ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 878/36/2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Comuna Valu lui Traian prin Primar și Primarul Comunei Valu lui Traian au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța: - anularea Încheierii nr. 5 din 07 iulie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Constanța prin care a fost respinsă contestația reclamanților împotriva Deciziei Camerei de Conturi Constanța nr. 28/30 din 30 mai 2011 și a actelor premergătoare acesteia, respectiv Raportul de control pentru anul 2009 înregistrat sub nr. 4706 din 29 aprilie 2011 la sediul reclamanților și a procesului-verbal cu același număr; - suspendarea Deciziei nr. 28 din 30 mai 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze; - obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în urma controlului efectuat în perioada 26 aprilie - 29 aprilie 2011, s-a constatat că au fost acordate personalului din cadrul Primăriei Valu lui Traian drepturi bănești în baza prevederilor Contractului/Acordului colectiv de muncă al salariaților primăriei constând în: - drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 350 RON/lunar neimpozabili, în cuantum total de 166.702 RON; - spor de dispozitiv pentru 6 persoane, în cuantum total de 11.053 RON; - primă de vacanță acordată personalului contractual, în cuantum total de 6.043 RON. Prin Decizia nr. 28 din 30 mai 2011 s-au reluat aceste constatări și s-a dispus la punctul II aplicarea de măsuri de recuperare a sumelor de la angajați de către ordonatorul de credite.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație, arătând că drepturile a căror acordare se pretinde a fi ilegală și a căror recuperare se solicită până la data de 30 august 2011 nu încalcă legislația în vigoare la momentul acordării lor și nu au fost încasate de salariați în mod nelegal, pentru a fi recuperate. Prin Încheierea nr. 5 din 07 iulie 2011 Comisia de soluționare a respins contestația, reiterând argumentele prezentate de organele de control în actele premergătoare atacate. 2. Sentința Curții de Apel Constanța La termenul de judecată din 10 octombrie 2011 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei.

Prin Sentința nr. 341/COM din 17 octombrie 2011 această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie Încheierea nr. 5 din 07 iulie 2011 emisă de către Curtea de Conturi a României, în urma soluționării contestației administrative formulate de către reclamanți împotriva măsurilor prevăzute prin Decizia nr. 28 din 30 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Constanța. Or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, "Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate." În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ.

și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instanța specializată este instanța de contencios administrativ și fiscal, stabilită în funcție de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". A reținut instanța că, în speță, deși se contestă încheierea emisă de Curtea de Conturi a României, litigiul privește Decizia nr. 29 din 01 septembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Constanța, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de Conturi în unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța, astfel că actul administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este analizată de către instanță și care atrage competența de soluționare a tribunalului.

Având în vedere aceste considerente, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011, nu pot înfrânge dispozițiile legale mai sus citate. 3. Sentința Tribunalului Constanța La rândul său Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2.493 din 9 decembrie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța secția a II a civilă, contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că, în speță reclamantul a contestat Încheierea nr. 5/2011 emisă de Curtea de Conturi precum și celelalte acte ce au stat la baza emiterii acesteia (procesul-verbal de constatare și decizia), astfel că atât în conformitate cu Legea nr. 94/1992 raportat la Hotărârea nr. 130/2010 dar și față de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Constanța, având în vedere că actul contestat respectiv Încheierea nr. 5 din 7 iulie 2011 este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de Conturi a României . Constatând ivit conflict negativ de competență, în conformitate cu art. 21 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Constanța.

În ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul administrativ a cărui legalitate este suspusă verificării instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană. Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe Comuna Valu lui Traian, Primarul comunei Valu lui Traian, Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012. Procesat de GGC - AM