ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta A.M.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și M.D.R.T., solicitând: - obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile necesare plății subvenției în cuantum de 45.810,94 RON; - obligarea M.D.R.T.: a) să întocmească, în condițiile legii, documentația de plată aferentă subvenției în cuantum de 45.810,94 RON, b) să efectueze, în condițiile legii, către reclamantă plata subvenției în cuantum de 45.810,94 RON. - obligarea pârâților la plata subvenției sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă.

Pârâtul M.D.R.T. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, arătând că, în raport de obiectul acțiunii, chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice este nejustificată, având în vedere că reclamanta nu a avut niciun fel de raport juridic sau alte raporturi obligaționale cu Ministerul Finanțelor Publice. Pârâtul a arătat că solicitarea reclamantei ca Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății subvenției în cuantum de 45.810,94 RON este neîntemeiată, în lipsa oricăror raporturi juridice dintre reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice.

S-a arătat în susținerea excepției inadmisibilității că, în ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea a fost introdusă direct la instanța judecătorească, fără respectarea procedurii administrative prealabile, fapt pentru care acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea din 4 octombrie 2011, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 5782 din 11 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile necesare plății subvenției în cuantum de 45.810,94 RON împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibil; - a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.G.A., în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., - a obligat pe pârâtul M.D.R.T. să întocmească documentația de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON și să plătească subvenția aceasta până la termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, - a obligat pe pârâtul M.D.R.T.

la 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de lege de a se adresa mai întâi pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru a solicita să aloce fondurile necesare plății subvenției, motiv pentru care, în baza art. 7, 8 și 12 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis excepția inadmisibilității și a respins primul capăt de cerere împotriva acestui pârât, ca inadmisibil. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că la data de 05 iunie 2007 reclamanta a încheiat cu SC R.I.

SRL contractul de construire autentificat sub nr. A1., având ca obiect construirea unei locuințe proprietate personală, prin credit imobiliar, în București, sector 2, Str. M.V.B., că în raport de existența și conținutul acestui contract, reclamanta a depus la Primăria Sectorului 2 documentația justificativă și a solicitat acordarea subvenției, astfel cum dispun actele normative aplicabile în cauză, iar comisia constituită la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București, în baza O.U.G. nr. 51/2006 și în raport de documentația justificativă depusă de reclamantă, a dispus emiterea adeverințelor nr. AD1. din 16 aprilie 2008 și nr. AD2. din 08 iulie 2009, prin care a fost stabilit cuantumul total al subvenției, respectiv suma de 45.810,94 RON, aceasta urmând a fi achitată la data încheierii procesului verbal de recepție a locuinței.

S-a mai reținut de către instanță că, în temeiul art. 6 alin. (1) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Programului Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală, și în raport de existența și conținutul adeverințelor mai sus menționate, eliberate de Primarul Sectorului 2 al Municipiului București, prin cererea înregistrată la Primăria Sectorului 2 sub nr. 34435 din 13 mai 2010, ulterior recepției imobilului în cauză, reclamanta a solicitat Primăriei Sectorului 2 plata acestei subvenții, însă suma solicitată nu a fost primită nici la data pronunțării sentinței. Instanța de fond a apreciat că acestui drept al reclamantei în corespunde obligația corelativă a pârâtului M.D.R.T.

de a întocmi documentația de plată și de a plăti subvenția, motiv pentru care a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pe acest pârât să întocmească documentația de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON și să plătească această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În baza art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pe pârâtul M.D.R.T. la 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D.R.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că pentru a pronunța hotărârea recurată, instanța de fond s-a prevalat de următoarea motivare: „acestui drept al reclamantei îi corespunde obligația corelativă a pârâtului M.D.R.T.

de o întocmi documentația de plată și de a plăti subvenția", fără a face însă vreo mențiune cu privire la situația de excepție prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2006 pentru aprobarea „Programului Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personale", care reglementează în mod expres procedura de urmat pentru subvențiile nefinanțate. Recurentul consideră că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, că excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă în mod greșit de instanța de fond, arătând că nu se mai impune îndeplinirea unei alte proceduri prealabile în fața Ministerului Finanțelor Publice, atâta timp cât fondurile necesare se asigură prin bugetul instituției recurente, de la bugetul de stat, iar o cerere de plată a subvenției respective a fost efectuată deja de către reclamant, fiind adresată acestei instituții.

Arată recurentul că obligația de a solicita Ministerului Finanțelor Publice fondurile necesare pentru plata subvenției revine instituției recurente, care și-a îndeplinit obligațiile legale prin inițierea demersurilor pentru bugetarea acestui program pe anul 2011, acestea rămânând fără finalitate din lipsă de fonduri. Prin urmare, în considerarea faptului că nu se justifică formularea mai multor plângeri prealabile cu același obiect, adresate tuturor instituțiilor la care face referire actul normativ în cauză, dar și pentru opozabilitatea unei astfel de hotărâri față de instituția care alocă aceste fonduri, recurentul solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.

Pe fondul cauzei, recurentul arată că din punct de vedere legislativ, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/2006, fondurile aferente subvenției se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (actualmente M.D.R.T.), că alocațiile de la bugetul de stat pentru acordarea subvențiilor se fundamentează anual de care consiliile locale și se transmit instituției recurente, la data fundamentării proiectului bugetului de stat pentru anul în care se pun în funcțiune locuințele beneficiarilor de subvenții, că în anul 2011 pentru derularea Programului Național nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat, având în vedere limita redusă de cheltuieli stabilită de Ministerul Finanțelor Publice prin scrisoarea-cadru privind proiectul de buget pe anul 2011 și estimările pentru perioada 2012-2014 și că instituția recurentă a inițiat demersuri pentru bugetarea acestui program pe anul 2011. Apreciază recurentul că și-a îndeplinit toate obligațiile legale impuse de O.U.G.

nr. 51/2006, neavând putere de decizie în ceea ce privește cuantumul sumelor alocate de la bugetul de stat pentru programele derulate prin instituția recurentă, inclusiv pentru Programul Național prin sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală. Recurentul subliniază faptul că în considerentele hotărârii atacate nu există nici o referire la situația de excepție prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2006, care reglementează în mod expres procedura de urmat pentru subvențiile nefinanțate și că, deși această prevedere legală nu poate fi ocolită în cadrul judecării și soluționării prezentei cauze, având o incidență directă asupra cererii deduse judecății, cu toate acestea, instanța de fond a omis să menționeze în considerentele hotărârii recurate acest text legal invocat de către instituția recurentă, fără a indica vreun motiv în acest sens.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. În prezenta cauză, reclamanta A.M.A.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și M.D.R.T., solicitând: - obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce, în condițiile legii, fondurile necesare plății subvenției în cuantum de 45.810,94 RON; - obligarea M.D.R.T.: a) să întocmească, în condițiile legii, documentația de plată aferentă subvenției în cuantum de 45.810,94 RON, b) să efectueze, în condițiile legii, către reclamantă plata subvenției în cuantum de 45.810,94 RON. - obligarea pârâților la plata subvenției sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă. Prin sentința civilă nr. 5782 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâtul M.D.R.T.

să întocmească documentația de plată pentru subvenția de 45.810,94 RON și să plătească această subvenție în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități pe zi de întârziere. Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, atât în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității și respingerea primului capăt de cerere împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibil, cât și în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în raport de dispozițiile O.G. nr. 51/2006 pentru aprobarea Programului Național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că, în raport de existența și conținutul contractului de construire autentificat sub nr. A1.

din 5 iunie 2007, având ca obiect construirea unei locuințe proprietate personală prin credit imobiliar, reclamanta a depus la Primăria Sectorului 2 documentația justificativă și a solicitat acordarea subvenției, iar comisia constituită la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București a stabilit cuantumul total al subvenției la suma de 45.810,94 RON, sumă ce urma a fi achitată la data încheierii procesului-verbal de recepție a locuinței, însă subvenția nu a fost primită nici la data pronunțării sentinței recurate. Înalta Curte are în vedere și faptul că, după pronunțarea sentinței atacate, recurentul M.D.R.T.

a procedat la transferarea către Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 București a sumelor necesare pentru acordarea subvențiilor prevăzute de Programul Național de Sprijinire a construirii de locuințe proprietate personală, aprobate la plată de la bugetul de stat, incluzând și subvenția cuvenită reclamantei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurent. Înalta Curte apreciază, însă, că această împrejurare nu poate constitui motiv de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și de modificare a sentinței atacate în sensul respingerii capătului principal de cerere ca lipsit de obiect și respingerii, în consecință, a capătului de cerere accesoriu, având în vedere atât faptul că recurentul nu a contestat dreptul reclamantelor la plata subvenției, cât și faptul că demersul autorității recurente s-a realizat în executarea hotărârii pronunțate de către prima instanță, survenind ulterior adoptării acestei soluții.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefundat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D.R.T. împotriva sentinței civile nr. 5782 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.