăti subvenția, motiv pentru care a

admis în parte cererea reclamantei și a obligat pe acest pârât să întocmească documentația

de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON și să plătească această sumă în termen

de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de

penalități de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004.

În baza art. 274 C. proc.

civ., Curtea a obligat pe pârâtul M.D.R.T. la 4,3 RON cheltuieli de judecată către

reclamant.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul M.D.R.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că pentru a pronunța hotărârea recurată, instanța de fond s-a

prevalat de următoarea motivare: „acestui drept al reclamantei îi corespunde obligația

corelativă a pârâtului M.D.R.T. de o întocmi documentația de plată și de a plăti

subvenția", fără a face însă vreo mențiune cu privire la situația de excepție

prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2006 pentru aprobarea „Programului

Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personale",

care reglementează în mod expres procedura de urmat pentru subvențiile nefinanțate.

Recurentul consideră că

hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, că excepția inadmisibilității acțiunii

a fost admisă în mod greșit de instanța de fond, arătând că nu se mai impune îndeplinirea

unei alte proceduri prealabile în fața Ministerului Finanțelor Publice, atâta timp

cât fondurile necesare se asigură prin bugetul instituției recurente, de la bugetul

de stat, iar o cerere de plată a subvenției respective a fost efectuată deja de

către reclamant, fiind adresată acestei instituții.

Arată recurentul că obligația

de a solicita Ministerului Finanțelor Publice fondurile necesare pentru plata subvenției

revine instituției recurente, care și-a îndeplinit obligațiile legale prin inițierea

demersurilor pentru bugetarea acestui program pe anul 2011, acestea rămânând fără

finalitate din lipsă de fonduri.

Prin urmare, în considerarea

faptului că nu se justifică formularea mai multor plângeri prealabile cu același

obiect, adresate tuturor instituțiilor la care face referire actul normativ în cauză,

dar și pentru opozabilitatea unei astfel de hotărâri față de instituția care alocă

aceste fonduri, recurentul solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

excepției inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice.

Pe fondul cauzei, recurentul

arată că din punct de vedere legislativ, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/2006, fondurile aferente subvenției se asigură de la bugetul de stat, prin

bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (actualmente

M.D.R.T.), că alocațiile de la bugetul de stat pentru acordarea subvențiilor se

fundamentează anual de care consiliile locale și se transmit instituției recurente,

la data fundamentării proiectului bugetului de stat pentru anul în care se pun în

funcțiune locuințele beneficiarilor de subvenții, că în anul 2011 pentru derularea

Programului Național nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat, având în

vedere limita redusă de cheltuieli stabilită de Ministerul Finanțelor Publice prin

scrisoarea-cadru privind proiectul de buget pe anul 2011 și estimările pentru perioada

2012-2014 și că instituția recurentă a inițiat demersuri pentru bugetarea acestui

program pe anul 2011.

Apreciază recurentul că

și-a îndeplinit toate obligațiile legale impuse de O.U.G. nr. 51/2006, neavând putere

de decizie în ceea ce privește cuantumul sumelor alocate de la bugetul de stat pentru

programele derulate prin instituția recurentă, inclusiv pentru Programul Național

prin sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală.

Recurentul subliniază

faptul că în considerentele hotărârii atacate nu există nici o referire la situația

de excepție prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2006, care reglementează

în mod expres procedura de urmat pentru subvențiile nefinanțate și că, deși această

prevedere legală nu poate fi ocolită în cadrul judecării și soluționării prezentei

cauze, având o incidență directă asupra cererii deduse judecății, cu toate acestea,

instanța de fond a omis să menționeze în considerentele hotărârii recurate acest

text legal invocat de către instituția recurentă, fără a indica vreun motiv în acest

sens.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

În prezenta cauză, reclamanta

A.M.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și M.D.R.T.,

solicitând:

- obligarea Ministerului

Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile necesare plății subvenției

în cuantum de 45.810,94 RON;

- obligarea M.D.R.T.:

a) să întocmească, în

condițiile legii, documentația de plată aferentă subvenției în cuantum de 45.810,94

RON,

b) să efectueze, în condițiile

legii, către reclamantă plata subvenției în cuantum de 45.810,94 RON.

- obligarea pârâților

la plata subvenției sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 500 RON pentru

fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

și până la executarea efectivă.

Prin sentința civilă

nr. 5782 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâtul

M.D.R.T. să întocmească documentația de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON

și să plătească această subvenție în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități pe zi de întârziere.

Înalta Curte reține că

soluția primei instanțe este legală și temeinică, atât în ceea ce privește admiterea

excepției inadmisibilității și respingerea primului capăt de cerere împotriva pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibil, cât și în ceea ce privește admiterea

în parte a acțiunii reclamantei, în raport de dispozițiile O.G. nr. 51/2006 pentru

aprobarea Programului Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate

personală.

Astfel, în mod corect

a reținut instanța de fond că, în raport de existența și conținutul contractului

de construire autentificat sub nr. A1. din 5 iunie 2007, având ca obiect construirea

unei locuințe proprietate personală prin credit imobiliar, reclamanta a depus la

Primăria Sectorului 2 documentația justificativă și a solicitat acordarea subvenției,

iar comisia constituită la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București a stabilit

cuantumul total al subvenției la suma de 45.810,94 RON, sumă ce urma a fi achitată

la data încheierii procesului-verbal de recepție a locuinței, însă subvenția nu

a fost primită nici la data pronunțării sentinței recurate.

Înalta Curte are în vedere

și faptul că, după pronunțarea sentinței atacate, recurentul M.D.R.T. a procedat

la transferarea către Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 București a sumelor

necesare pentru acordarea subvențiilor prevăzute de Programul Național de Sprijinire

a construirii de locuințe proprietate personală, aprobate la plată de la bugetul

de stat, incluzând și subvenția cuvenită reclamantei, așa cum rezultă din înscrisurile

depuse la dosar de către recurent.

Înalta Curte apreciază,

însă, că această împrejurare nu poate constitui motiv de admitere a recursului astfel

cum a fost formulat și de modificare a sentinței atacate în sensul respingerii capătului

principal de cerere ca lipsit de obiect și respingerii, în consecință, a capătului

de cerere accesoriu, având în vedere atât faptul că recurentul nu a contestat dreptul

reclamantelor la plata subvenției, cât și faptul că demersul autorității recurente

s-a realizat în executarea hotărârii pronunțate de către prima instanță, survenind

ulterior adoptării acestei soluții.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefundat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.R.T. împotriva

sentinței civile nr. 5782 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2012.