ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2020/2012

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4567 din 5 octombrie 2011, înalta

Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de M.C.V. împotriva

sentinței civile nr. 2763 din data de 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

recurs a reținut, în esență că deși recurentul M.C.V. a luat cunoștință de

sentința nr. 2763 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel în ședința de judecată din

data de 15

iunie 2011, acesta a declarat

recurs la data de 10 iunie 2010 fără a mai formula

motivele de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs

a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit

obligația procesuală instituită de dispozițiile legale prevăzute de art.

303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., motiv pentru care a constatat nul recursul.

Prin cererea formulată 14 februarie 2012, reclamantul

M.C.V. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea a cererii de revizuire,

s-a arătat că în mod greșit instanța de

recurs a constatat recursul declarat, cu motivarea că nu

au fost depuse motivele

de recurs,

întrucât motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel București încă din

data de 10 iunie 2010.

Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de

revizuent, în temeiul art. 326 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte reține că

aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru

considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de

retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele

expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale

care o reglementează fiind de strictă interpretare.

În sensul acestor prevederi legale, pot forma

obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și cele date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor

prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate

însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. 3 C. proc.

civ.

Din economia prevederilor legale care reglementează

revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea

erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând

erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte:

hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată

după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca

fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății

prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta

presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator.

Ca atare, se poate reține că o hotărâre a instanței

de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis și a fost casată

sau modificată hotărârea atacată.

Pe de altă parte, criticile aduse hotărârii nu se

încadrează în motivele de revizuire indicate.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri

rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere".

Din considerentele deciziei atacate în prezenta cauză

se poate constata că nu a fost tranșat fondul cauzei. Prin urmare, nu poate

forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ.

Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi

legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea

unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca

această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte

stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare,

fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră

stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului

juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Deși excede motivelor prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., susținerea revizuentului potrivit căreia a depus motivele de recurs în

data de 10 iunie 2010 la Curtea de Apel București, nu poate fi reținută,

întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.

326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezenta cerere de

revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.V. împotriva

Deciziei nr. 4567 din 5 octombrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.