ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2020/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4567 din 5 octombrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinței civile nr. 2763 din data de 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență că deși recurentul M.C.V. a luat cunoștință de sentința nr. 2763 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel în ședința de judecată din data de 15 iunie 2011, acesta a declarat recurs la data de 10 iunie 2010 fără a mai formula motivele de recurs. Prin urmare, instanța de recurs a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de dispozițiile legale prevăzute de art. 303 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., motiv pentru care a constatat nul recursul. Prin cererea formulată 14 februarie 2012, reclamantul M.C.V. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea a cererii de revizuire, s-a arătat că în mod greșit instanța de recurs a constatat recursul declarat, cu motivarea că nu au fost depuse motivele de recurs, întrucât motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel București încă din data de 10 iunie 2010. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuent, în temeiul art. 326 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte reține că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. 3 C. proc. civ.

Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator.

Ca atare, se poate reține că o hotărâre a instanței de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis și a fost casată sau modificată hotărârea atacată. Pe de altă parte, criticile aduse hotărârii nu se încadrează în motivele de revizuire indicate. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Din considerentele deciziei atacate în prezenta cauză se poate constata că nu a fost tranșat fondul cauzei.

Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ. Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. Deși excede motivelor prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., susținerea revizuentului potrivit căreia a depus motivele de recurs în data de 10 iunie 2010 la Curtea de Apel București, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.V. împotriva Deciziei nr. 4567 din 5 octombrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.