ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2, din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea Încheierii nr. 2/V din 6 iunie 2011, emisă de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a Deciziei nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș.

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: În legătură cu paguba iminentă, reclamanta a arătat că aceasta este motivată prin prisma dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cu care "nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Există așadar posibilitatea reală a declanșării unor plângeri penale care prin natura procedurală de soluționare, conduc implicit la perturbarea activității persoanelor cu atribuții de organizare și conducere a autorității publice, dar și o perturbare gravă a funcționării acestei autorități.

În legătură cu cazul bine justificat, reclamanta a invocat vădita contradicție a măsurilor dispuse prin procesul-verbal întocmit de Curtea de Conturi, cu poziția ordonatorului secundar de credite, Inspecția muncii, cu care aceasta este în raport de subordonare, existând așadar o îndoială serioasă în privind legalității actului administrativ. 2) Apărările pârâtei Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse prin raportul de control, întrucât măsurile sunt temeinice și legale, și prin acestea s-a urmărit recuperarea de către instituția publică verificată a prejudiciului cauzat prin încălcarea normelor privind administrarea fondurilor publice.

3) Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 243 din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011, cerere formulată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În speță, reclamanta a solicitat suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2, în legătură cu rectificarea înregistrărilor contabile cu privire la amortizarea unor active fixe, necorporale, efectuarea demersurilor ce se impun în vederea restituirii dispozitivelor securizate portabile, USB, aplicarea măsurilor prevăzute de lege în vederea asigurării recuperării pagubei constatate în patrimoniul instituției.

Instanța a apreciat că din analiza sumară a acestor acte contestate și a măsurilor dispuse nu se constată existența unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat, că apărările reclamantei se referă la aspecte legate de fondul cauzei, vizând legalitatea măsurilor, dar și a modalității efectuării înscrierilor în contabilitatea instituției publice, critici ce urmează a fi analizate cu ocazia soluționării cererii de anulare a actului administrativ, întrucât ele implică o analiză pe fond, incompatibilă cu această procedură sumară a suspendării executării actului.

În legătură cu existența unei pagube iminente, instanța a reținut că reclamanta a invocat, în acest sens, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice locale, prin aplicarea unor măsuri care vin în contradicție cu cele dispuse de ordonatorul secundar de credite, dar și prin formularea unor plângeri penale împotriva persoanelor presupuse a fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, însă, se poate constata că prin măsurile dispuse prin actul administrativ contestat s-a urmărit recuperarea unui presupus prejudiciu produs instituției publice verificate, cuantificarea prejudiciului și măsurile necesar a fi luate în vederea recuperării acestuia au fost lăsate în sarcina conducerii instituției, aceasta urmând a-și organiza activitatea astfel încât funcționarea autorității să nu fie perturbată.

În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se poate reține existența condiției pagubei iminente de natură a justifica suspendarea executării actului. Pentru toate aceste considerente, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea executării actelor administrative contestate, cererea fiind respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 554/2004. II.

Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că s-a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, deoarece erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ, existând în speță atât "un caz bine justificat cât și o pagubă iminentă". Recurenta a învederat că a solicitat suspendarea executări măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș, ca urmare a respingerii contestației administrative dispusă prin Încheierea nr. 2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, deoarece există împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

A arătat recurenta că prin actul administrativ a cărui suspendare a solicitat-o i s-au impus măsuri neîntemeiate, cum ar fi recuperarea unor bunuri (USB-uri) amortizate din anul 2007, în vădită contradicție poziția ordonatorului secundar de credite, Inspecția Muncii în subordonarea căreia se află recurenta, iar înscrisurile depuse în probațiune (adresa nr. 475 din 20 mai 2011 a Inspecției Muncii și anexele acesteia: proces - verbal de recepție instruire din 9 mai 2005, de recepție instalare din 18 aprilie 2004 și de recepție aplicație de la aceeași dată) sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Cu privire la pct. II.2 din Decizia nr. 375/2011 s-a susținut că este nejustificată măsura recuperării sumei de 144.313 RON de la persoane despre care nu există certitudinea că au efectuat cu știință înregistrări inexacte, sau au omis în cunoștință de cauză unele înregistrări contabile, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, fiind de natură a perturba activitatea instituției prin promovarea unor acțiuni în justiție împotriva actualilor sau foștilor angajați, fără a exista probe concrete și nici certitudinea că respectivele persoane au produs prejudiciul recurentei.

S-a concluzionat că nu poate fi primită motivarea primei instanțe ce vizează subsumarea acestor critici fondului cauzei, întrucât în cadrul soluționării cererii de suspendare judecătorul pricinii poate verifica sumar anumite aspecte legate de fondul cauzei, în caz contrar neputând pronunța o soluție corectă.

Recurenta a susținut că și condiția pagubei iminente este îndeplinită, întrucât prin măsura dispusă de organul de control, de recuperare a sumei de 144.313 RON de la persoane angajate sau care au fost angajate ale instituției recurente, urmează a fi inițiate acțiuni în instanță fără o documentație suficientă și fără a exista certitudinea că respectivele persoane sunt vinovate de producerea prejudiciului, eventualele soluții nefavorabile putând perturba grav funcționarea serviciului contabilitate și implicit a activității autorității emitente, în cauză fiind deja sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș în baza art. 6 alin. (3) din OMFP 2869/2009 la data de 26 februarie 2010. 2. Apărările intimatei Intimata nu a depus întâmpinare, însă prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Actele administrativ fiscale se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a constatat în mod corect că în speță nu erau îndeplinite condițiile legale, pentru a se putea proceda la suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) și pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureș, ca urmare a respingerii contestației administrativă dispusă prin Încheierea nr. 2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Intimata - reclamantă nu a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Fără a antama fondul dreptului dedus judecății, Curtea de apel Târgu Mureș a constatat corect că aparența dreptului nu este în favoarea intimatei, simplele susțineri ale acesteia privind recuperarea unor bunuri deja amortizate sau incertitudinea cu privire la vinovăția persoanelor care au produs prejudiciul în valoare de 144,313 RON și a soluțiilor ce ar putea fi pronunțate de instanțele de judecată în acțiunile de atragere a răspunderii celor vinovați, nereprezentând argumente pertinente pentru înlăturarea prezumției de legalitate actelor administrative contestate.

Prevederile legale citate anterior vizează în mod expres împrejurări de fapt și de drept de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalității unui act administrativ și nicidecum simple susțineri ale părților sau opinia diferită a ordonatorului secundar de credite, în raport cu cea a organelor de control ale Curții de Conturi. Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și prima instanță, toate aceste aspecte vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul procesual limitat de soluționare a unei cereri de suspendare executare. De altfel, toate înscrisurile enumerate de recurentă în dovedirea "cazului bine justificat" nu se regăsesc la dosarul cauzei, nici la fond, nici în recurs, recurenta-reclamantă neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 116 9 C. civ.

în vigoare la data formulării cererii de suspendare, de a-și proba motivele invocate în cererea introductivă. Intimata-reclamantă nu a dovedit nici existența unei pagube iminente, în sensul posibilității de a suferi un prejudiciu material viitor și previzibil, prin punerea în executare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi potrivit competențelor prevăzute de lege, incertitudinea asupra vinovăției persoanelor răspunzătoare de un prejudiciu și asupra soluției ce urmează a se pronunța în acțiunile de antrenare a răspunderii celor vinovați nefăcând dovada pagubei iminente, în sensul prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Dimpotrivă, prin neangajarea măsurilor de acoperire a respectivului prejudiciu s-ar putea perturba activitatea instituției recurente și nicidecum prin întreprinderea acțiunilor de recuperare a unor pagube de la cei vinovați, care reprezintă o obligație legală de serviciu a persoanelor cu atribuții în acest sens din cadrul autorității recurente. 4. Soluția instanței de recurs Constatându-se că nu erau îndeplinite condițiile art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea măsurilor dispuse prin actele administrative menționate anterior, așa cum corect a concluzionat prima instanță și că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș împotriva Sentinței nr. 243 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AM