ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5380/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 281 din 5 aprilie 2012 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestația

formulată de doamna S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Timișoara, împotriva Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că,

prin cererea înregistrată sub nr. 26/22873/1154 din 13 martie 2012, doamna procuror

S.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii secției pentru procurori a

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, solicitând

admiterea contestației, desființarea hotărârii și acordarea unui calificativ

superior celui acordat prin raportul de evaluare a activității profesionale din

perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010.

Plenul a reținut că

prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a fost respinsă a doua contestație formulată de

doamna procuror S.M. împotriva calificativului „Bine" acordat la evaluarea

activității profesionale desfășurate în perioada 2008 - 2010, reținându-se

inadmisibilitatea acesteia.

Referitor la

contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a secției

pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul a apreciat că

sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, care prevăd că "hotărârile Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca instanță de judecată, sunt definitive și

irevocabile" și ale art. 24 alin. (5) din Regulamentul Consiliului

Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 326/2005, cu modificările și completările ulterioare, care

prevăd că "Hotărârea Plenului, ca instanță de judecată, este definitivă și

irevocabilă".

Având în vedere că se

mențin considerentele expuse de secția pentru procurori în cuprinsul hotărârii

contestate, fiind parcurse toate etapele prevăzute de lege și regulament,

Plenul a constatat că o nouă contestație este inadmisibilă.

Pentru considerentele

expuse, apreciind ca legală și temeinică Hotărârea nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a

secției pentru procurori, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

respins contestația formulată de doamna procuror S.M. ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, S.M. a declarat

recurs.

Prin recursul

formulat la data de 10 iulie 2012 recurenta procuror S.M. a formulat recurs

împotriva Hotărârii nr. 281/2012 pronunțată de Plenului Consiliul Superior al

Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva

calificativului acordat pentru activitatea desfășurată în perioada 2008 - 2010.

În motivarea

recursului recurenta invocă următoarele motive de fapt și de drept:

- potrivit art. 40

alin. (3) din Legea nr. 303/2004 citarea magistratului la secția Consiliului

Superior al Magistraturii care soluționează contestația la raportul de evaluare

este obligatorie, iar această citare nu s-a făcut pentru ședința din 16

ianuarie 2012, în care s-a soluționat contestația;

- contestația

soluționată prin Hotărârea nr. 7/2012 a secției pentru procurori era admisibilă

pentru că era prima - și singura - contestație la raportul de evaluare, iar nu

la un proiect de raport (astfel cum se întâmplase la contestația anterioară);

- Hotărârea nr.

281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost dată cu

încălcarea normelor referitoare la incompatibilitatea membrilor care au

pronunțat deja o hotărâre în cauză, respectiv membrii secției pentru procurori,

care au pronunțat Hotărârea nr. 7/2012 (ce a făcut obiectul contestației

soluționate prin Hotărârea nr. 281/2012).

În drept recurenta

și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 29 și 30 din Legea nr. 317/2004,

arătând că Hotărârea nr. 281/2012 dată de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii (hotărârea atacată) vizează cariera și drepturile magistraților.

Alăturat recursului

s-au depus: Hotărârile nr. 281/2012 și 730/2011 pronunțate de Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii; Hotărârile nr. 7/2012 și 255/2011

pronunțate de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

și contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secției pentru

procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pârâtul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea

recursului, cu motivarea că potrivit art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în materia contestării raportului de evaluare a

activității profesionale a judecătorului sau procurorului întocmit de comisiile

prevăzute la art. 39 alin. (3) sau (4), hotărârile Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii ca instanță de judecată, sunt definitive și

irevocabile.

Totodată, pârâtul

consideră că recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

deoarece prin hotărârea atacată nu s-a statuat asupra unor probleme ce țin de

drepturile și cariera judecătorilor și procurorilor, ci s-a respins ca

inadmisibilă o cale de atac, deja uzitată de către recurentă (cu ocazia

pronunțării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

730/2011).

Analizând actele și

lucrările dosarului, precum și motivele de recurs formulate în baza art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea

secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr.

255 din 19 septembrie 2011 a fost respinsă contestația doamnei procuror S.M.

împotriva calificativului „Bine" acordat în urma evaluării activității

profesionale desfășurate în perioada 2008 - 2010, fiind analizat raportul de

evaluare întocmit de comisia constituită la nivelul Direcției Naționale

Anticorupție. De asemenea, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 730 din 18 octombrie 2011 a fost respinsă contestația

formulată de recurentă împotriva Hotărârii secției pentru procurori nr.

255/2011, aceste hotărâri reprezentând acte emise în conformitate cu procedura

specială privind evaluarea judecătorilor și procurorilor, reglementată

imperativ prin dispozițiile art. 39 - 40 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările

ulterioare.

Prin Hotărârea nr.

281 din 5 aprilie 2012, care face obiectul prezentului recurs, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă contestația

formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secției pentru

procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin această

din urmă hotărâre a fost respinsă, tot ca inadmisibilă, contestația formulată

de doamna procuror împotriva calificativului „Bine", acordat de comisia de

evaluare a activității desfășurate ca procuror, pentru perioada 2008 - 2010,

întrucât procedura prevăzută de lege în acest domeniu fusese deja parcursă.

Referitor la excepția

inadmisibilității prezentului recurs, aceasta nu poate fi admisă, deoarece

Hotărârea nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu are

ca obiect contestarea evaluării recurentei, ci soluția procedurală a

respingerii contestației ca inadmisibilă, pe motiv că recurenta mai contestase

anterior propunerea de evaluare pentru perioada 2008 - 2010.

Prin urmare, în speță

nu este întrunită ipoteza art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, potrivit căreia hotărârile Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii (în materia contestării calificativelor acordate prin

raportul de evaluare), sunt definitive și irevocabile.

Analizând criticile

formulate de recurentă împotriva Hotărârii nr. 281/2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, recurenta a

încercat să susțină că noua contestație împotriva calificativului acordat

pentru perioada 2008 - 2010, ce a stat la baza Hotărârii nr. 7/2012 și a

Hotărârii nr. 281/2012, are un obiect diferit de contestația ce a stat la baza

Hotărârii nr. 255/2011 și Hotărârii nr. 730/2011, în sensul că anterior (în

anul 2011) contestase o „propunere de evaluare” pentru activitatea desfășurată

în perioada 2008 - 2010, în timp ce în prezent contestă „raportul de evaluare”

pentru aceeași perioadă.

În realitate, din

hotărârile enumerate rezultă că, atât în cazul primei contestații, cât și în

cazul celei de-a doua, a fost contestat calificativul bine acordat atât prin

propunerea de evaluare, cât și prin raportul de evaluare. Prin Hotărârile nr.

255/2011 și 730/2011, secția pentru procurori și, respectiv, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii s-au pronunțat asupra contestației reclamantei, pe

fondul acesteia, respingând argumentele acesteia ca neîntemeiate; aceste două

hotărâri au fost pronunțate în procedura prevăzută de art. 40 din Legea nr.

303/2004 și art. 37 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale

a judecătorilor și procurorilor, procedură ce se finalizează cu o hotărâre

definitivă și irevocabilă.

Față de existența

acestor hotărâri anterioare, în mod corect secția pentru procurori și,

ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au respins ca

inadmisibilă o nouă contestație a reclamantei împotriva aceluiași calificativ

„Bine”, întemeiat pe aceleași elemente ce se regăsesc atât în propunerea de evaluare,

cât și în raportul de evaluare.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului invocată de intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii.

Respinge recursul

declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 281 din 5 aprilie 2012 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - AS