ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.09.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4717/2010

HOTĂRÂRE
27.09.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4717/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus

revizuenții C.V. și H.C.M. au solicitat revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7

civile irevocabile nr. 4493/2006 a Judecătoriei Cluj Dosar nr. 6973/2006 și

Sentinței civile irevocabile nr. 9302/2008 a Judecătoriei Cluj Dosarul nr.

4682/211/2008.

Astfel revizuenții

susțin că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru

revizuirea Deciziei civile nr. 2748 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj

câtă vreme aceasta cuprinde dispoziții potrivnice Sentinței civile nr.

4493/2006 a Judecătoriei Cluj în condițiile în care antecontractul încheiat de

H.C.M. și bunicul său C.V. (antecontract valorificat pe cale judecătorească cu

efect irevocabil și intabulat în CF) a fost supus ulterior unui nou contract

judecătoresc în urma căruia s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.

Se mai susține în

aceeași idee că dreptul de proprietate a lui C.V. prin hotărâri irevocabile

succesive, a fost constatat ca existent pentru ca apoi ulterior să se constate

că s-a vândut un bun ce nu era al său.

Intimata M.V. prin

întâmpinarea depusă, s-a opus admiterii revizuirii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de revizuire invocate și a dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 2748 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat

recursul declarat de H.C.I. și H.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 299 din 3

iunie 2009 a Tribunalului Cluj Dosar nr. 15849/211/2009 fiind obligați pârâții

să plătească intimatei M.V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin titlul de

proprietate nr. 25860/1338/1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate în

favoarea lui C.G., antecesorul reclamantei și al pârâților C.V. și C.V. pentru

suprafața totală de 8 ha și 3600 m.p. teren pe raza localității Deusu, din

tarlaua nr. 24 parcela 41 în litigiu.

C.G. a declarat la 30

aprilie 20000 iar prin Certificatul de moștenitor nr. 82/2002 s-a stabilit că

reclamanta și cei doi pârâții sunt moștenitorii defunctului în calitate de

descendenți și că în masa succesorală rămasă după defuncte intră și terenul de

5800 m.p. din tarlaua 24 parcela 41 situată în extravilanul localității Deusu.

Prin titlul de

proprietate nr. 25812/1900/2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate în

favoarea lui C.V., fratele lui C.G. în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața

de 5800 m.p. teren din tarlaua 24 parcela 41.

Acest ultim titlu de

proprietate a fost anulat în ce privește această suprafață de 5800 m.p. prin

Sentința civilă nr. 6180/2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca rămasă irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 625/2005 a Tribunalului Cluj urmare a faptului că apelanții

C.V. și H.C.I. și H.C.M. au renunțat la judecarea apelului.

Or prin sentința

sus-menționată instanța a reținut că titlul de proprietate nr. 25812/1900/2000

este nelegal, pentru faptul că C.V. a indicat ca amplasament o parcelă situată

în alt loc decât tarlaua 24 parcela 41 și pentru faptul că punerea în posesie

s-a făcut pe un alt amplasament decât cel indicat de titular, amplasament care

nu era liber și pe care fusese pus în posesie G.C., antecesorul reclamantei.

În 20 mai 2003 între

recurenții H. și vânzătorul C.V. s-a încheiat un antecontract de

vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5800 m.p., antecontract valorificat prin

Sentința civilă nr. 10530/2003 a Judecătoriei Cluj prin care a fost admisă

acțiunea și în consecință s-a constatat că prin titlul de proprietate nr.

25812/1900/2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui C.V.

pentru suprafața de 5800 m.p. din parcela 41 tarlaua 24 s-a dispus dezmembrarea

acestei parcele în două loturi, cel în suprafață de 5800 m.p. cu nr. top. 791/2/1/2

fiindu-i atribuit lui C.V. ce a fost obligat să încheie cu intervenienții

H.C.I. și H.C.M. contract antecontract de vânzare-cumpărare, în caz de refuz

sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În Dosarul nr.

9973/2004 al Judecătoriei Cluj s-a dezbătut problema reconstituirii celor două

titluri de proprietate și așa cum s-a reținut în aliniatul precedent, titlul de

proprietate nr. 25812/1900/2000 în care era cuprinsă și suprafața de teren în

litigiu s-a anulat.

Prin urmare, C.V. a

vândut recurenților H.C.I. și H.C.M. un imobil ce nu era al său, având

cunoștință despre viciile titlului asupra acestui imobil încă înainte de

încheierea contractului sub semnătură privată, astfel în mod legal instanța de

fond a dispus raportat la dispozițiile art. 1311 și 1327 C. proc. civ.

constatarea nulității absolute a acestui act.

A mai reținut

instanța de recurs că raportat la obiectul acțiunii, nulitatea absolută a

contractului sub semnătură privată, rectificarea de CF Deusu, sistarea stării de

indiviziune asupra imobilului în litigiu și intabularea în CF a dreptului de

proprietate, motivele invocate de recurenți privind îndreptățirea lui C.V. de a

i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 5800 m.p. în

tarlaua 24 parcela 41, nu are legătură cu cauza, și că nici actul de

proprietate eliberat în baza Decretului nr. 444/1953 și H.C.M. nr. 3522/1953

sau procesul-verbal de punere în posesie nu au legătură cu cauza și nici nu

dovedesc dreptul de proprietate al lui C.V. asupra terenului din litigiu.

Revizuenții susțin că

această hotărâre este potrivnică Sentinței civile nr. 10539/2003 Dosar nr.

5677/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca și respectiv Sentinței civile nr.

4493/2006 Dosarul nr. 6973/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca și Sentinței civile

nr. 9302/2008 Dosarul nr. 4682/211/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Or, dispozițiile art.

322 C. proc. civ. vizează în cele nouă puncte revizuirea unei hotărâri

definitive (în instanța de apel sau prin neapelare) precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Așadar, numai această

categorie de hotărâri, prevăzută limitativ de textul sus evocat, poate fi

atacată pe calea revizuirii, nu și acelea prin care nu s-a evocat fondul.

Regula imperativă și

expres prevăzută de art. 322 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă

revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, a pretenției,

ce a fost dedusă judecății.

Rezultă așadar, fără

posibilitate de echivoc, că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile

formulate de instanțele de recurs prin care recursul a fost respins fără a se

evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei

hotărâre a fost recurată.

Or, în cauza de față,

cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri de respingere a

recursului, ceea ce înseamnă că instanța de recurs nu a evocat fondul pricinii,

motiv pentru care hotărârea atacată nu poate face obiectul căii extraordinare

de atac a revizuirii.

Or, din perspectiva

acestei situații, în care nefiind evocat fondul pricinii, nu sunt întrunite

nici cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., (ce vizează contrarietatea de

hotărâri).

Fundamentul cererii

de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl

reprezintă practic, instituția puterii de lucru judecat, fiind de neconceput ca

în aceeași pricină, două instanțe diferite, în dosare diferite, să pronunțe

hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte să se prevaleze doar de

hotărârea care îi este favorabilă.

Examinând astfel cererea

de revizuire și din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

cererea de revizuire este de asemenea nefondată, în condițiile în care obiectul

litigiilor soluționate prin așa zisele hotărâri potrivnice este diferit.

Nefiind astfel îndeplinite

cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondată

cererea de revizuire formulată de revizuenții C.V. și H.C.M.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenții C.V. și H.C.M. împotriva Deciziei nr. 2748/R

din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2785/2010
., A.M. și H.M. și alții, modificându-se decizia recurată în sensul respingerii apelului pârâților revizuienți, cu consecința menținerii soluției instanței de fond. Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, prevăzut de p
ÎCCJ 2012-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3468/2012
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuent
ÎCCJ 2008-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4481/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: M.I.M. a solicitat în contradictoriu cu M.V. și M.C., revizuirea deciziei nr. 8 A din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin
ÎCCJ 2010-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2010
elemente ce generează plus de valoare și, în mod implicit influențează asupra valorii bunului calculată la momentul vânzării. În fine se apreciază instanțele aveau obligația să ia în considerare valoarea reținută de expert și anume 329.673
ÎCCJ 2010-03-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1394/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7993/1 din 10 octombrie 2009 M.G. și M.E. au solicitat în temeiul art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1)
Sursă