ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 martie 1998 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamantele T.R., C.C., L.M. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul local Mangalia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța, Ministerul Apărării Naționale București, R.A.G. Mangalia, au solicitat, în baza art. 480 C. civ., pentru imobilele-terenuri intravilane din municipiul Mangalia, ce au aparținut autorului reclamanților S.V., să li se predea prin compensare amplasamente echivalente, din fondul stradal, în suprafață și ambianță urbanistică asemănătoare, în deplină proprietate și posesie.

Prin sentința nr. 1596 din 24 august 1998, Judecătoria Mangalia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, față de valoarea imobilului revendicat și de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 399 din 19 mai 1999 a admis în parte acțiunea reclamantelor; a obligat pârâții Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul local Mangalia, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța și R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren liberă de construcții de 100, 50 m.p., ce face parte din lotul 189 având o suprafață totală de 1033 m.p. - lot aflat în intersecția străzilor Vânători și I.C.

Brătianu în municipiul Mangalia, suprafața hașurată în roșu în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic A.V., ce face parte integrantă din hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale, Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3200 m.p. teren situat în Mangalia, reprezentând loturile 143, 145, 146 și 147, ca nefondat; a obligat pârâții Municipiul Mangalia prin primar și Consiliul local Mangalia să atribuie reclamantelor în compensare o suprafață de teren situată în intravilanul municipiului Mangalia, în suprafață de 3200 m.p.

echivalentă ca și caracteristici cu cea revendicată. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Constanța a constatat incidente dispozițiile art. 480 și 481 C. civ. și a reținut că suprafețele de teren revendicate de reclamante au trecut în proprietatea statului fără un titlu legal, dreptul de proprietate al reclamantelor nefiind desființat. Prin decizia nr. 57 din 21 martie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamante și de pârâții D.G.F.P.C.F.S. Constanța și Consiliul local Mangalia; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale, Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și R.A.G.

Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3200 m.p. teren situat în Mangalia, reprezentând loturile 143,146 și 147, ca nefondat; au fost obligați pârâții Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, să atribuie reclamantelor în compensare o suprafață de teren situată în intravilanul Municipiului Mangalia, de 3200 m.p. echivalentă ca și caracteristici cu ce cea revendicată; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Recursurile declarate de pârâții D.G.F.P.C.F.S. și Municipiul Mangalia, prin primar împotriva acestei decizii a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie 2000. Judecata recursurilor a fost suspendată la data de 16 mai 2001, în baza dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/200, la solicitarea intimatelor reclamante care au precizat că doresc să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin încheierea din data de 6 ianuarie 2006, a fost menținută măsura suspendării judecății recursurilor, constatându-se că subzistă motivele pentru care a fost dispusă această măsură. Prin raportul privind verificările relative la cauza suspendării întocmit la data de 8 octombrie 2013 s-a reținut că urmare solicitărilor instanței, Primăria municipiului Mangalia prin adresa din data de 4 octombrie 2013 a comunicat următoarele: - pentru terenul în suprafață de 3200 m.p. s-a adoptat Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007, prin care s-a atribuit în compensare numiților C.C., L.M., P.C. și C.A. un teren în suprafață de 3200 mp. - pentru terenul în suprafață de 1630 m.p., Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a dispus atribuirea în compensare a unei suprafețe de 1630 mp din lotul I Cartier Dobrogea I din suprafața totală de 5230 mp iar până la acest moment nu s-a emis dispoziție.

Au fost depuse Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului Mangalia și decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Totodată, urmare verificărilor efectuate în sistemul E.C.R.I.S., a fost identificat Dosarul nr. 444/36/2009 al Curții de Apel Constanța având ca părți - reclamanți C.C., L.M., P.C. și C.A. și pârâți Municipiul Mangalia și Primarul municipiului Mangalia, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009, ce nu a fost atacată cu recurs.

Din verificări rezultă că dosarul a fost restituit Tribunalului Constanța la data de 30 decembrie 2009. Cauza a rămas în nelucrare până la termenul din data de 26 noiembrie 2013, când s-a repus pe rol din oficiu, iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării recursurilor, față de conținutul relațiilor comunicate de Primăria municipiului Mangalia și de precizările făcute în ședință publică de intimata-reclamantă L.M., prezentă personal. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Drept urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, după suspendarea cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deși potrivit relațiilor comunicate de către Primăria municipiului Mangalia, procedura administrativă a fost definitivată prin emiterea Hotărârii nr. 174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului Mangalia.

De asemenea, contestația promovată de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 291 din 26 iunie 2006 a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, de la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Or, de la acest moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu părțile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.

În consecință, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitat continuarea judecății, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și, raportat la aceste dispoziții legale coroborate cu cele ale art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata perimate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată judecata recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat și Municipiul Mangalia împotriva deciziei nr. 57 din data de 21 martie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3978/1999. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.