ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2011 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, anularea adresei nr. 82509 din 20 octombrie 2011, obligarea ministerului la acordarea către reclamantă a finanțării nerambursabile de 14.808.050 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 505 din 24 septembrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/30/2011 pe rolul Tribunalului Timiș reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, obligarea pârâtului la plata sumei de 11.626.809 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a refuzului la plată a finanțării nerambursabile cuvenite în baza contractului de finanțare nr. 38 din 19 noiembrie 2009.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 82 din 07 februarie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara care la rândul său a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14.11.2012.

Prin încheierea din 22.02.2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus conexarea dosar nr. x/2011 la dosar nr. x/2011.

După înregistrarea pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta și-a precizat acțiunea și a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la plata sumei de 5.481.264,47, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând plata respinsă la cererea de rambursare pentru cheltuielile eligibile făcute conform contractului de finanțare din 19 noiembrie 2009 în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, obligarea pârâtului la plata unei penalități de 150 RON pe zi întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârilor de la rămânerea definitivă a sentinței și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1164 din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate cererea introductivă și cererea conexă formulate de reclamantă.

Prin decizia nr. 2700 din 29 iunie 2015 pronunțată în dosar nr. x/2011, admițând recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1164 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel - SCAF, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea cererii de rambursare pentru sumele de 46.180,11 RON, 159.062,04 RON și 209.155,28 RON, reținând, în esență, că legalitatea și temeinicia acestor corecții financiare nu se poate analiza decât în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, în rejudecare revenind primei instanțe obligația de a verifica respectarea dispozițiilor art. 46, art. 21 alin. (20), art. 47 și art. 51 din acest act normativ.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a notificării nr. x din 29 martie 2012.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. TIMIȘOARA, cu sediul ales la SCA D., cu sediul în București, , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, cu sediul în București, b-dul Ion Mihalache - Clădirea Tower Center, sector 1, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.180,11 RON refuzată la plată cu titlu de corecție financiară aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, următoarele aspecte:

În ceea ce privește corecțiile financiare în cuantum de 368.217,32 RON, s-a reținut că acestea au fost stabilite prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 și prin nota rectificativă nr. 14603 din 07 martie 2012.

În decizia de casare s-a reținut că nu se poate analiza legalitatea și temeinicia unor corecții financiare decât în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, astfel că este nelegală soluția instanței de fond care a analizat sumele ce au fost refuzate la plată și solicitate a fi restituite de reclamantă, dar ce reprezentau corecții financiare, dar fără a se stabili dacă a fost urmată procedura prev. de O.U.G. nr. 66/2011.

În rejudecare, reclamanta a depus o cerere prin care a învederat că înțelege să precizeze obiectul acțiunii, în sensul în care solicită inclusiv anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012, document care a concretizat refuzul de plată a sumelor stabilite drept corecții .

În opinia instanței de fond, această cerere reprezintă o modificare a acțiunii ce încalcă limitele rejudecării, și, prin urmare, a fost respinsă, Curtea apreciind că nu este învestită cu cererea reclamantei privind anularea notei de constatare.

Cât privește respectarea de către reclamantă a procedurii prev. de O.U.G. nr. 66/2011, din probatoriul administrat în rejudecare, s-a constatat că aceasta a formulat contestația nr. 664 din 12 martie 2012 prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012, contestație nesoluționată până în prezent. Cât privește Nota rectificativă la Nota de constatare, aceasta nu a fost contestată.

Referitor la suma de 46.180,11 RON reprezentând corecție financiară aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012, s-a constatat că aceasta a fost refuzată la plată de către pârât, fără a fi întocmită o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, motiv pentru care refuzul pârâtei de a achita această sumă a fost calificat ca nejustificat.

În fine, s-a apreciat că excepția de nelegalitate invocată în cel de-al doilea ciclu procesual este inadmisibilă, întrucât că notificarea nr. x din 29 martie 2012 nu este un act administrativ propriu-zis, ci o simplă adresă de informare.

Împotriva sentinței nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene și S.C. A. S.R.L. Timișoara.

Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., în raport de obiectul recursului.

Se critică ca nelegală soluția de admitere în parte a acțiunii reclamanta S.C. A. S.R.L. în ceea ce privește admiterea cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 46.180,11 RON refuzată la plată, cu titlu de corecție financiară aferentă contractului de furnizare nr. 236 din 21 aprilie 2012.

În opinia recurentului soluția este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor art. 7 și 9 din același act normativ. Aceasta deoarece nu este corectă susținerea primei instanțe conform căreia neemiterea unei note de constatare în baza art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce privește suma de 46.180,11 RON respinsă la plată echivalează cu un refuz nejustificat. Aceasta deoarece în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 prin care procedura prevăzută de art. 21 din același act normativ nu se aplică pentru cheltuielile incluse în cererea de plată formulată de reclamantă în calitate de beneficiar și care au fost reduse înainte de efectuarea plății pentru nereguli privind respectarea dispozițiilor legislației naționale și comunitare.

În acest context, Organismul Intermediar pentru Energie a emis adresa din 29 martie 2012 prin care a adus la cunoștința A. S.R.L. măsurile dispuse în soluționarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011, indicându-se totodată sumele aprobate la plată, suspendate și cele respinse, inclusiv motivele respingerii lor, între acestea regăsindu-se și suma de 46.180,11 RON - corecție financiară de 5% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de furnizare din 21 aprilie 2012 încheiat cu B. S.A. și S.C. C. S.A. (în temeiul pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 cu respectarea prevederilor din H.G. nr. 875/3011).

În cauză reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat direct instanței obligarea pârâtului la plata sumelor de bani refuzată la plata care fac obiectul cererii de rambursare nr. 4 refuz comunicat prin adresa din 29 martie 2012 adresă pe care în al doilea ciclu procesual, după casare cu trimitere a înțeles să o conteste pe calea excepției de nelegalitate, excepție apreciată de prima instanță ca inadmisibilă și respinsă ca atare.

În cadrul recursului declarat de recurentul-pârât se arată că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și a interpretat greșit dezlegările date de instanța de recurs în decizia de casare, deoarece în cauză lipsa unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nu determină existența unui refuz nejustificat de achitare a sumei de 46.180,11 RON în condițiile în care în cauză nu era aplicabilă procedura prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011.

Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se respinge în totalitate acțiunea reclamantei.

În cadrul recursului declarat se fac precizări privind cadrul procesual în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 107/2013, respectiv reprezentarea Ministerului Fondurilor europene de către Ministerul Finanțelor Publice în baza mandatului legal acordat prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 și respectiv prin OPUG nr. 107/2013.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 19 septembrie 2016, după recomunicarea sentinței civile atacate a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304<SUP>1</SUP> și art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se solicită în principal admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cererilor având ca obiect excepția de nelegalitate a adresei din 20 martie 2012 și a precizării de acțiune formulată în urma casării cu trimitere apreciate ca inadmisibilă și respectiv tardivă asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.

În subsidiar se solicită admiterea recursului modificarea în parte și rejudecarea pe fond a excepției de nelegalitate și a contestației formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 și obligarea intimatului la plata sumelor refuzate la rambursare respectiv 209.155,28 RON și 159.062,04 RON.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. invocându-se următoarele aspecte de nelegalitate.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se critică ca fiind contradicție soluția de respingere ca inadmisibilă a notificării prin care suma de 46.180,11 RON a fost reținută de la rambursare în condițiile în care acțiunea a fost admisă pe acest capăt pe motiv că în cauză nu s-a întocmit un act administrativ conform, respectiv o notă de constatare a neregulilor.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea greșită a naturii juridice a notificării nr. x din 29 martie 2012 care în opinia recurentei este un act administrativ în sensul art. 2(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu simplă adresă de informare cum greșit a reținut instanța de fond.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se apreciază că cererea de anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 trebuia judecată pe fond în temeiul dreptului la un proces echitabil, iar tardivitatea nu a fost invocată de partea adversă ci de instanța din oficiu, fiind permisă modificarea acțiunii în fața instanței de trimitere în urma casării și trimiterii cauzei spre rejudecare.

La dosar reclamanta a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, în sensul și pe seama Ministerului Fondurilor Europene invocând în principal excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității de reprezentant arătându-se că recursul a fost exercitat de o persoană care nu a avut calitate de parte și fără a avea drept de mandat, privind reprezentarea legală la momentul pronunțării sentinței atacate.

Pe recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul Ministerul Finanțelor Publice a depus concluzii scrise asupra excepțiilor invocate de recurenta-reclamantă și pe fondul recursului depunând acte în susținerea calității procesuale active.

La dosar recurenta-reclamantă a depus în termenul de amânare a pronunțării concluzii scrise pe ambele recursuri declarate în cauză.

În ședința publică din 28.03.2017, curtea a respins motivat excepția tardivității formulării recursului declarat de recurenta-reclamantă apreciind că în raport de data recomunicării sentinței atacate 5 octombrie 2016, recursul este formulat în termen.

Pe celelalte excepții invocate prin întâmpinare unite cu fondul cauzei conform art. 137 alin. (2) Curtea le apreciază ca nefondate urmând a le respinge pentru următoarele motive:

Prin întâmpinare recurenta-reclamantă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Finanțelor Publice de a promova recurs în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene precum și excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.

Excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului finanțelor Publice de promova recurs în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene nu este fondată.

În cauză recursul a fost declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, care a avut calitatea de parte în prezenta cauză, recurs declarat în baza unui mandat legal stabilit prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 cu completările aduse prin Legea nr. 195/2013 și respectiv O.U.G. nr. 107/2013.

Iar reprezentarea intereselor Ministerului fondurilor Europene de către Ministerul Finanțelor Publice este o reprezentare legală și generală, inclusiv pentru exercitarea prezentării căi de atac având în vedere obiectul cauzei - gestionarea fondurilor europene.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei-reclamante în sensul că recurentul Ministerul Finanțelor Publice nu avea calitatea procesuală activă de a declara recurs în numele Ministerului Fondurilor Europene deoarece această calitate este determinată de obiectul cauzei și de faptul că prin sentința atacată în parte Ministerul Fondurilor Europene a căzut în pretenții pentru suma admisă la plată.

În raport de soluția recurată și în baza mandatului legal stabilit prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant a declarat recurs în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, care are calitatea de reprezentantă în prezenta cauză.

Excepția lipsei calității de reprezentant nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013.

Potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile de pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrate din România, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaționali și în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, cu excepția situațiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene și decontate din fonduri europene nerambursabile, în condițiile legii.

Din cuprinsul dispozițiilor legale redate anterior se poate observa că în cauza de față, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene va fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

În consecință Curtea va respinge excepțiile invocate de recurenta-reclamantă.

Analizând recursurile declarate în cauză, curtea va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat și că este fondat recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, în parte sentința atacată fiind nelegală și netemeinică.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă nu este fondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. pe aspectele invocate în cererea de recurs.

În principal Curtea apreciază că nu există motive de casare cu trimitere pentru rejudecare pe fond a excepției de nelegalitate a notificării nr. x din 29 martie 2012 și a modificării acțiunii prin care solicită în fond după casare anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 februarie 2012, modificare apreciată ca fiind tardivă și care nu a fost analizată pe fond de pârât în fond după casare.

Soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate având ca obiect notificarea nr. x din 29 martie 2012 - filele 38-39 dos CAB al doilea ciclu procesual privind situația cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011 este corectă și legală în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. respectiv contradictorialitatea stabilirea greșită a naturii juridice a actului sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În cauză excepția de nelegalitate este în principal inadmisibilă deoarece obiectul excepției, respectiv notificarea nr. x din 29 martie 2012 are același obiect cu acțiunea principală și acțiunea conexă astfel cum au fost precizate succesiv de recurentă, de la data formulării acțiunii și până la data invocării excepției. Astfel pe parcursul soluționării cauzei pârâtul a aprobat prin adresa din 29 martie 2012 o nouă plată în valoare de 4.784.139,68 RON și a menținut soluția de respingere pentru suma de 5.513.363,96 RON, reclamanta contestând această adresă ca refuz nejustificat de soluționare a cererii de plată a sumei de 5.481.264,47 RON, solicitând obligarea pârâtului la plata acestei sume actualizate cu indicele de inflație. Prin notificarea privind situația cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011 contestată pe calea excepției de nelegalitate se reia sub același număr și cu același conținut adresa inițială nr. 146390 din 29 martie 2012 contestată prin acțiunea precizată prin care reclamanta contestă soluția de respingere pentru suma de 5.513.639,96 RON reprezentând contravaloarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011.

În consecință, excepția de nelegalitate este inadmisibilă deoarece notificarea și adresa reprezintă în concret același act care concretizează soluția administrativă dată cererii de rambursare nr. 4.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece soluția pe acțiunea principală și conexă precizată nu depinde de soarta notificării contestate pe calea excepției de nelegalitate, ambele acte având conținut comun și înțelesul reclamantei fiind identic - calea de a se constata nelegalitatea soluționării în parte a cererii de rambursare nr. 4 și refuzul nejustificat de plată a sumelor contestate în final în fond după casare respectiv sumele refuzate la rambursare de 46.180,11 RON, 209.155,28 RON și 159.062,04 RON.

Recursul reclamantei vizează sumele de 209.155,28 RON și 159.062,04 RON suma de 46.180,11 RON fiind admisă prin sentința atacată, legalitatea admiterii urmând a fi analizată în cadrul recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea apreciază că pentru motivele expuse în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate în raport de obiect și de obiectul acțiunii principale și conexe precizate fiind inadmisibilă.

În subsidiar actul contestat pe calea excepției de nelegalitate 29.03.2012 nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 el reprezentând ca și adresă contestată cu același nume și conținut un refuz pretins nejustificat de plată a unor cereri de rambursare, care au fost admise la plată numai în parte și care urmează a fi analizat față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în raport de soluția dispusă pe fond de instanță în urma casării cu trimitere.

În ceea ce privește soluția de apreciere ca tardiv formulată a formulării completării acțiunii cu solicitarea de anulare a notei de constatare nr. 145831 din 27 februarie 2012, Curtea o apreciază ca fiind corectă în cauză fiind aplicate corect dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Acest nou petit al cererii de chemare în judecată reprezintă o modificare tardivă a acțiunii, care a fost precizată succesiv pe parcursul soluționării cauzei și care în mod corect nu a fost primită în raport de limitele deciziei de casare.

Prin decizia de casare din 29.06.2015 instanța de control judiciar a casat cauza pentru a se verifica dacă a fost urmată procedura de constatare a corecțiilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 apreciindu-se că analiza legalității acestor corecții nu poate fi făcută decât prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

În raport de acest motiv de casare procedura urmează a fi verificată în raport cu momentul pronunțării primei sentințe 1.04.2013, nefiind admisibil a fi primită în al doilea ciclu procesual în rejudecare o solicitare expresă privind anularea notei de constatare nr. 145831 din 27.02.2012. Aceasta în condițiile în care din actele dosarului și fapt necontestat reclamanta a contestat această notă în baza art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestație nesoluționată până în prezent, iar această notă ca titlu de creanță neanulat, fiind valabilă în prezenta cauză. În consecință instanța de fond în mod corect a constatat că nu există îndeplinite în cauză condițiile existenței unui refuz nejustificat de plată pentru sumele de 209.155,28 RON și 159.062,04 RON sume care au fost stabilite cu titlu de creanță pentru nereguli privind procedurile de achiziție publică aplicabile inclusiv beneficiarilor care nu au calitatea de autoritatea contractantă în sensul definiției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006.

În cauză aplicarea acestor corecții în fapt au reprezentat o micșorare a sumelor de plată cuvenită cu titlu de finanțare nerambursabilă, reduceri (corecții) determinate de constatarea unor nereguli privind achizițiile publice desfășurate anterior apariției O.U.G. nr. 66/2011.

Acestei sume nu au fost achitate reclamantei-recurente fiind admisă numai în parte cererea de rambursare nr. 4, care formează obiectul acțiunii principale și conexe astfel cum a fost precizată.

Specificul prezentei cauze constă în faptul că încălcarea de către reclamantă în calitate de beneficiar a unor reguli și principii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 s-a realizat anterior apariției O.U.G. nr. 66/2011, fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 79/2003 în timp ce stabilirea a reducerilor de plăți a fost aplicată în baza O.U.G. nr. 66/2011 în vigoare ca normă de procedură la data soluționării cererii de rambursare - martie 2012.

În cauză nu a existat o încălcare a principiului neretroactivității prin aplicarea corecțiilor în baza O.U.G. nr. 66/2011, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 66/2015. Aceasta deoarece dispozițiile de fond privind neregulile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu erau aplicabile procedurilor de achiziție desfășurate de reclamantă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 - iunie 2011, neregulile fiind săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2033 în timp de corecțiile ca procedură au fost aplicate conform anexei la O.U.G. nr. 66/2011, iar aceste corecții au fost aplicate reclamantei pentru constatarea unor încălcări dale principiilor care guvernează prevederile de achiziție publică.

În aceste reduceri (corecții) ale sumelor de plată au fost aduse la cunoștința reclamantei prin adresa (notificarea) privind situația cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011. Iar această adresă (notificare) reprezintă un răspuns la un acord privind sumele solicitate inițial la plată și care au format obiectul adresei din 20 octombrie 2011 contestată inițial pentru suma totală rezultată la plată de 14.808.050 RON.

Față de cele expuse, apreciind că soluția de respingere este dată cu aplicarea corectă a legii reținându-e în esență că în cauză nu există un refuz nejustificat de plată a sumelor solicitate de reclamantă a fi rambursate conform cererii de rambursare nr. 4, curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Recursul declarat de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene este apreciat de Curte ca fondat, în cauză sentința atacată fiind dată în parte cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și cu interpretarea greșită a dezlegărilor date de instanța de casare.

Soluția de admitere în parte a acțiunii pentru suma de 46.180,11 RON, reprezentând corecție financiară aferentă contractului de furnizare nr. 326 din 21 aprilie 2012, sumă rezultată la plată de pârât ca urmare a soluționării cererii de rambursare nr. 4, a fost justificată de prima instanță pe motivul lipsei unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu privire la aceste sume.

Curtea apreciază că sub acest aspect prima instanță a interpretat greșit dezlegarea de trimitere dată în decizia de casare. În această decizie casarea s-a făcut pentru a se stabili dacă a fost urmată sau nu procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 privind stabilirea corecțiilor ținând cont de obiectul și de specificul prezentei cauze și de succesiunea în timp a actelor normative aplicabile O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greșit prima instanță a considerat că în cauză lipsa încheierii unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor determină în mod direct nelegalitatea refuzului de plată a sumei de 46.180,11 RON, plecând de la premisa greșită a aplicării în toate situațiile a prevederilor art. 21, care impune întocmirea unei note de constatare a neregulilor. Dar această procedură nu era obligatorie a fi aplicată soluționării cererii de plată ale beneficiarului care nu respectă condițiile de legalitate în cauză nereguli constatate pentru nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, nereguli identificate înainte de efectuarea plății.

În acest context, Organismul Intermediar pentru Energie a emis adresa din 29 martie 2012 prin care a adus la cunoștința A. S.R.L. măsurile dispuse în soluționarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011, indicându-se totodată sumele aprobate la plată, suspendate și cele respinse, inclusiv motivele respingerii lor, între acestea regăsindu-se și suma de 46.180,11 RON - corecție financiară de 5% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de furnizare nr. 236 din 21 aprilie 2012 încheiat cu B. S.A. și S.C. C. S.A. (în temeiul pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 cu respectarea prevederilor din H.G. nr. 875/3011).

Pe cale de consecință, nu poate fi reținută susținerea primei instanțe conform căreia neemiterea unei note de constatare în temeiul art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce privește suma de 46.180,11 RON refuzată la plată, echivalează cu un refuz nejustificat.

În speță, pe lângă faptul că respingerea cererii de plată s-a realizat conform prevederilor legale, prin adresa din 29 martie 2012 au fost arătate inclusiv motivele care au justificat decizia adoptată în acest sens.

În cauză intimatul-reclamant a formulat multe cereri de rambursare printre care și cererea nr. 4 din 21 octombrie 2001 care cuprindea și suma de 46.180,11 RON aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012 refuzată la plată, deoarece încheierea unui contract de finanțare în valoare totală de 14.808.050 RON nu presupune automat acordarea întregii finanțării. Aceasta s-a făcut succesiv fiind soluționate în parte favorabil cererile de rambursare formulate de reclamantă.

Astfel, plățile nu se efectuează la simpla solicitare a beneficiarului, formularea unei cereri în acest sens neimplicând automat și soluționarea sa favorabilă (astfel încât respingerea la plată a unor sume să echivaleze cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii). Plățile se fac în sistem de decontare, în baza cererilor de rambursare depuse de beneficiar, cu justificarea cheltuielilor efectuate cu documente specifice doveditoare, în conformitate cu prevederile contractuale și legale.

Pe cale de consecință, plățile se realizează numai în măsura în care, urmare a verificărilor cererii și documentelor justificative depuse în dovedirea sa, se constată că respectivele cheltuieli au fost efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și sunt eligibile conform dispozițiilor legale în vigoare.

Constatarea neregulilor în aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție nu sunt însă de natură să atragă automat emiterea unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, astfel cum în mod greșit a reținut instanța.

Astfel, dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura în baza căreia organele de control își desfășoară activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, verificările finalizându-se prin întocmirea unui proces-verbal sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare (art. 21, alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011), la respectivele prevederi făcând trimitere și art. 27 din ordonanță avut în vedere de către instanță.

Dispozițiile art. 9 din ordonanță stipulează însă în mod expres că procedura de constatare a neregulilor (prevăzută de art. 21), și procedura de raportare a neregulilor (prevăzută de art. 58 și art. 59), nu se aplică pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate înainte de efectuarea plății.

Față de cele expuse mai sus, curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de plată pentru suma de 46.180,11 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității de reprezentant privind pe recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Timișoara împotriva sentinței nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte, sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de plată pentru suma de 46.180,11 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2017.