ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse

la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2, din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a

Camerei de Conturi Mureș, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect

anularea Încheierii nr. 2/V din 6 iunie 2011, emisă de către Comisia de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a Deciziei nr. 375

din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș.

În motivarea cererii

de suspendare, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

În legătură cu paguba

iminentă, reclamanta a arătat că aceasta este motivată prin prisma

dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea

și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cu care "nerecuperarea

prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea

entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și

se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Există așadar

posibilitatea reală a declanșării unor plângeri penale care prin natura

procedurală de soluționare, conduc implicit la perturbarea activității

persoanelor cu atribuții de organizare și conducere a autorității publice, dar

și o perturbare gravă a funcționării acestei autorități.

În legătură cu cazul

bine justificat, reclamanta a invocat vădita contradicție a măsurilor dispuse

prin procesul-verbal întocmit de Curtea de Conturi, cu poziția ordonatorului

secundar de credite, Inspecția muncii, cu care aceasta este în raport de

subordonare, existând așadar o îndoială serioasă în privind legalității actului

administrativ.

2) Apărările pârâtei

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea

cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse prin raportul de control,

întrucât măsurile sunt temeinice și legale, și prin acestea s-a urmărit

recuperarea de către instituția publică verificată a prejudiciului cauzat prin

încălcarea normelor privind administrarea fondurilor publice.

3) Soluția instanței

de fond

Prin Sentința nr. 243

din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a

executării măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2 din Decizia

nr. 375 din 22 martie 2011, cerere formulată de Inspectoratul Teritorial de

Muncă Mureș, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În speță, reclamanta

a solicitat suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct.

II.2, în legătură cu rectificarea înregistrărilor contabile cu privire la

amortizarea unor active fixe, necorporale, efectuarea demersurilor ce se impun

în vederea restituirii dispozitivelor securizate portabile, USB, aplicarea

măsurilor prevăzute de lege în vederea asigurării recuperării pagubei

constatate în patrimoniul instituției.

Instanța a apreciat

că din analiza sumară a acestor acte contestate și a măsurilor dispuse nu se

constată existența unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra

legalității actului contestat, că apărările reclamantei se referă la aspecte

legate de fondul cauzei, vizând legalitatea măsurilor, dar și a modalității

efectuării înscrierilor în contabilitatea instituției publice, critici ce

urmează a fi analizate cu ocazia soluționării cererii de anulare a actului

administrativ, întrucât ele implică o analiză pe fond, incompatibilă cu această

procedură sumară a suspendării executării actului.

În legătură cu

existența unei pagube iminente, instanța a reținut că reclamanta a invocat, în

acest sens, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice

locale, prin aplicarea unor măsuri care vin în contradicție cu cele dispuse de

ordonatorul secundar de credite, dar și prin formularea unor plângeri penale

împotriva persoanelor presupuse a fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni,

însă, se poate constata că prin măsurile dispuse prin actul administrativ

contestat s-a urmărit recuperarea unui presupus prejudiciu produs instituției

publice verificate, cuantificarea prejudiciului și măsurile necesar a fi luate

în vederea recuperării acestuia au fost lăsate în sarcina conducerii

instituției, aceasta urmând a-și organiza activitatea astfel încât funcționarea

autorității să nu fie perturbată.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că nu se poate reține existența condiției pagubei iminente

de natură a justifica suspendarea executării actului.

Pentru toate aceste

considerente, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă

suspendarea executării actelor administrative contestate, cererea fiind

respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr.

554/2004.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș,

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că

s-a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, deoarece erau îndeplinite

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din

Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ,

existând în speță atât "un caz bine justificat cât și o pagubă

iminentă".

Recurenta a învederat

că a solicitat suspendarea executări măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h)

și pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș,

ca urmare a respingerii contestației administrative dispusă prin Încheierea nr.

2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din

cadrul Curții de Conturi, deoarece există împrejurări legate de starea de fapt

și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ atacat.

A arătat recurenta că

prin actul administrativ a cărui suspendare a solicitat-o i s-au impus măsuri

neîntemeiate, cum ar fi recuperarea unor bunuri (USB-uri) amortizate din anul

2007, în vădită contradicție poziția ordonatorului secundar de credite,

Inspecția Muncii în subordonarea căreia se află recurenta, iar înscrisurile

depuse în probațiune (adresa nr. 475 din 20 mai 2011 a Inspecției Muncii și

anexele acesteia: proces - verbal de recepție instruire din 9 mai 2005, de

recepție instalare din 18 aprilie 2004 și de recepție aplicație de la aceeași

dată) sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra măsurilor dispuse de

Curtea de Conturi.

Cu privire la pct.

II.2 din Decizia nr. 375/2011 s-a susținut că este nejustificată măsura

recuperării sumei de 144.313 RON de la persoane despre care nu există

certitudinea că au efectuat cu știință înregistrări inexacte, sau au omis în

cunoștință de cauză unele înregistrări contabile, având drept consecință

denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a

elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, fiind de natură a

perturba activitatea instituției prin promovarea unor acțiuni în justiție

împotriva actualilor sau foștilor angajați, fără a exista probe concrete și

nici certitudinea că respectivele persoane au produs prejudiciul recurentei.

S-a concluzionat că

nu poate fi primită motivarea primei instanțe ce vizează subsumarea acestor

critici fondului cauzei, întrucât în cadrul soluționării cererii de suspendare

judecătorul pricinii poate verifica sumar anumite aspecte legate de fondul

cauzei, în caz contrar neputând pronunța o soluție corectă.

Recurenta a susținut

că și condiția pagubei iminente este îndeplinită, întrucât prin măsura dispusă

de organul de control, de recuperare a sumei de 144.313 RON de la persoane

angajate sau care au fost angajate ale instituției recurente, urmează a fi

inițiate acțiuni în instanță fără o documentație suficientă și fără a exista

certitudinea că respectivele persoane sunt vinovate de producerea

prejudiciului, eventualele soluții nefavorabile putând perturba grav

funcționarea serviciului contabilitate și implicit a activității autorității

emitente, în cauză fiind deja sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu

Mureș în baza art. 6 alin. (3) din OMFP 2869/2009 la data de 26 februarie 2010.

Intimata nu a depus

întâmpinare, însă prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Actele administrativ

fiscale se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu,

suspendarea executării fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica

decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Conform acestui text,

suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Art. 2 lit. t) din

Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice

împrejurare legată de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă

constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a

constatat în mod corect că în speță nu erau îndeplinite condițiile legale,

pentru a se putea proceda la suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g)

- h) și pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi

Mureș, ca urmare a respingerii contestației administrativă dispusă prin

Încheierea nr. 2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Intimata - reclamantă

nu a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art.

14 și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Fără a antama fondul

dreptului dedus judecății, Curtea de apel Târgu Mureș a constatat corect că

aparența dreptului nu este în favoarea intimatei, simplele susțineri ale

acesteia privind recuperarea unor bunuri deja amortizate sau incertitudinea cu

privire la vinovăția persoanelor care au produs prejudiciul în valoare de

144,313 RON și a soluțiilor ce ar putea fi pronunțate de instanțele de judecată

în acțiunile de atragere a răspunderii celor vinovați, nereprezentând argumente

pertinente pentru înlăturarea prezumției de legalitate actelor administrative

contestate. Prevederile legale citate anterior vizează în mod expres

împrejurări de fapt și de drept de natură să inducă o îndoială serioasă asupra

legalității unui act administrativ și nicidecum simple susțineri ale părților

sau opinia diferită a ordonatorului secundar de credite, în raport cu cea a

organelor de control ale Curții de Conturi.

Pe de altă parte, așa

cum corect a reținut și prima instanță, toate aceste aspecte vizează fondul

cauzei și nu pot fi analizate în cadrul procesual limitat de soluționare a unei

cereri de suspendare executare.

De altfel, toate

înscrisurile enumerate de recurentă în dovedirea "cazului bine

justificat" nu se regăsesc la dosarul cauzei, nici la fond, nici în

recurs, recurenta-reclamantă neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 116

9

C. civ. în vigoare la data formulării cererii de suspendare, de a-și proba

motivele invocate în cererea introductivă.

Intimata-reclamantă

nu a dovedit nici existența unei pagube iminente, în sensul posibilității de a

suferi un prejudiciu material viitor și previzibil, prin punerea în executare a

măsurilor dispuse de Curtea de Conturi potrivit competențelor prevăzute de

lege, incertitudinea asupra vinovăției persoanelor răspunzătoare de un

prejudiciu și asupra soluției ce urmează a se pronunța în acțiunile de

antrenare a răspunderii celor vinovați nefăcând dovada pagubei iminente, în

sensul prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Dimpotrivă, prin

neangajarea măsurilor de acoperire a respectivului prejudiciu s-ar putea

perturba activitatea instituției recurente și nicidecum prin întreprinderea

acțiunilor de recuperare a unor pagube de la cei vinovați, care reprezintă o

obligație legală de serviciu a persoanelor cu atribuții în acest sens din

cadrul autorității recurente.

de recurs

Constatându-se că nu

erau îndeplinite condițiile art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004 pentru

suspendarea măsurilor dispuse prin actele administrative menționate anterior,

așa cum corect a concluzionat prima instanță și că sentința atacată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.

304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20(1) și

(2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș împotriva Sentinței nr. 243

din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AM