ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul B.R.F., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul B.R.F. este consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj. Acesta a fost recrutat la data de 19 ianuarie 1977 sub numele conspirativ <A.>, „în vederea cunoașterii și prevenirii oricăror aspecte negative ce prezintă interes pentru organele de securitate", precum și pentru acoperirea informativă anului II de studiu al Liceului real C.T., la data recrutării pârâtul având vârsta de 16 ani și 5 luni, motiv pentru care nu subzista niciunul dintre cazurile de exonerare statuate la art. 2 lit. b) teza a III-a.

În cauză, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității sale de colaborator al securității. Prin sentința civilă nr. 3567 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.R.F., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2900 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 colaboratorul securității este definit ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din conținutul înscrisurilor analizate, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securități, în accepțiunea data de legiuitor. Prin sentința civilă nr. 6080 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 formulată de petentul B.R.F., în contradictoriu cu intimatul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3567 din 24 septembrie 2010, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a obligat reclamantaul la plata sumei de 2.900 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Curtea de Apel a apreciat că prin sentința civilă anterior menționată instanța a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, instanța a acordat în întregime cheltuielile de transport, a redus cuantumul onorariului avocațial la 2.000 RON, și a obligat reclamantul la plata sumei de 2.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Deci, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 281 indice 2 C. proc. civ. Împotriva sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 atât reclamantul C.N.S.A.S. cât și pârâtul B.R.F. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. C.N.S.A.S. în motivarea recursului arată că acțiunea s-a întemeiat pe conținutul art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și pe împrejurarea că domnul B.R.F., sub acoperirea numelui conspirativ „A.", a informat Securitatea despre faptul că mai mulți colegi ai săi ascultau și făceau comentarii referitoare la postul de radio E.L. Potrivit Raportului privind efectuarea recrutării colaboratorului „A.", din 20 ianuarie 1977, domnul B.R.F.

„a relatat că mai sunt colegi care ascultă emisiunile de muzică de la posturile de radio străine și în mod deosebit «M.» [emisiune difuzată la Radio E.L., n.n.] dar se feresc să facă vreun comentariu pe marginea acestei audiții de teama criticii colegilor și a dirigintelui, mai grav este înmulțirea în liceu a elevilor proveniți din familii de sectanți și acum se duce o luptă acerbă pentru influențarea lor pozitivă, sau limitarea oricăror posibilități de atragere a altor tineri spre secte religioase". Recurentul consideră că informarea securității cu privire la astfel de situații - în mod special a celei referitoare la ascultarea postului E.L. - este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Este îndeplinită atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (cea de a doua condiție fiind chiar depășită). Regimul comunist încerca să limiteze prin orice mijloace (bruiajul era cel mai cunoscut dintre ele) audierea emisiunilor acestui post. De asemenea recurentul precizează că legiuitorul, în cuprinsul definiției date noțiunii de colaborator al securității, a stabilit că persoanele care, la momentul transmiterii informațiilor către securitate, împliniseră vârsta de 16 ani au calitatea de colaborator al securității, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții legale.

Cu privire la vârsta celor denunțați de intimat, recurentul consideră că acest aspect face cu atât mai grave delațiunile, cu cât cei care ar fi putut resimți repercusiunile denunțului erau mai tineri și ar fi suportat mai greu sancțiunile autorităților (cercetări, mustrări, etc.). Este adevărat că intimatul relata securității faptul că unii dintre colegii săi ascultau emisiunea muzicală a Radio E.L., dar este imposibil de crezut că ignorau complet tot ceea ce se difuza înainte și după programul muzical. În plus, din perspectiva autorităților comuniste toate emisiunile difuzate de E.L. erau în mod egal interzise. Bruiajul la care era supus postul anticomunist nu înceta pe parcursul emisiunilor muzicale.

Mai mult, emisiunea M. a postului E.L. era urmărită de români tocmai pentru că difuza piese pe care nu le puteau asculta la posturile oficiale din țară, datorită mesajului antitotalitar al respectivelor piese sau - în alte cazuri - pentru că artiștii care le interpretau părăsiseră definitiv România. Este evident că dacă muzica difuzată la postul E.L. ar fi fost disponibilă și la posturile oficiale din țară, nimeni nu ar mai fi ascultat o emisiune puternic bruiată de autoritățile din România și s-ar fi orientat către emisiunile posturilor agreate de regim. II. B.R.F. prin motivele de recurs formulate susține că instanța de fond a fost investită de C.N.S.A.S. cu judecarea unei acțiuni în constatarea calității de colaborator al securității.

Curtea de Apel București a pronunțat sentința recurată prin care a dispus respingerea cererii, soluția instanței de fond fiind una corectă, însă motivarea este una care nu corespunde adevărului, Curtea reținând în mod greșit faptul că a furnizat informații fostei securității. Desigur, instanța de fond a argumentat soluția de respingere a cererii prin faptul că informațiile furnizate nu erau de natură a determina îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului întrucât nu se denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar. În aceste condiții, motivarea instanței de fond este în contradicție cu un principiu fundamental al procesului civil, anume principiul aflării adevărului consacrat de art. 129 alin. (5) din C. proc.

civ. Împotriva hotărârii nr. 6080 din 21 octombrie 2011 pârâtul B.R.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pârâtul susține că prin sentința civilă recurată instanța de fond a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3567/2010 a Curții de Apel Cluj. Argumentul invocat de către Curtea de Apel București pentru a adopta aceasta soluție vizează faptul că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 3567/2010 a înțeles să aplice dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. reducând cuantumul onorariului avocațial de la suma de 4000 RON la suma de 2000 RON. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite recursul declarat de B.R.F.

împotriva sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga C.N.S.A.S. la plata în favoarea acestuia a sumei de 4900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva aceleiași sentințe și va respinge recursul declarat de B.R.F. împotriva sentinței civile nr. 6080 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit nu a acordat în totalitate cheltuielile de judecată ocazionate de pârât cu susținerea intereselor în cauză.

Pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata experților, onorariile de avocat, etc., dar numai cele strict necesare pentru buna desfășurare a judecății. Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fața instanței de fond, însă aceasta în mod greșit nu le-a acordat în totalitate, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă.

Dacă ar fi aplicat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanța era obligată să facă această precizare în considerentele hotărârii. Prin urmare, sentința va fi modificată în sensul că reclamantul va fi obligat la plata sumei de 4.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârât. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate atât de reclamant cât și de pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod temeinic și argumentat a respins acțiune reclamantului. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 colaboratorul securității este definit ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din conținutul înscrisurilor analizate, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securități, în accepțiunea data de legiuitor. În acest sens, s-a apreciat că materialele informative pe care își sprijină acțiunea reclamantul nu pot fi considerate ca atingând cerințele legale.

Examinând documentele propuse cu titlu probatoriu al calității de colaborator al securității a pârâtului de către reclamantul C.N.S.A.S. ca atestând transmiterea de informații relevante către securitate nu se poate concluziona că informațiile furnizate de pârât denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar, reclamantul furnizând doar o informație referitoare la colegi care ascultau emisiuni „de muzică” la posturi de radio străine, observându-se că nu a făcut referire la postul E.L. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant C.N.S.A.S. sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de B.R.F. împotriva sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga C.N.S.A.S. la plata în favoarea acestuia a sumei de 4900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva aceleiași sentințe. De asemenea, va respinge recursul declarat de B.R.F. împotriva sentinței civile nr. 6080 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.R.F. împotriva sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă C.N.S.A.S. la plata în favoarea recurentului a sumei de 4.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3567 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de B.R.F. împotriva Sentinței civile nr. 6080 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.