ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23

martie 1998 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamantele T.R., C.C., L.M. în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul local

Mangalia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S.

Constanța, Ministerul Apărării Naționale București, R.A.G. Mangalia, au

solicitat, în baza art. 480 C. civ., pentru imobilele-terenuri intravilane din

municipiul Mangalia, ce au aparținut autorului reclamanților S.V., să li se

predea prin compensare amplasamente echivalente, din fondul stradal, în

suprafață și ambianță urbanistică asemănătoare, în deplină proprietate și

posesie.

Prin sentința nr. 1596

din 24 august 1998, Judecătoria Mangalia a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, față de valoarea imobilului

revendicat și de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 399 din 19 mai 1999 a admis în parte acțiunea

reclamantelor; a obligat pârâții

Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul

local Mangalia, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Constanța și R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața

de teren liberă de construcții de 100, 50 m.p., ce face parte din lotul 189

având o suprafață totală de 1033 m.p. - lot aflat în intersecția străzilor

Vânători și I.C. Brătianu în municipiul Mangalia, suprafața hașurată în roșu în

schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic A.V., ce face

parte integrantă din hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâților Ministerul Apărării Naționale, Consiliul local Mangalia, Municipiul

Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și R.A.G.

Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3200 m.p. teren

situat în Mangalia, reprezentând loturile 143, 145, 146 și 147, ca nefondat; a

obligat pârâții Municipiul Mangalia prin primar și Consiliul local Mangalia să

atribuie reclamantelor în compensare o suprafață de teren situată în

intravilanul municipiului Mangalia, în suprafață de 3200 m.p. echivalentă ca și

caracteristici cu cea revendicată.

Pentru a se pronunța

astfel, Tribunalul Constanța a constatat incidente dispozițiile art. 480 și 481

C. civ. și a reținut că suprafețele de teren revendicate de reclamante au

trecut în proprietatea statului fără un titlu legal, dreptul de proprietate al

reclamantelor nefiind desființat.

Prin decizia nr. 57

din 21 martie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins,

ca nefondate,

apelurile declarate de reclamante și de pârâții D.G.F.P.C.F.S. Constanța și

Consiliul local Mangalia; a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâților Ministerul Apărării Naționale, Consiliul local Mangalia, Municipiul

Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și R.A.G.

Mangalia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3200 m.p. teren

situat în Mangalia, reprezentând loturile 143,146 și 147, ca nefondat; au fost

obligați pârâții Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, să

atribuie reclamantelor în compensare o suprafață de teren situată în

intravilanul Municipiului Mangalia, de 3200 m.p. echivalentă ca și

caracteristici cu ce cea revendicată; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli

de judecată.

Recursurile declarate

de pârâții

D.G.F.P.C.F.S.

și Municipiul Mangalia, prin primar împotriva acestei decizii a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie

2000.

Judecata recursurilor

a fost suspendată la data

de 16 mai 2001, în baza dispozițiile art. 47 alin. (1)

din Legea nr. 10/200, la solicitarea intimatelor reclamante care au precizat că

doresc să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin încheierea din

data de 6 ianuarie 2006, a fost menținută măsura suspendării judecății

recursurilor, constatându-se că subzistă motivele pentru care a fost dispusă

această măsură.

Prin raportul privind

verificările relative la cauza suspendării întocmit la data de 8 octombrie 2013

s-a reținut că urmare solicitărilor instanței, Primăria municipiului Mangalia

prin adresa din data de 4 octombrie 2013 a comunicat următoarele:

- pentru terenul în

suprafață de 3200 m.p. s-a adoptat Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007, prin

care s-a atribuit în compensare numiților C.C., L.M., P.C. și C.A. un teren în

suprafață de 3200 mp.

- pentru terenul în

suprafață de 1630 m.p., Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 263/ C din

11 noiembrie 2009 a dispus atribuirea în compensare a unei suprafețe de 1630 mp

din lotul I Cartier Dobrogea I din suprafața totală de 5230 mp iar până la

acest moment nu s-a emis dispoziție.

Au fost depuse

Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului

Mangalia și decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Constanța.

Totodată, urmare

verificărilor efectuate în sistemul E.C.R.I.S., a fost identificat Dosarul nr. 444/36/2009

al Curții de Apel Constanța având ca părți - reclamanți C.C., L.M., P.C. și C.A.

și pârâți Municipiul Mangalia și Primarul municipiului Mangalia, în care s-a

pronunțat decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009, ce nu a fost atacată

cu recurs. Din verificări rezultă că dosarul a fost restituit Tribunalului

Constanța la data de 30 decembrie 2009.

Cauza a rămas în

nelucrare până la termenul din data de 26 noiembrie 2013, când s-a repus pe rol

din oficiu, iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării

recursurilor, față de conținutul relațiilor comunicate de Primăria municipiului

Mangalia și de precizările făcute în ședință publică de intimata-reclamantă L.M.,

prezentă personal.

Înalta Curte urmează

să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Drept

urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit

niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa

de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În speță, după

suspendarea cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii

judiciare, deși potrivit relațiilor comunicate de către Primăria municipiului

Mangalia, procedura administrativă a fost definitivată prin emiterea Hotărârii nr.

174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului Mangalia. De

asemenea, contestația promovată de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001

împotriva Dispoziției nr. 291 din 26 iunie 2006 a fost soluționată irevocabil

prin decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Constanța.

Rezultă că temeiul

suspendării reprezentat de dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, de

la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile, respectiv decizia

civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța.

Or, de la acest

moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu părțile nu au mai

îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de

perimare.

În consecință, având

în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitat continuarea

judecății, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de

art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și, raportat la aceste dispoziții legale

coroborate cu cele ale art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata

perimate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată judecata

recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat și Municipiul Mangalia împotriva deciziei nr. 57

din data de 21 martie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 3978/1999.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.