ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3268/2012

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 mai 2011 Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea cauzei,

având ca obiect recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva sentinței civile

nr. 3973 din 6 decembrie 2010, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților.

Recursul declarat împotriva

acestei încheieri, a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

4208 din 20 septembrie 2011, reținându-se că încheierea nu poate fi atacată separat

cu recurs, fiind pronunțată de instanța investită cu soluționarea recursului, ori

din economia dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. rezultă

că se poate declara recurs separat împotriva încheierii de suspendare a judecării

cauzei, dacă aceasta este pronunțată de instanța de fond sau de instanța de apel.

Împotriva deciziei pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

recurentul-reclamant T.C. a formulat cererea de revizuire, în temeiul art. 322

alin. (5) C. proc. civ.

Revizuentul a susținut,

în esență, că își întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5

C. proc. civ. raportat la prevederile deciziei nr. 24 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în dosarul de recurs în interesul Legii nr. 9/2011 coroborat

cu prevederile art. 330 alin. (4) și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. cu referire

la aplicarea coroborativă a prevederilor art. 327 C. proc. civ. și cu referire la

prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putu fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cerere.

Deși cerința „evocării

fondului” este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. doar

pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, revizuirea privește toate

hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății deoarece motivele

prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situația de fapt.

În orice caz, motivul

de la pct. 5 al art. 322 - „actul nou”, așa cum reiese din lecturarea cererii de

revizuire și pe care se fundamentează cererea de față este clar conceput ca un remediu

pentru cazurile în care instanța a reținut o altă situație de fapt decât cea relevată

de înscrisul prezentat de revizuent.

Ca atare, în privința

sferei hotărârilor ce pot forma obiectul revizuirii devin incidente dispozițiile

art. 322 C. proc. civ. care, în cazul deciziilor pronunțate în recurs, instituie

condiția evocării fondului.

Mai mult, întrucât motivele

de revizuire vizează, ca regulă, situația de fapt, în doctrină și jurisprudență

s-a apreciat că revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul

pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută numai pentru hotărârile pronunțate

de instanța de recurs.

În ceea ce interesează

materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul

juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs,

aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.

Raportând cererea de revizuire

la dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, în primul rând pentru că,

nu s-a soluționat fondul, recursul fiind respins ca inadmisibil și, în al doilea

rând, pentru că decizia nr. 24 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

într-un recurs în interesul legii, în Dosarul nr. 9/2011, nu constituie un act nou

în înțelesul prevăzut de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de T.C. împotriva deciziei nr. 4208 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.