ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4507/2013

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești la data de 07 iunie 2007, sub nr. 1288/338/2007,

reclamanta C.V.P.I.I.D.L.,

născută C., a solicitat sa se constate că a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului și înscrise în registrul de

carte funciară, prin efectul prescripției achizitive.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a continuat să exercite posesia utilă începută de părinții săi,

asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului, jud. Brașov, constituite

din casă și teren în suprafață de 464,40 mp (CF nr. topografic 104), teren în

suprafață de 309,60 mp (nr. topografic 105), curte și grădină în suprafață de

273,60 mp și, respectiv 615,60 mp ) nr. topografice 108 și 109), precum și loc

de casă, de 417,60 mp (nr. topografic 110).

A mai arătat că imobilele sunt

delimitate de celelalte proprietăți aparținând vecinilor, iar, în ceea ce

privește situația juridică, acestea nu au făcut obiectul unor litigii sau al

dispozițiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Cerea de chemare în judecată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 28 și art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Prin sentința civilă nr. 339 din 08

martie 2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în Dosarul civil nr. 1288/338/2007,

a fost respinsă cererea

de chemare în judecată formulată de C.V.P.I.I.D.L., decedată pe parcursul

procesului și continuată de moștenitorul acesteia, C.I.

Ca urmare a conexării Dosarului nr. 735/338/2008,

având ca obiect cerere de grănițuire, formulată de reclamanta M.V., la Dosarul

nr. 1288/338/2007, potrivit dispozițiilor art. 146 C. proc. civ., au fost

admise cererile de opoziție formulate de opozantele M.V. și C.L. și admisă, în

parte, cererea formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâtele C.L.

și C.V.P.I.I.D.L., născută C., decedată pe parcursul procesului și continuată

cu moștenitorul acesteia, C.I., în Dosarul nr. 735/338/2008, conexat la

prezentul dosar prin încheierea de la data de 19 septembrie 2008.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de

fond a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei M.V., identificat

în CF Poiana Mărului, având număr topografic 103, alcătuit din casă de locuit,

etaj și teren, în suprafață de 903,68 mp și imobilul identificat în CF Poiana

Mărului, cu nr. topografic 104, constituit din casă de locuit și teren de

464,40 mp și nr. topografic 105, reprezentat de teren în suprafață de 309,60

mp, proprietatea defunctelor C.V.P.I.I.D.L. și D.R., potrivit planului de

situație, rezultat în urma completării raportului de expertiză efectuat în

cauză.

Au fost respinse restul pretențiilor

reclamantei M.V., ca neîntemeiate și s-a dispus obligarea petentului pârât C.I.

la plata către opozanta reclamantă M.V. a sumei de 1.459,80 lei reprezentând

cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar.

Pentru a pronunța hotărârea, prima

instanță a reținut că, potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosarul

cauzei, coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, cu nr.

topografic 104, constituit din casă de locuit și teren în suprafață de 464,40

mp și nr. topografic 105, alcătuit din teren de 309,60 mp, sunt D.R., cu cota

indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului de proprietate nr. X/1908

CF. și petenta C.V.P.I.I.D.L. născută C., cu cota indiviză de 1/2, dobândită ca

dotă, prin actul cu nr. X/1940 CF.

De asemenea, instanța de fond a mai

reținut că sunt coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana

Mărului, nr. topografic 108, constituit din curte în suprafață de 273,60 mp și nr.

topografic 109, alcătuit din grădină de 615,60 mp, numiții B.J. cu cotele

indivize de 6/24 și 2/24, B.I., cu cotele indivize de 6/24 și 2/24 și C.G.M.,

cu cota indiviză de 8/24, iar coproprietarii tabulari ai imobilul înscris în CF

Poiana Mărului, cu nr. topografic 110, constituit din loc de casă de 417,60 mp

sunt D.R., cu cota indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului

nr, 549/1915 CF și reclamanta C.V.P.I.I.D.L. născută C., cu cota indiviză de 1/2,

dobândită prin zestre, potrivit actului nr. X/1940 CF. De asemenea, a mai

constatat că opozanta reclamantă M.V. este proprietara imobilului înscris în C.F.

Poiana Mărului, cu nr. topografic 103, alcătuit din casă de locuit, etaj și

teren în suprafață de 903,68 mp.

Instanța de fond a constatat și faptul

că opozanta pârâtă C.L. este proprietara imobilului înscris în C.F. Poiana Mărului,

sub numerele topografice 106 și 107, în suprafață totală de 1.311 mp, astfel

după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în

cauză de expertul M.E.

Judecătoria Zărești a constatat

incidența în cauză a dispozițiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938,

potrivit căruia, „cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii,

timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va

putea cere înscrierea dreptului uzucapat

”

.

Analizând și coroborând probele care

au fost administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu se pune

problema intervertirii posesiei echivoce în posesie utilă, pentru imobilele cu

numerele topografice 104, 105 și 110, iar în ceea ce privește imobilele cu

numerele topografice 108 și 109, nu a fost dovedită exercitarea posesiei utile

de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petentul C.I.,

solicitând

modificarea, în parte, a sentinței atacate și admiterea cererii privind

constatarea dreptului de proprietate dobândit asupra imobilelor menționate, ca

efect al prescripției achizitive, înscrierea în registrul de carte funciară a

dreptului de proprietate astfel uzucapat, respingerea cererilor de opoziție ca

nefondate și obligarea intimatelor opozante la plata cheltuielilor de judecată,

reținând faptul că acestea se află în culpă procesuală.

Prin decizia civilă nr. 1234/ R

pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2012, a fost respins,

ca nefondat, recursul formulat de recurentul C.I. împotriva sentinței

menționate.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că instanța de fond a analizat corect probele administrate în cauză,

care dovedesc că terenurile în litigiu nu au fost folosite exclusiv de autoarea

reclamantului, fapt ce conduce la concluzia că nu a exercitat o posesie utilă

asupra acestora, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin

uzucapiune.

Împotriva acestei decizii a formulat

din nou recurs reclamantul C.I.,

considerând-o

nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei soluții legale.

Înalta Curte, fiind învestită cu

soluționarea acestei căi extraordinare de atac, va analiza cu prioritate

excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin.

(1) pct. l C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Căile de atac sunt supuse principiului

legalității și unicității, ceea ce înseamnă că părțile au dreptul de a exercita

o singură dată o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Aceste

principii sunt reglementate și în dispozițiile art. 129 din Constituția

României, care prevăd că mijloacele procesuale de atac ale unei hotărâri

judecătorești, precum și exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În acest sens sunt și dispozițiile art.

377 alin. (1) pct. 4, care prevăd făptui că sunt definitive hotărârile

pronunțate în recurs, chiar dacă prin acestea a fost soluționat fondul cauzei.

Din coroborarea dispozițiilor legale

menționate, rezultă faptul că declararea recursului împotriva unei hotărâri

irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai

fi suspusă acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat.

Prin natura sa juridică, recursul este

o cale extraordinară de atac prin care se asigură controlul de legalitate al

hotărârii judecătorești atacate.

În speță, decizia civilă nr. 1234/ R

pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2012, împotriva căreia

a fost exercitată calea de atac a recursului a fost supusă controlului de

legalitate, fiind irevocabilă și, pe cale de consecință, nesusceptibilă de

reformare pe calea exercitării căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurentul-reclamant C.I. împotriva deciziei nr. 1234/ R din 15

octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 octombrie 2013.