ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7258/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7258/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 408 din 24 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11865/63/2011,

Tribunalul Dolj a respins excepția tardivității invocată de intimată ca neîntemeiată,

a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul Primarul Mun. Craiova

împotriva sentinței civile nr. 230 din 08 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Dolj în Dosarul nr. 1203/63/2006, în contradictoriu cu intimata H.M., ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței s-au reținut următoarele.

Prin sentința civilă nr. 230 din 08

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1203763/2006, rămasă

definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația formulată de reclamanta H.M.

în contradictoriu cu pârâții Primăria Mun. Craiova și Primarul Mun. Craiova.

Au fost anulate dispozițiile nr. D1. din

16 iunie 2006 și nr. D2. din 28 iunie 2006 emise de Primarul Mun. Craiova,"

dispunându-se restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 212 mp, situat

în Craiova, str. R.M.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri definitive (...) se poate cere: dacă după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu

au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților(...)."

Pentru a opera acest caz de revizuire trebuie

îndeplinite cumulativ mai multe condiții, pentru chiar admisibilitatea căii de atac,

respectiv: să se invoce un înscris, înscrisul să fie doveditor, înscrisul descoperit

după darea hotărârii să fie un înscris nou și determinant, înscrisul să fi existat

la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior

nu pot servi drept temei revizuirii.

În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5

C. proc. civ. poate fi invocat ca act nou, pentru revizuirea hotărârii, numai un

înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fi reținut de

partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră.

Raportând aceste dispoziții legale la speța

de față, Tribunalul a constatat că, înscrisurile invocate de revizuient nu întrunesc

cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 teza

I

C. proc. civ., pentru a duce la retractarea hotărârii, nefiind

îndeplinit criteriul referitor la să fi fost reținut de partea adversă sau nu să

nu fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului,

deoarece simplul fapt că s-au descoperit, în urma unei audiențe a numiților B.D.L.

și D.M.M., anumite înscrisuri care au legătură cu terenul ce a făcut obiectul cauzei

în care s-a pronunțat hotărârea atacată, nu este de natură să justifice admiterea

cererii de revizuire.

Mai mult, terenul proprietatea numiților

B.D.L. și D.M.M. a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 6172

din 15 august 2000 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj,

astfel încât printr-o minimă și normală diligentă înscrisul constând în contractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. putea fi procurat înainte sau în timpul

judecății.

În consecință, Tribunalul a apreciazat

că înscrisurile invocate nu sunt susceptibile să justifice admiterea cererii de

revizuire, pentru a se reține o altă situație de fapt decât cea stabilită inițial

prin hotărârea ce se atacă pe această cale, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru

judecat a hotărârii pronunțate.

Pentru aceste considerente legale Tribunalul

constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 teza

I

C. proc. civ., a respins cererea de revizuire

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentința au declarat

apel revizuentul Municipiul Craiova prin Primar și titularii cererii de intervenție

în interes propriu B.D.L., D.M.M. (fostă B.), criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 10 din 20 februarie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă,

au fost respinse apelurile ca nefondate.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Apelul formulat de Primarul Municipiului

Craiova ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale este nefondat.

În esență, criticile apelantului vizează

modul în care instanța de fond a soluționat excepția de inadmisibilitate a cererii

de revizuire prin prisma condițiilor care trebuie să fi îndeplinite de actele noi

invocate ca temei al cererii de revizuire.

Instanța de fond a reținut corect faptul

că înscrisurile prezentate nu întrunesc cerința prevăzută de art. 322 pct. 5 teza

I,

respectiv să fi fost reținute de partea

potrivnică sau să nu fi putut fi prezentate dintr-un motiv mai presus de voința

părții.

Dreptul de proprietate rezultând din contractul

de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP L.R. a fost întabulat

prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 a Biroului de carte funciară Craiova.

Printr-o minimă diligentă, revizuentul putea și avea dreptul și obligația de a obține

informații cu privire la situația juridică a terenului care făcea obiectul judecății,

putând obține informații și apoi prezenta în cadrul procesului contractul de vânzare

cumpărare care a servit drept titlu pentru întabulare. Celelalte înscrisuri, respectiv

testamentele autentificate sub nr. T1. și nr. T2. și certificatul de moștenitor

fac dovada transmiterii proprietății prin moștenire, neconstituind prin ele însele

un titlu de proprietate care să reprezinte un înscris determinant în cauză.

De aceea, Curtea apreciază criticile referitoare

la admisibilitatea cererii de revizuire ca fiind nefondate. în temeiul art. 137

din C. proc. civ., criticile apelantului care vizează fondul cauzei, respectiv existența

dreptului de proprietate nu pot face obiectul analizei, câtă vreme se constată că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din

C. proc. civ., cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii

de revizuire.

În ceea ce privește apelul formulat de

B.D.L. și D.M.M., titulari ai cererii de intervenție principale formulate la data

de 26 aprilie 2011, Curtea îl apreciază ca nefondat.

Prin încheierea din data de 26 septembrie

2011, instanța de fond a respins cererea de intervenție. Apelul formulat de apelanții

B.D.L. și D.M.M. vizează pe de o parte aspecte procedurale privind neindicarea în

cuprinsul încheierii a căii de atac, iar pe de altă parte aspecte privind admisibilitatea

intervenției principale în căile extraordinare de atac.

În ceea ce privește primul aspect este

adevărat că în cuprinsul încheierii nu a fost precizată calea de atac la îndemâna

titularilor cererii de intervenție, însă dreptul la exercitarea căii de atac rezultă

din lege, și anume art. 52 din C. proc. civ.

Neprevederea în cuprinsul încheierii sau

hotărârii a căii de atac la care titularii cererii de intervenție erau îndreptățiți

nu poate constitui un motiv temeinic de apel, cu atât mai mult cu cât aceștia au

exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, fiind în măsură să își susțină

criticile.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii

de intervenție principale în calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea apreciază

că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 50 din C. proc. civ.

Este inadmisibilă cererea de intervenție

în cadrul revizuirii. Fiind o cale extraordinară în cadrul căreia se cercetează

existența unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să

conducă la retractarea hotărârii atacate, este evident că aceasta poate fi analizată

numai în cadrul procesual inițial, respectiv în prezența părților între care s-a

purtat judecata și numai cu privire la ceea ce a format obiectul judecății. Susținerea

apelanților că textul art. 52 alin. (2) l-ar îndreptăți la formularea cererii de

intervenție întrucât se referă și la prima instanță învestită cu revizuirea este

nefondată. Textul art. 52 alin. (2) din C. proc. civ. se referă prin ipoteză la

prima instanță învestită cu soluționare fondului unei cauze, nu la instanța învestită

cu o cerere de revizuire.

Împotriva deciziei nr, 10 din 20 februarie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă,

au declarat recurs Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova

și Municipiul Craiova, prin primar.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Deși instanța de apel reține prevederile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. respinge apelul Municipiului Craiova prin primar pe

considerentul că revizuentul printr-o minimă diligentă, avea dreptul și obligația

să verifice regimul juridic al terenului ce face obiectul acelui contract de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP R., intabulat prin încheierea nr.

6172 din 15 august 2000 a Biroului de carte funciară Craiova.

Imobilul ce a aparținut autorilor H.M.

a figurat la adresa R.M., (fostă A.L.) conform buletinului clădirii întocmit cu

ocazia recensământului din anul 1948.

Imobilul ai cărui proprietari actuali sunt

B.D.L. și D.M.M. a figurat ia adresa S., (care corespundea în R.M.) conform buletinului

clădirii întocmit în anul 1948 și a testamentului autentificat prin procesul verbal

nr. V2. din 31 octombrie 1960, ulterior la adresa R.M., (ce corespunde în str. SI.,

nr. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V3. din 18

iunie 1968 și a certificatului de moștenitor nr. M1.).

Din coroborarea vecinătăților celor două

imobile mai sus menționate rezultă imobilul deținut în prezent de B.D.L. și D.M.M.

se învecina la vest cu imobilul ce a aparținut autorilor d-nei H.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub V4. imobilul teren deținut de B.D.L. și D.M.M. se învecinează la

răsărit (E) cu peretele proprietății din str, R.M. (delimitare ce se menține din

anul 1977 conform releveului imobilului întocmit în anul 1977 cu ocazia demolării

construcției), la apus

(V)

cu str. F.B., la miazăzi (S)

cu str. T.D.-fostă SI. și la miazănoapte (N) cu str. R.M.

Mai mult, imobilul teren restituit d-nei

H.M. prin sentința civilă nr. 230/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj , situat în

Craiova, str. R.M., are următorii vecini: la N-str. R.M., la S-str. T.D., la E-imobil

proprietate privată și la V-str. F.B., iar restituirea în natură s-a făcut în baza

unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, sentința civilă nr. 230/2008.

Nu i se poate imputa Primăriei Municipiului

Craiova sau Primarului Municipiului Craiova, intimați in dosarul în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 230/2008, lipsa de diligentă cu privire la situația juridică

a terenului care face obiectul judecății, fiind administrată proba cu înscrisurile

enumerate care au condus la concluzia că nu este identitate de imobile.

Înscrisurile doveditoare, contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1., testamentul autentificat sub nr. T1.,

testamentul autentificat sub nr. T2. și certificatul de moștenitor nr. M1./1969,

aparțin unor persoane fizice care au transferat proprietatea prin convenție autentificată

de notarul public, în care revizuentul ori intimata H.M. nu au fost părți și nu

au cunoscut aceste înscrisuri care nu au fost înfățișate niciodată, aflându-se de

ele în momentul în care H.M. a încercat să pună în executare dispoziția primarului

prin care se lua act de o hotărâre judecătorească și se restituia în natură un teren

în suprafață 212 mp, moment din care s-a aflat despre suprapunerea de teren.

Ulterior, prin audiența înregistrată la

Primăria Municipiului Craiova sub nr. 79 din 17 februarie 2011, petenții B.D.L.

și D.M.M. au sesizat autoritatea locală prezentând înscrisuri (care nu au putut

fi înfățișate) doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață

de 99,14 mp situat în prezent în str. R.M., nr. 4 și care ar fi dus 1 a pronunțarea

unei alte soluții.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ.

Înalta Curte a pus în dicuție admisibilitatea

recursului declarat de Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova

raportat la faptul că aceste părți nu au declarat apel.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte a constatat fondată excepția inadmisibilității recursurilor declarate

de Primarul

Municipiului Craiova și Primăria Municipiului

Craiova și nefondat recursul declarat de Municipiului Craiova pentru considerentele

expuse mai jos.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității

recursului declarat de Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova

Curtea a constatat-o fondată raportat la faptul că aceste părți nu au declarat apel,

neputându-se exercita o cale de atac omisso medio.

În consecință recursurile declarate de

către aceste părți vor fi respinse ca inadmisibile.

Referitor la recursul declarat Municipiul

Craiova, Înalta Curte a reținut că, deși în finalul motivelor de recurs recurentul

a indicat ca temei de drept și art. 304 alin. (1) pct. 7 (modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii), în cadrul motivării în fapt a recursului recurentul

nu a invocat vreun motiv care să poată fi încadrat în acest text de lege.

Ca atare, Înalta Curte nu se poate considera

legal sesizată cu vreo critică a deciziei atacate sub acest aspect.

În ceea ce privește aplicarea art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. conform motivelor de recurs se pune problema greșitei

interpretări și aplicări a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

de către instanța de apel, și anume a celor referitoare la cerința ca înscrisul

invocat în susținerea cererii de revizuire să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților.

Referitor la această cerință, în doctrină

și jurisprudență, s-a reținut că nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror

acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut

fi produse din cauza forței majore (împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat,

care împiedică partea să acționeze, în mod efectiv și fără nicio culpă din partea

celui obligat).

În speță, recurentul revizuent invocă drept

înscrisuri noi acte de propietate (contractul de vânzare-cumpărare autentificat

prin încheierea nr. V1. a BNP L.R.) și testamente și certificate de moștenitor,

privind un alt imobil alăturat celui care a făcut obiectul litigiului din care ar

rezulta că imobilul în litigiu a fost greșit identificat.

În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP L.R. în mod legal a reținut instanța

de apel că, fiind intabulat prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 a Biroului

de carte funciară Craiova, printr-o minimă diligentă, revizuentul avea posibilitatea

de a obține informații cu privire la situația juridică a terenului și de a prezenta

în cadrul procesului acest contract care a servit drept titlu pentru întabulare.

Astfel, nu se poate reține existența unei

împrejurări mai presus de voința părții de a obține acest act în timpul procesului

finalizat prin sentința atacată prin prezenta cerere de revizuire.

Referitor la celelalte înscrisuri, testamentele

autentificate sub nr. T1. și nr. T2. și certificatul de moștenitor, instanța de

apel a reținut în mod legal că nu sunt înscrisuri determinante, în sensul că dacă

ar fi fost cunoscute de către instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi

putut fi alta decât cea pronunțată, având în vedere că aceste înscrisuri nu fac

dovada proprietății ci doar a calității de succesor și a cotelor părți cuvenite

acestora din masa succesorală.

Or, atâta timp cât nu este îndeplinită

una din cerințele cumulative ale înscrisului nou soluția este aceeași și anume respingerea

cererii de revizuire, fiind inutilă analizarea, cu privire la aceste înscrisuri,

dacă este îndeplinită condiția imposibilității înfățișării acestora dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de Municipiul Craiova, prin primar.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

Înalta Curte va obliga recurenții la plata către intimata-reclamantă H.M. a sumei

de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței

nr. CH1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate

de Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, prin primar împotriva

deciziei nr. 10 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de Municipiul Craiova, prin primar împotriva aceleiași decizii.

Obligă

recurenții la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

H.M.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.