ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1761/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Recurentul P.A.M. a formulat recurs împotriva

hotărârii din 15 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., solicitând anularea acestei

hotărâri, admiterea contestației împotriva calificativului „bine” acordat de

Comisia de evaluare din cadrul D.N.A., în sensul acordării calificativului

„bine” pentru activitatea profesională desfășurată în perioada 2005 - 2007.

În motivele

recursului a arătat că în perioada 2005 - 2007 a funcționat ca procuror în cadrul D.N.A., că pentru activitatea desfășurată în acest interval

de timp Comisia de evaluare din cadrul D.N.A. i-a acordat calificativul „bine”,

împotriva căruia a formulat contestație la Secția pentru procurori a C.S.M.

A precizat recurentul

că prin Hotărârea nr. 189 din 21 mai 2009 secția pentru procurori a respins

contestația, că împotriva acestei hotărâri a formulat plângere la Plenul C.S.M.,

care prin hotărârea din 15 octombrie 2009 a respins plângerea.

Criticile aduse în

recurs au în vedere modul de evaluare, criteriile și indicatorii de evaluare,

atribuțiile efectiv exercitate.

S-a arătat că a fost

depunctat nejustificat de către comisie, iar Plenul C.S.M. nu a analizat

criticile sale legate de indicatorul privind conducerea serviciului tehnic.

A precizat că în

aceeași perioadă a avut și atribuții de anchetă, deși celorlalți procurori

aflați în situații similare le-au fost redistribuite dosarele.

Intimatul C.S.M. a

formulat Întâmpinare.

A invocat excepția

inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 40 din Legea nr. 303/2004.

În susținerea inadmisibilității

recursului s-a precizat că instanța de judecată nu se poate substitui

comisiilor de evaluare, sens în care este și practica Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

La dosar s-au depus

Hotărârea din 15 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., Hotărârea din 21 mai 2009 a secției de procurori a C.S.M.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs și legislația aplicabilă reține:

Recurentul P.A.M. a

funcționat în perioada 24 octombrie 2005 - 31 octombrie 2006 ca procuror în

cadrul D.N.A., iar în perioada 1 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2007, ca șef

serviciu tehnic în cadrul aceleiași instituții.

În cursul anului 2008

s-a desfășurat activitatea de evaluare a procurorilor D.N.A.; Comisia de evaluare

i-a acordat calificativul „bine”.

Recurentul a formulat

contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea din 21 mai 2009 de către secția

pentru Procurori a C.S.M., cu motivarea că acestuia i s-a stabilit un punctaj

corespunzător, că motivul privind întârzierile în soluționarea cauzelor

datorate suprapunerii de sarcini nu este fondat, prin raportare la volumul de

activitate și la faptul că nu a adus la cunoștința conducerii direcției în timp

util această situație și mai mult aspectele imputate au fost reținute și prin

nota de control din 2007 a Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori

al C.S.M.

Prin Hotărârea din 2009

a Plenului C.S.M. s-a respins plângerea recurentului reținând că secția pentru

procurori i-a respectat dreptul la apărare, iar pentru fondul cauzei s-a

apreciat că soluția este întemeiată.

Legislația aplicabilă

Constituția României -

art. 133 alin. (7) -

Hotărârile C.S.M. sunt

definitive și irevocabile, cu excepția celor prevăzute la articolul 134 alin.

(2).

C. proc. civ. art. 137 - (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2)

Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este

nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Legea nr. 303/2004 - art.

39 alin. (1) -Pentru verificarea

îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță

judecătorii și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind

eficiența, calitatea activității și integritatea, obligația de formare

profesională continuă și absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul

judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de

îndeplinire a atribuțiilor manageriale.

Art. 40 alin. (4) -

Hotărârile secțiilor pot fi atacate la Plenul C.S.M.

Hotărârile Plenului C.S.M., ca instanță de judecată, sunt definitive și

irevocabile.

Legea nr. 317/2004 - art.

29 alin. (7) -

Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot

fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la

comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte având în

vedere prevederile art. 137 C. proc. civ., va examina cu prioritate excepția

inadmisibilității recursului.

Excepțiile fac parte

din categoria mijloacelor de apărare ale pârâtului sau intimatului, ele nu

privesc temeinicia fondului dreptului dedus în judecată, dar care sunt de

natură să împiedice continuarea judecății.

Excepția inadmisibilității

constituie un astfel de mijloc de apărare prin care se tinde la respingerea

cererii introduse la instanța de judecată, întrucât dreptul părții nu este

ocrotit pe calea procesuală exercitată de aceasta.

O astfel de excepție

se încadrează în categoria excepțiilor peremptorii.

Stabilirea căilor de

atac constituie competența legiuitorului, ceea s-a consacrat în doctrina de

specialitate ca fiind principiul legalității căilor de atac.

În cazul prezent,

prin lege s-a stabilit procedura de evaluare a judecătorilor și procurorilor,

precum și modalitatea de contestare a calificativului acordat.

Astfel, potrivit art.

40 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, împotriva calificativului acordat de

Comisia de evaluare se poate face contestație la secția corespunzătoare a C.S.M.,

iar hotărârile secțiilor pot fi atacate cu recurs la Plenul C.S.M., ca instanță

de judecată, sunt definitive și irevocabile.

De altfel, textul

legii se întemeiază pe prevederile art. 133 alin. (7) din Constituția României,

în baza căruia Hotărârile C.S.M. sunt definitive și irevocabile, cu excepția

celor prevăzute la art. 134 alin. (2), respectiv a celor luate în materie

disciplinară.

Apărarea recurentului

privind excepția inadmisibilității, prin invocarea art. 29 alin. (2) din Legea nr.

317/2004 este fără relevanță în cauză, pentru că textul respectiv se referă la hotărârile

pronunțate de Plenul C.S.M. în materie disciplinară.

În cauza de față,

este examinată o altă ipoteză și anume acordarea calificativului pentru

activitatea profesională, ceea ce nu are legătură cu domeniul disciplinar.

Întrucât legiuitorul

nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de

Plenul C.S.M. în soluționarea plângerilor împotriva hotărârilor secțiilor prin

care s-au soluționat contestațiile la calificativ,Înalta Curte va respinge

recursul declarat de P.A.M., ca inadmisibil.

Soluția procesuală

aleasă de legiuitorul român corespunde cerințelor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții, care a decis că în

anumite domenii există rațiuni suficiente pentru a opta ca organul de

soluționare a diferendelor să fie distinct de un tribunal clasic, integrat în

sistemul judiciar național, care are deplină jurisdicție ce răspunde exigenței

independenței față de executiv și față de părți, dar și față de puterea

legislativă.

C.S.M. corespunde

exigențelor stabilite în jurisprudența C.E.D.O., deoarece potrivit art. 133 alin.

(1) din Constituția României și art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004,

C.S.M. este independent și se supune numai legii.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, recursul declarat de P.A.M. se va respinge ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.A.M. împotriva Hotărârii din 15 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2010.