ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 878/36/2011

pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Comuna Valu lui Traian prin

Primar și Primarul Comunei Valu lui Traian au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a României - Camera

de Conturi a Județului Constanța:

- anularea Încheierii

nr. 5 din 07 iulie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Constanța prin care a fost

respinsă contestația reclamanților împotriva Deciziei Camerei de Conturi

Constanța nr. 28/30 din 30 mai 2011 și a actelor premergătoare acesteia,

respectiv Raportul de control pentru anul 2009 înregistrat sub nr. 4706 din 29

aprilie 2011 la sediul reclamanților și a procesului-verbal cu același număr;

- suspendarea

Deciziei nr. 28 din 30 mai 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a prezentei cauze;

- obligarea intimatei

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că în urma controlului efectuat în perioada 26 aprilie -

29 aprilie 2011, s-a constatat că au fost acordate personalului din cadrul

Primăriei Valu lui Traian drepturi bănești în baza prevederilor

Contractului/Acordului colectiv de muncă al salariaților primăriei constând în:

- drepturi speciale

pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 350 RON/lunar

neimpozabili, în cuantum total de 166.702 RON;

- spor de dispozitiv

pentru 6 persoane, în cuantum total de 11.053 RON;

- primă de vacanță

acordată personalului contractual, în cuantum total de 6.043 RON.

Prin Decizia nr. 28

din 30 mai 2011 s-au reluat aceste constatări și s-a dispus la punctul II

aplicarea de măsuri de recuperare a sumelor de la angajați de către ordonatorul

de credite.

Împotriva acestei

decizii, reclamanții au formulat contestație, arătând că drepturile a căror

acordare se pretinde a fi ilegală și a căror recuperare se solicită până la

data de 30 august 2011 nu încalcă legislația în vigoare la momentul acordării

lor și nu au fost încasate de salariați în mod nelegal, pentru a fi recuperate.

Prin Încheierea nr. 5

din 07 iulie 2011 Comisia de soluționare a respins contestația, reiterând

argumentele prezentate de organele de control în actele premergătoare atacate.

Apel Constanța

La termenul de

judecată din 10 octombrie 2011 instanța a pus în discuția părților excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei.

Prin Sentința nr.

341/COM din 17 octombrie 2011 această instanță a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl

constituie Încheierea nr. 5 din 07 iulie 2011 emisă de către Curtea de Conturi

a României, în urma soluționării contestației administrative formulate de către

reclamanți împotriva măsurilor prevăzute prin Decizia nr. 28 din 30 mai 2011

emisă de Camera de Conturi Constanța.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții de Conturi, "Litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești

specializate."

În conformitate cu

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 instanța specializată este instanța

de contencios administrativ și fiscal, stabilită în funcție de ierarhia

autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de

legalitate, act definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice".

A reținut instanța

că, în speță, deși se contestă încheierea emisă de Curtea de Conturi a

României, litigiul privește Decizia nr. 29 din 01 septembrie 2010 emisă de

Camera de Conturi Constanța, structură fără personalitate juridică ce exercită,

potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de Conturi în

unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța, astfel că actul

administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia emisă de Camera

de Conturi a Județului Constanța prin care au fost stabilite anumite măsuri în

sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este analizată

de către instanță și care atrage competența de soluționare a tribunalului.

Având în vedere

aceste considerente, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 228 din

Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr.

130/2010, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011, nu pot înfrânge dispozițiile

legale mai sus citate.

Tribunalului Constanța

La rândul său

Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 2.493 din 9 decembrie 2011 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța secția a II a civilă, contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel această instanță a reținut că, în speță reclamantul a contestat

Încheierea nr. 5/2011 emisă de Curtea de Conturi precum și celelalte acte ce au

stat la baza emiterii acesteia (procesul-verbal de constatare și decizia),

astfel că atât în conformitate cu Legea nr. 94/1992 raportat la Hotărârea nr.

130/2010 dar și față de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 din

Legea nr. 554/2004 competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel

Constanța, având în vedere că actul contestat respectiv Încheierea nr. 5 din 7

iulie 2011 este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de

Conturi a României .

Constatând ivit

conflict negativ de competență, în conformitate cu art. 21 C. proc. civ.,

dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei

cauze aparține Tribunalului Constanța.

În ședința plenului

secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20

februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de

măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul

art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a

litigiului aparține tribunalului, actul administrativ a cărui legalitate este

suspusă verificării instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

În consecință, în

baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a

prezentei cauze la Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe Comuna Valu lui Traian, Primarul comunei

Valu lui Traian, Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Constanța în

favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.

Procesat de GGC - AM