ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4507/2013

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului constată următoarele; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești la data de 07 iunie 2007, sub nr. 1288/338/2007, reclamanta C.V.P.I.I.D.L., născută C., a solicitat sa se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului și înscrise în registrul de carte funciară, prin efectul prescripției achizitive.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a continuat să exercite posesia utilă începută de părinții săi, asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului, jud. Brașov, constituite din casă și teren în suprafață de 464,40 mp (CF nr. topografic 104), teren în suprafață de 309,60 mp (nr. topografic 105), curte și grădină în suprafață de 273,60 mp și, respectiv 615,60 mp ) nr. topografice 108 și 109), precum și loc de casă, de 417,60 mp (nr. topografic 110). A mai arătat că imobilele sunt delimitate de celelalte proprietăți aparținând vecinilor, iar, în ceea ce privește situația juridică, acestea nu au făcut obiectul unor litigii sau al dispozițiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Cerea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 și art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. Prin sentința civilă nr. 339 din 08 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în Dosarul civil nr. 1288/338/2007, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de C.V.P.I.I.D.L., decedată pe parcursul procesului și continuată de moștenitorul acesteia, C.I. Ca urmare a conexării Dosarului nr. 735/338/2008, având ca obiect cerere de grănițuire, formulată de reclamanta M.V., la Dosarul nr. 1288/338/2007, potrivit dispozițiilor art. 146 C. proc. civ., au fost admise cererile de opoziție formulate de opozantele M.V.

și C.L. și admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâtele C.L. și C.V.P.I.I.D.L., născută C., decedată pe parcursul procesului și continuată cu moștenitorul acesteia, C.I., în Dosarul nr. 735/338/2008, conexat la prezentul dosar prin încheierea de la data de 19 septembrie 2008. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei M.V., identificat în CF Poiana Mărului, având număr topografic 103, alcătuit din casă de locuit, etaj și teren, în suprafață de 903,68 mp și imobilul identificat în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 104, constituit din casă de locuit și teren de 464,40 mp și nr. topografic 105, reprezentat de teren în suprafață de 309,60 mp, proprietatea defunctelor C.V.P.I.I.D.L.

și D.R., potrivit planului de situație, rezultat în urma completării raportului de expertiză efectuat în cauză. Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei M.V., ca neîntemeiate și s-a dispus obligarea petentului pârât C.I. la plata către opozanta reclamantă M.V. a sumei de 1.459,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a reținut că, potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosarul cauzei, coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 104, constituit din casă de locuit și teren în suprafață de 464,40 mp și nr. topografic 105, alcătuit din teren de 309,60 mp, sunt D.R., cu cota indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului de proprietate nr. X/1908 CF. și petenta C.V.P.I.I.D.L.

născută C., cu cota indiviză de 1/2, dobândită ca dotă, prin actul cu nr. X/1940 CF. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că sunt coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, nr. topografic 108, constituit din curte în suprafață de 273,60 mp și nr. topografic 109, alcătuit din grădină de 615,60 mp, numiții B.J. cu cotele indivize de 6/24 și 2/24, B.I., cu cotele indivize de 6/24 și 2/24 și C.G.M., cu cota indiviză de 8/24, iar coproprietarii tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 110, constituit din loc de casă de 417,60 mp sunt D.R., cu cota indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului nr, 549/1915 CF și reclamanta C.V.P.I.I.D.L.

născută C., cu cota indiviză de 1/2, dobândită prin zestre, potrivit actului nr. X/1940 CF. De asemenea, a mai constatat că opozanta reclamantă M.V. este proprietara imobilului înscris în C.F. Poiana Mărului, cu nr. topografic 103, alcătuit din casă de locuit, etaj și teren în suprafață de 903,68 mp. Instanța de fond a constatat și faptul că opozanta pârâtă C.L. este proprietara imobilului înscris în C.F. Poiana Mărului, sub numerele topografice 106 și 107, în suprafață totală de 1.311 mp, astfel după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expertul M.E.

Judecătoria Zărești a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit căruia, „cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat ” . Analizând și coroborând probele care au fost administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu se pune problema intervertirii posesiei echivoce în posesie utilă, pentru imobilele cu numerele topografice 104, 105 și 110, iar în ceea ce privește imobilele cu numerele topografice 108 și 109, nu a fost dovedită exercitarea posesiei utile de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C.I., solicitând modificarea, în parte, a sentinței atacate și admiterea cererii privind constatarea dreptului de proprietate dobândit asupra imobilelor menționate, ca efect al prescripției achizitive, înscrierea în registrul de carte funciară a dreptului de proprietate astfel uzucapat, respingerea cererilor de opoziție ca nefondate și obligarea intimatelor opozante la plata cheltuielilor de judecată, reținând faptul că acestea se află în culpă procesuală. Prin decizia civilă nr. 1234/ R pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2012, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul C.I. împotriva sentinței menționate.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat corect probele administrate în cauză, care dovedesc că terenurile în litigiu nu au fost folosite exclusiv de autoarea reclamantului, fapt ce conduce la concluzia că nu a exercitat o posesie utilă asupra acestora, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Împotriva acestei decizii a formulat din nou recurs reclamantul C.I., considerând-o nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei soluții legale. Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., pe care o va admite, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) pct. l C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Căile de atac sunt supuse principiului legalității și unicității, ceea ce înseamnă că părțile au dreptul de a exercita o singură dată o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Aceste principii sunt reglementate și în dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că mijloacele procesuale de atac ale unei hotărâri judecătorești, precum și exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 377 alin. (1) pct. 4, care prevăd făptui că sunt definitive hotărârile pronunțate în recurs, chiar dacă prin acestea a fost soluționat fondul cauzei. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezultă faptul că declararea recursului împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi suspusă acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat. Prin natura sa juridică, recursul este o cale extraordinară de atac prin care se asigură controlul de legalitate al hotărârii judecătorești atacate. În speță, decizia civilă nr. 1234/ R pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2012, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului a fost supusă controlului de legalitate, fiind irevocabilă și, pe cale de consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant C.I. împotriva deciziei nr. 1234/ R din 15 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013.